Decizia guvernului italian de a suspenda plata ratelor la creditele ipotecare pentru cetatenii aflati in carantina este o masura pana acum fara precedent in lupta pentru reducerea impactului economic al epidemiei de Covid-19, dar definitorie pentru situatia in care se afla tara, scrie The Guardian, citat de Mediafax.
Italia este veriga slaba din zona euro. Chiar si inainte de carantina nationala, tara se indrepta catre a patra recesiune tehnica in mai putin de 10 ani, iar cresterea standardului de viata pentru italienii de rand este cel putin modesta analizand ultimele doua decenii. Sectorul sau manufacturier este dominat de producatori low-cost vulnerabili la perturbari pe lanturile globale de aprovizionare. Datoria publica este de 134% din PIB, iar sistemul sau bancar este slabit din cauza mai multor falimente in anii anteriori. Asta in conditiile in care Italia este a treia cea mai mare economie europeana, de importanta strategica pentru sanatatea economica a proiectului european.
In termeni simpli, daca era o tara in Uniune pe care liderii Comisiei Europene si Bancii Centrale Europene nu doreau sa o vada ca se confrunta cu o epidemie si criza economica severa, aceasta tara era Italia.
De la scoli, universitati, la teatre si pana la orase intregi, toate au fost inchise. Cel mai negru scenariu, inchiderea activitatilor sociale si economice s-a materializat. Industria turistica, care reprezinta peste 10% din PIB-ul Italiei, va inregistra cel mai slab an din ultimul deceniu. Economia este de asteptat sa scada in primele doua trimestre din acest an, dupa o alta contractie economica in ultimele trei luni de anul trecut.
In conditiile in care carantina nationala va tine pana la finalul lui aprilie, economia va suferi o contractie de 2,5% in prima jumatate a anului, prognozeaza Jack Allen-Reynolds, economist la Capital Economics. Daca epidemia va afecta economia pana la finalul lunii iunie, contractia ar putea fi de 4,5%, sustine el.
Economistii presupun ca guvernul de la Roma are estimari similare, din moment ce au luat masuri precum suspendarea platilor la creditele ipotecare. Problema este ca sistemul bancar italian are deja o rata a creditelor neperformante destul de ridicata. Italia ar avea in esenta nevoie de o distributie gratuita de cash la nivelul populatiei si firmelor, fara a mai fi folosite bancile si mecanismul dobanzilor scazute. Masura trebuie insa aprobata la nivelul Bancii Centrale Europene, iar reprezentantii tarilor bogate din nordul continentului nu au niciun fel de simpatie fata de „lenesii" din sud.
Italia este in esenta „too big to fail”. Problema care se pune la nivelul conducerii UE nu este daca economia italiana se contracta cu 1,5% sau 4,5%, ci daca problemele sale financiare devin contagioase.
„Este putin probabil ca sistemul bancar sa ramana solvabil sau lichid in conditiile actuale de carantina nationala. Industria turistica este practic «moarta» in 2020. Stimulentele fiscale ar putea fi contra-productive daca, si este foarte posibil, investitorii cer mai mult pentru finantarea bugetului italian. Italia va avea nevoie de sprijin masiv din partea partenerilor din zona euro pentru a evita sa urmeze calea pe care a luat-o Grecia", spune Charles Dumas, economist la TS Lombard.
Pana acum, adauga Dumas, sprijinul este asigurat, cel putin la nivel declarativ.
„Sa speram ca atunci cand se ajunge la sprijin real, masurile vor permite tarii sa se imprumute la dobanzi rezonabile si fara conditii oneroase care ar putea agrava recesiunea sau ar putea duce la taieri de salarii precum cele impuse in anii 2011-2015 asupra tarilor de la periferia zonei euro”, mai spune economistul.
Banca Centrala Europeana nu poate sa acorde foarte mult sprijin Italiei pe cale monetara, din moment ce dobanzile sunt deja negative in Europa. Asta inseamna, mai degraba, ca pentru salvarea Italiei este nevoie mai intai de consens politic la nivelul liderilor UE pentru un program masiv de investitii si cheltuieli. Obsesia tarilor din nordul Europei cu privire la ortodoxia bugetara trebuie sa dispara daca se doreste o recuperare solida, in conditiile in care raspunsul economic al Italiei la epidemie va duce cel mai probabil deficitul peste limita de 3% din PIB. Este de neconceput ca Italia sa se confrunte cu o procedura de deficit excesiv in contextul epidemiei.
In consecinta, analistii sunt de parere ca Italia are nevoie de un bailout „preventiv” in valoare de aproximativ 500-700 de miliarde de euro pentru a asigura pietele financiare ca guvernul italian si economia pot sa-si plateasca datoriile, in conditiile in care criza se profileaza tot mai puternic, iar pe viitor epidemia ar putea sa devina de necontrolat.
In bailout, spune profesorul de la Universitatea Princeton Ashoka Mody, ar trebui sa se implice nu doar tarile europene si Fondul Monetar International (FMI), dar si Statele Unite ale Americii, cu o linie de credit, in cazul in care necesarul de „salvare” creste. Acest „firewall” financiar ar reduce riscul de criza financiara in Italia, in contextul in care urmatoarele sase luni se anunta dificile pentru economie.
Totodata, sanatatea economiilor europene depinde, in mare masura, de acum incolo de cat de eficiente sunt institutiile de sanatate publica in reducerea impactului epidemiei.
Sursa: Digi24.ro