De la razboiul din Siria, Moscova se concentreaza si urmareste strategii politice si de razboi in regiune, sub ochii occidentalilor care au neglijat relatiile care s-au creat si inca influenteaza razboiul ruso-ucrainean. Ce trebuie facut pentru a nu-i lasa terenul liber lui Putin in Europa si in Orientul Mijlociu?, se intreaba Il Giornale, scrie hotnews.ro.
Razboiul din Siria si implicarea Rusiei, inceputul strategiei lui Putin
2011: Incep protestele in Siria, care sunt reprimate in sange. Un an mai tarziu, Rusia si Iranul vin in ajutorul regimului sirian al lui Bashar al Assad cu linii de aprovizionare militara pentru a atenua izolarea internationala a acestuia si pentru a frana avansul gruparilor jihadiste.
Miscarea dramatica a presedintelui rus Vladimir Putin de a trimite soldati, armament si avioane in Siria remodelat nu doar un razboi civil la marginea Mediteranei ci si statutul Rusiei in cadrul comunitatii internationale.
Moscova, izolata de sanctiunile occidentale aplicate pe fondul anexarii peninsulei Crimeea si a sprijinului acordat separatistilor din estul Ucrainei, si-a dublat sprijinul pentru regimul sirian aflat in dificultate si a trimis un semnal clar ca nu poate exista o solutie la dezastrul sangeros din regiune fara Moscova.
"Putin si Kremlinul au avut un tel clar de a depasi izolarea internationala cauzata de Ucraina", explica analistul militar Alexander Golts, pentru The Guardian.
Insusi Putin a fost cel care, in 2013, si-a actualizat planurile de politica externa, subliniind urgenta de a contracara hegemonia economica si politica a statelor occidentale, care atunci se diminua drastic.
Si tocmai in conflictul sirian, relatiile dintre Moscova si Teheran au devenit o adevarata alianta, dupa cum o demonstreaza dezvoltarea dronelor de lupta Shahed 136, fabricate in teritoriile siriene controlate de regim, folosite acum in Ucraina.
Cum a reusit Putin sa-l tina aproape pe Netanyahu?
Alianta stransa dintre Rusia si Iran nu lasa Israelul indiferent. Benjamin Netanyahu s-a intels cu Putin in mandatele anterioare pentru a limita influenta Iranului in Siria, vazand in el pe singurul capabil sa tina la distanta toate gruparile afiliate si finantate de Iran, precum Hezbollah si Hamas.
In ciuda prieteniei stranse stabilite cu Putin, Tel Avivul si-a dat seama ca cea dintre Moscova si Teheran depaseste cu mult o uniune de convenienta. Este suficient sa spunem ca numai armata rusa poate autoriza raidurile israeliene in Siria, care sunt esentiale pentru a limita obiectivele iraniene stationate de-a lungul frontierei de nord a Israelului.
Prin aceasta strategie, Putin reuseste sa mentina o presiune indirecta si continua asupra Israelului.
Acest lucru explica, cel putin partial, ce se afla in spatele reticentei Tel Aviv-ului de a oferi ajutor militar Ucrainei, in ciuda apelurilor repetate ale lui Volodimir Zelenski, care cere de luni de zile Israelului sistemele sale eficiente de aparare antiracheta, cum ar fi Iron Dome.
Vladimir Putin si Benyamin Netanyahu (FOTO: Kremlin.ru)
Cele doua interese fundmanetale ale Israelului
Despre noul guvern al Israelului, condus de acelasi Benjamin Netanyahu, considerat cel mai de dreapta de pana acum, sunt voci care spun ca este inclinat sa se abata de la calea predecesorului sau in privinta razboiului din Ucraina, potrivit Al Jazeera.
In primul discurs public al noului ministru de externe Eli Cohen, de pe 2 ianuarie, acesta a declarat ca noul guvern va „vorbi mai putin” cand vine vorba de Rusia si Ucraina, lasand sa se inteleaga ca administratia va evita sa ia pozitii publice cu privire la acest conflict.
„Diferenta dintre cele doua guverne este ca guvernul anterior era 100% simpatizant din punct de vedere ideologic fata de Ucraina si a incercat sa sprijine Ucraina cat de mult putea, fara a-i instraina total pe rusi”, a declarat pentru Al Jazeera Jonathan Rynhold, seful departamentului de studii politice de la Universitatea Bar-Ilan.
„Acest guvern este mai putin preocupat de simpatiile ideologice. Ei nu sunt investiti in a vedea cum democratia invinge dictatura si nici nu ar fi neaparat fericiti sa vada ca sanctiunile internationale au succes, deoarece s-ar putea teme de un precedent”, a adaugat Rynhold
Mai mult chiar, ca noul guvern israelian incearca sa trimita mai multe semnale pozitive catre Rusia.
„Israelul are doua interese fundamentale de securitate nationala in ceea ce priveste Rusia si Ucraina, care sunt consensuale in Israel: Mentinerea bunelor relatii cu Statele Unite in sens general si acceptarea de catre Rusia a libertatii Israelului de a opera militar impotriva fortelor iraniene, a siturilor de lansare a rachetelor si a contrabandei cu arme in Siria”, a precizat Rynhold.
Recep Erdogan si Vladimir PutinFoto: Vladimir Smirnov / TASS / Profimedia
Turcia si jocul dublu al lui Erdogan
Asa se explica rolul lui Erdogan in aceste luni de razboi: membru NATO, dar deschis la orice discutie cu Putin. Sultanul ar avea toate motivele sa se pozitioneze total impotriva Kremlinului si sa acorde sprijin deplin Kievului.
Cele doua parti sunt in conflict militar si de alta natura in diferite parti ale lumii: in Libia, cei doi mari actori sustin razboiul in tabere opuse; in Nagorno-Karabah, umbra celor doua puteri planeaza asupra fiecarei revendicari dintre Armenia (sustinuta de Moscova) si Azerbaidjan (sustinuta de Ankara); Crimeea, ocupata de Rusia, reprezinta o amenintare uriasa pentru Erdogan, ca o prezenta care nu favorizeaza echilibrul de forte in regiunea Marii Negre.
Prezenta Rusiei in Siria influenteaza in mare masura propriul ajutor al Turciei catre Ucraina, in ciuda livrarii de drone turcesti Bayraktar, care au fost fabricate pe teritoriul ucrainean. Rusia preseaza Ankara amenintand ca poate gener noi valuri de refugiati sirieni, o problema majora deja pentru Erdogan, dar si pentru UE.
Uniunea Europeana, ingrijorata de relatiile Turciei cu Rusia: „O cauza de mare preocupare”
Aprofundarea relatiilor economice intre Turcia si Rusia este „o cauza de mare preocupare”, a aratat seful diplomatiei europene, Josep Borrell, intr-o scrisoare catre Parlamentul European, potrivit agentiei dpa.
Un alt motiv de preocupare il constituie politica Turciei de „a nu se alatura masurilor restrictive ale UE impotriva Rusiei”, se mai spune in scrisoare.
Conform aceleiasi relatari, Borrell a subliniat ca UE si Turcia se afla intr-o uniune vamala care garanteaza libera circulatie a bunurilor, inclusiv a produselor cu dubla utilizare, civila si militara. Este important ca Turcia sa nu ofere Rusiei nicio varianta de ocolire a sanctiunilor, a atentionat Borrell.
Cultul lui Putin ca politica de stat
Unul dintre cele edificatoare si deprimante lucruri cu privire la politica internationala este existenta unui cult al lui Putin. Exista un numar semnificativ de lideri mondiali si personaje politice influente care il admira profund pe presedintele rus, scria Financial Times.
Clubul sau de fani este unul global, intinzandu-se in Asia, Orientul Mijlociu, Americi si Europa.
Dmitri Peskov, purtatorul de cuvant al Kremlinului, descoperise ceva cand a remarcat in 2018 ca „exista o cerere in lume pentru lideri suverani, pentru lideri decisivi (...) Putin al Rusiei a fost punctul de inceput”.
Unul dintre marile pericole ale actualei crize din Ucraina este ca, daca Putin iese aparent victorios, stilul sau de conducere va deveni si mai prestigios si va atrage si mai multi imitatori din intreaga lume.
Acapararile de teritoriu, amenintarile militare, minciunile si asasinatele vor parea tehnicile unui castigator. Putin a servit deja drept model pentru o noua generatie de lideri autoritari si populisti, inclusiv din Europa si Statele Unite.
Putin nu se va opri singur
In Orientul Mijlociu, Putin continua sa ia resurse, de la cele militare la cele politice, cu sprijin uneori declarat deschis, cum ar fi Iranul, dar si cu altele mai voalate, cum ar fi Turcia si Israelul. Aceste resurse sunt cele care ar trebui sa fie directionate pentru a grabi sfarsitul razboiului din Ucraina.