Niciodata nu au fost atat de multi oameni la o inmormantare in toata istoria satului sicilian Montedoro. Cei 1.500 de locuitori ai sai au asteptat acest moment mai bine de jumatate de secol si saptamana aceasta s-au adunat sute la rugaciunea solemna din biserica satului, in jurul unui mic sicriu alb.
In interior se aflau ramasitele Luciei Mantione, o fetita de 13 ani care a fost agresata sexual si ucisa in 1955, dar pentru care biserica catolica a aplicat un principiu vechi si timp de 66 de ani a interzis inmormantarea, relateaza The Guardian.
„Aceasta este ziua eliberarii pentru Lucia si eliberarii satului Montedoro”, a spus Rosa Alba, 73 de ani, care a cunoscut-o pe Lucia in copilarie si ani de zile a luptat pentru a convinge biserica sa recunoasca eroarea si sa permita inmormantarea.
Lucia a fost ucisa pe 6 ianuarie 1955, dupa amiaza, cand mama ei a trimis-o la niste cumparaturi. Cadavrul ei a fost descoperit dupa 3 zile. Autopsia a confirmat ca a fost ucisa si ca s-a luptat pentru viata ei. In acea seara, tatal Luciei a batut la usa lui Don Vito Alfano, parohul din Montedoro, pentru a aranja inmormantarea Luciei. Preotul insa a refuzat, invocand o lege catolica care interzicea inmormantarea celor care au suferit o „moarte violenta”.
„Era un vechi principiu care se aplica in principal persoanelor care s-au sinucis”, a spus parintele Francesco Stabile, fost profesor de teologie la Universitatea din Palermo si expert in istoria bisericii. „Cu toate acestea, unii preoti au extins acest principiu la cei care au fost ucisi, dar in secolul al XIX-lea. Ideea absurda din spatele deciziei a fost ca daca o persoana a fost ucisa, inseamna ca a gresit cumva. Unii preoti credeau ca o moarte violenta a indepartat acea persoana de comunitatea religioasa ”.
Timp de cateva saptamani, politia a investigat crima, insa criminalul nu a fost gasit. La inceput, ancheta s-a concentrat asupra unui locuitor in varsta cu antecedente penale, dar acesta nu a mai fost suspect la un moment dat. Banuiala era ca ucigasul Luciei era un aristocrat bogat care, in anii postbelici ai Italiei, putea conta pe sprijinul mafiei.
Lucia a fost ingropata pur si simplu la marginea cimitirului din Montedoro, fara slujba. Autoritatile italiene si biserica au inchis cazul, dar satenii nu l-au uitat niciodata.
„Povestea Luciei a fost transmisa din generatie in generatie”, a spus Renzo Bufalino, 40 de ani, primarul din Montedoro. „Cand eram copii, ne duceau la cimitir pentru a pune flori proaspete pe mormantul Luciei. Ea nu a fost uitata niciodata, nici macar de cei care nu au cunoscut-o”.
In urma cu cativa ani, Federico si Calogero Messana, doi frati care au fost colegi cu Lucia, au deschis un blog in amintirea ei si au inceput sa adune o serie de articole si declaratii din momentul disparitiei sale. Federico i-a scris o lunga scrisoare episcopului provinciei, Caltanissetta, cerandu-i sa intervina pentru o inmormantare religioasa corespunzatoare, insa a fost refuzat.
Punctul de cotitura a venit recent, cand procurorii din Caltanissetta au redeschis cazul, exhumand corpul Luciei si incercand sa extraga ADN. Potrivit zvonurilor, la locul crimei au fost gasite obiecte care ar fi putut contine urme din ADN-ul criminalului.
Locuitorii din Montedoro au profitat de acest moment, presand biserica ca dupa aproape sapte decenii sa ii acorde fetei o inmormantare corespunzatoare. Saptamana aceasta, prima persoana care a pus mana pe sicriul Luciei a fost Maria Lucia Mantione, nepoata Luciei in varsta de 64 de ani si una dintre putinele rude ramase in viata. Ea isi poarta numele, chiar daca nu a cunoscut-o niciodata, si a venit la Montedoro din Treviso, din nordul Italiei, pentru a participa la inmormantare.
Maria a spus ca in familia ei s-a vorbit zilnic de Lucia atata timp cat a trait tatal ei, fratele Luciei.
Sute de oameni si-au luat ramas bun, potrivit traditiei, de la Lucia, intr-un eveniment care va intra in istoria comunitatii.
Sursa: Digi24.ro