Presedintele Belarus, Alexandr Lukasenko, a povestit, marti, la o adunare cu oficiali ai statului sau, cum au decurs discutiile cu Putin, sambata dimineata, si cum s-a oferit sa il convinga pe Prigojin sa renunte la rebeliune, scrie digi24.ro.
Ce a povestit Lukasenko:
Dupa cum stiti, vineri era o zi fericita. Ne pregateam sa sarbatorim ziua absolventului si eram si eu ocupat cu asta. Si primesc informatii despre ce se intampla in Rusia. Sincer sa fiu, nici n-am bagat in seama, merge razboiul, cine stie ce se poate intampla. Sambata, la 8 dimineata a ajuns la mine o informatie ingrijoratoare despre situatia din Rusia. Cineva imi sopteste ce scriu oamenii pe canalele telegra si messeneger. Prin FSB si Comitetul nostru de Securitate Nationala mi se raporteaza; presedintele Putin vrea sa ia legatura.
Am stabilit la 9 si jumatate ca vorbim oricand ii e comod lui. la 10 el a tinut discursul in fata natiunii, la 10 si 10 m-a sunat si m-a informat in cel mai mic detaliu despre situatia care era in Rusia. I-am pus cateva intrebari, inclusiv despre contramasurile luate si am inteles ca situatia este dificila. Cel mai periculos, dupa cum am inteles, nu era despre cum era situatia, dar despre cum putea sa evolueze si ce consecinte sa aiba. Asta era cel mai periculos. Am mai inteles si ca a luat o decizie extrem de dura care a reiesit printre randuri si din discursul lui - sa-i macelarim! Eu i-am propus lui Putin sa nu ne grabim. Haide, zic, sa vorbim cu Prigojin, cu comandantii, la care el mi-a spus, asculta Sasa, este inutil, el nici macar nu-mi raspunde la telefon si nu vrea sa vorbeasca cu tine.
Eu intreb: Unde e el (Prigojin). In Rostov, zice Putin. Eu zic: bine. O pace fragila e intotdeauna mai buna decat orice razboi. Nu te grabi. Eu o sa incerc sa iau legatura cu el. El spune din nou: Este inutil! Eu zic: Bine, asteapta. Noi am vorbit cam o jumatate de ora. Dupa aceea el m-a informat despre ce intampla pe front. Tin minte exact cuvintele lui: Tu stii, pe front, oricat de ciudat ar suna, e mai bine decat a fost vreodata. Eu zic: Uite, vezi, nu e totul chiar atat de trist. La ora 11... Trebuia sa gasim numarul de telefon al lui Prigojin. Eu zic: Cum sa luam legatura cu el? Da-mi numarul de telefon! El zice: Cel mai probabil FSB are numarul. Am stabilit detaliile iar la jumatatea zilei avea chiar trei canale de comunicare pe care putem vorbi cu Rostovul. la 11 fix, chiar daca Putin m-a avertizat ca nu va raspunde, Prigojin a raspuns imediat. Uite, presedintele Belarusului te suna, vrei sa vorbesti? Cu Alexandr Grigorievici voi vorbi.
Am luat receptorul, discutia, cum sa va spun, euforie! Evgheni era tot intr-o euforie. Prima runda de discutii, vreo jumatate de ora, am vorbit doar cu injuraturi, exclusiv cu injuraturi. Injuraturile, am analizat dupa aceea, au fost de zece ori mai multe decat cuvinte normale. El si-a cerut scuze si a inceput tot cu injuraturi, sa povesteasca. Eu ma gandesc, cum sa-l abordez, ca sa incepem aceste negocieri. Baietii erau proaspat veniti de pe front. Au vazut mii si mii de baieti de-ai lor morti. Baietii sunt foarte suparati, mai ales comandantii. Si dupa cum am inteles eu, ei l-au influentat foarte mult, asta mi-am dat seama chiar de la inceput. El este un baiat, asa, eroic, dar l-au influentat cei care comandau unitatile de asalt si au vazut acei morti, si in aceasta situatie, plrcand de acolo in Rostov, intr-o stare de semi nebunie, eu am purtat cu el acest dialog. Eu am inceput sa cer detalii. Tu, ce, ai ucis acolo pe cineva, in Rostov? Civili, militari care ti s-au opus? La care el raspunde: Alexandr Grigorievici, va jur, nu am atins pe nimeni. Am ocupat Comandamentul, eu aici ma aflu. Si asta s-a dovedit a fi adevarat. Asta era foarte important, ca ei nu au ucis pe nimeni in Rostov.
El zice: Eu, Alexandr Grigorievici, nu vreau nimic. Doar sa mi-i dea pe Soigu si Gherasimov, si trebuie sa ma intalnesc cu Putin. Eu ii zic: Jenea, nimeni, nici pe Soigu, nici pe Gherasimov, nici pe altcineva, nu ti-i va da, mai ales in aceasta situatie. Il cunosti pe Putin la fel de bine ca mine. In al doilea rand, el cu tine nu ca sa se intalneasca, nici la telefon nu va vorbi. Tace. Si continua dupa aceea: dar noi vrem dreptate. Vom merge spre Moscova.
Eu ii zic: La jumatatea drumului te vor zdrobi ca pe o capusa, chiar daca trupele (si mie aici Putin mi-a vorbit multe despre asta) sunt ocupate de ce fac pe front. Ii zic: gandeste-te la asta. Nu, era tot o euforie, am incercat mult timp sa-l conving si la sfarsit am spus: stii, poti face cum crezi. Dar pe mine sa nu te superi. Avem Brigada pregatita sa mearga la Moscova si ca in 1941, noi vom apara Moscova pentru ca situatia actuala nu este doar despre Rusia. (...) Urmatorii am fi fost noi. E nevoie doar de un trigger si acesta a aparut.
Sursa VIDEO: https://t.me/Pravda_Gerashchenko/ Telegram