Sute de oameni care au supravietuit cutremurului din 6 februarie din Turcia nu mai au unde sa locuiasca sau se tem sa se intoarca in blocurile puternic afectate de seism. Si-au gasit casa in trenuri, in gara din Iskenderun. De aproape o luna de zile, acolo stau aproximativ 18 ore pe zi, relateaza digi24.ro.
Printre sutele de sinistrati sunt si Sabriye si Nehir, povestea lor, dar si a altora, fiind relatata de Reuters. Apartamentul lor situat la etajul trei al unui imobil nu a fost atat de distrus de cutremur, dar sunt crapaturi in pereti, asa ca oamenii se tem sa se intoarca acasa. Cutremurele si replicile ulterioare au provocat daune suplimentare cladirilor afectate, iar autoritatile au avertizat oamenii ca nu este sigur sa revina in acele imobile.
Statia Iskenderun este deschisa, dar doua sine sunt pline de vagoane care adapostesc sute de supravietuitori. Cei care au ajuns primii, precum Sabriye si Nehir, au gasit cabine de dormit. Altii, precum Arafat Ates, 63 de ani, si sotia sa Zeliha, 53 de ani, dorm pe scaune, in vagoane.
„Hatay, tinutul nostru frumos. Nu stim cum vom trece peste acest dezastru”, plang oamenii.
Intr-un alt vagon sunt Yusuf Kurma, 20 de ani, si Aysel Ozcelik, 20 de ani. Se tin de mana si povestesc ca urma sa se casatoreasca. Dupa socul trait si cu atata durere in jurul lor au amanat nunta. „Nu putem sa organizam o nunta cand avem atat de multi morti”, a spus Ozcelik.
Scari mici de lemn se vad in dreptul usilor vagoanelor, pentru ca oamenii sa urce mai usor in trenuri. Din cand in cand, un angajat al garii ii avertizeaza pe cei care traverseaza liniile ca se apropie un tren. La inceput, de fiecare data cand trecea un tren, oamenii se speriau, dar acum spun ca s-au obisnuit.
Sabriye si Nehir locuiesc de aproape o luna de zile intr-o cabina ingusta, unde au doar cateva lucruri esentiale si unde noaptea e putin mai cald decat daca ar sta intr-un cort, afara. Stau acolo cel putin 18 ore pe zi si ies doar pentru a face scurte plimbari in jurul garii sau pentru a sta la coada pentru mic-dejunul si cina aduse de organizatiile umanitare.
Sabriye a mai trecut printr-o drama in 2020, cand sotul ei a murit de Covid. Viata ei s-a schimbat atunci, iar cutremurul de acum a agravat trauma. „Ma simt atat de singura. Mi-e dor de viata noastra, mi-e dor sa bem cafeaua cu vecinii.”, spune ea.
Mama si fiica merg la apartamentul lor zilnic. Se misca in casa cu prudenta, fac dus, spala rufe si iau ceva de mancare. Cand pleaca, Sabriye spune o rugaciune. „Nu stiu daca atunci cand ma intorc va mai fi in picioare sau nu”, afirma femeia.
Dupa ce autoritatile locale au stabilit ca imobilul nu a fost atat de puternic afectat si ca pot locui in continuare acolo, Sabriye si Nehir se decisesera sa doarma acasa. Insa, dupa ce cladirea a fost din nou zdruncinata de o replica puternica a seismului, s-au speriat si au fugit.
„Ne este prea frica sa mergem acasa, mai ales noaptea”, spune Sabriye. Ea spera totusi ca intr-o zi se va intoarce acasa. A asezat televizorul pe podea si a pus perne in jurul lui, ca sa fie protejat la un eventual cutremur viitor.
Nici in trenuri nu scapa insa de teama. Atunci cand intr-o noapte un muncitor repara sinele, vagonul s-a miscat, iar Nehir s-a agatat speriata de mama ei. „Aici, cand pamantul se misca, oamenii mor”, afirma Sabriye.
