De la proclamarea oficiala a independentei, la 1 ianuarie 1956, Sudanul a fost cel mai important aliat african al URSS, apoi al Rusiei. Chiar si atunci cand au functionat regimuri comuniste in state precum Etiopia, Angola sau Mozambic, Kremlinul a afisat cel mai mare interes pentru Sudan, o tara imensa, cu iesire la Marea Rosie, vecina a Egiptului si cu alte importante state si regiuni, si cu rezerve importante de aur, scrie g4media.ro.
Drumurile strategice pe care Sudanul le controleaza au fost vizibile si pentru britanici, in secolele XIX-XX (cand a fost un teritoriu administrat de Londra) si de sovietici si rusi, incepand cu a doua jumatate a secolului al XX-lea: litoralul Marii Rosii, canalul Suez, fluviul Nil, importante regiuni mineraliere africane.
Dupa prabusirea URSS si intrarea in izolare a generalului Omar al-Bashir, care a condus tara intre 1989 si 2019, Moscova a fost intre putinele destinatii de export ale aurului sudanez, ramanand o importanta furnizoare de arme, armament si sprijin international. In 2017, dupa o reuniune la Soci cu presedintele Vladimir Putin, generalul al-Bashir a tinut sa sublinieze ca tara sa este „cheia Rusiei” in Africa, adica cel mai important partener al Kremlinului de pe continent. Drept dovada, gruparea paramilitara Wagner, condusa de Evgheni Prigojin, a obtinut acordul de a fi prezenta pe teritoriul Sudanului si pentru a exploata si exporta productia de aur a tarii, care variaza intre 26 si 30 de tone anual, adica aproape 45% din totalul exporturilor sudaneze. Wagner are in Sudan si numeroase centre de instruire si observatie menite sa apere interesele rusesti in tari precum Republica Africa Centrala, Mali sau Burkina Faso.
In 2017 compania rusa M Invest a castigat preferential accesul la exploatarea aurului sudanez iar cei doi presedinti au incheiat o intelegere conform careia la Port Sudan, la Marea Rosie, Rusia va construi o baza militara navala care ar putea gazdui inclusiv submarine nucleare. Baza navala de la Port Sudan, port prin care sosesc 90% din importurile tarii, ar urma sa fie prima baza militara rusa din Africa si a doua in afara teritoriului fostei Uniuni Sovietice, dupa cea de la Tartus, din Siria, de la Marea Mediterana. Abia la mijlocul anului 2021 Administratia Joe Biden a obtinut, prin presiuni, inghetarea proiectului, si aceasta doar dupa ce generalul Omar al-Bashir a fost rasturnat de la putere (2019) si trimis spre judecata catre Curtea Penala Internationala de la Haga pentru crime de razboi la adresa civililor.
Desigur ca, acum, Rusia preseaza pentru a obtine victoria la Khartoum iar liderul pe care mizeaza este generalul Mohamed Hamdan Dangalo, al doilea om in stat pana la declansarea noului conflict militar, in noaptea de 15 spre 16 aprilie.
Generalul Dangalo era prezent la Moscova in 24 februarie 2022, cand Rusia a declansat razboiul de agresiune la adresa Ucrainei, el avand un program oficial de opt zile. Cand trupele ruse inconjurau Kievul, generalul Dangalo isi exprima deschiderea sa totala pentru proiectul bazei militare navale de la Port Sudan si pentru o cooperare ruso-sudaneza chiar si mai stransa. La randul ei, Rusia este unul dintre cei mai importanti sustinatori ai gruparii paramilitare Trupele de Sprijin Rapid, trimitand acesteia arme, instructori si echipament militar. Acest lucru a fost reliefat si in timpul vizitei oficiale pe care ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a facut-o la Khartoum la inceputul lunii februarie 2023. In timpul convorbirilor cu liderii militari sudanezi, Rusia a reiterat dorinta de a deschide baza militara navala de la Port Sudan si a asigurat ca Gruparea Wagner poate sa exploateze minele de aur ale tarii, cu beneficii pentru ambele parti. In felul acesta, Moscova poate tranzactiona metalul pretios fara a avea de-a face cu sanctiunile internationale iar liderii militari de la Khartoum nu ar plati taxe de sute de milioane de dolari catre stat.
Un nou conflict militar in Sudan a inceput pe 15 aprilie
Din noaptea de 15 spre 16 aprilie, Sudanul este scena unui alt sangeros conflict armat pentru obtinerea puterii in stat. De data aceasta, protagonisti sunt primii doi oameni ai tarii africane, generalul Abdel Fatah al-Burhan, comandantul armatei si generalul Mohamed Hamdan Dagalo, comandantul militiilor paramilitare autointitulate Trupele de Sprijin Rapid, si al doilea om in stat.
Sute de civili si-au pierdut viata sau au fost raniti, lupte violente se duc in capitala Khartoum, inclusiv in cartierele rezidentiale din centru, acolo unde niciodata de la proclamarea independentei, in 1956, nu au avut loc ciocniri militare. Misiunile diplomatice straine au fost izolate, altele s-au refugiat de urgenta dupa ce sediul reprezentantului Uniunii Europene si un convoi diplomatic american au fost atacate cu focuri de arma. Programul Alimentar Mondial a suspendat toate actiunile sale dupa ce trei dintre angajatii sai au fost tinta loviturilor. Aceasta situatie nu va face decat sa agraveze si mai mult situatia disperata din una dintre cele mai sarace tari de pe glob: aproape 18 milioane de oameni, din cei 45 de milioane de locuitori ai Sudanului, sunt asistati permanent cu alimente si bunuri de stricta necesitate de organizatiile si asociatiile internationale de caritate.
In capitala Khartoum ambele tabere sustin ca au preluat controlul asupra Palatului Prezidential si asupra aeroportului international. Pana acum, totusi, fortele guvernamentale militare par a le detine. Zborurile au fost anulate, legaturile telefonice si prin Internet sunt greoaie iar televiziunea nationala transmite mesajele ambelor grupari. Armata regulata sudaneza numara peste 120.000 de soldati iar gruparea paramilitara Trupele de Sprijin Rapid are aproape 80.000 de oameni. Daca armata dispune de aviatie, paramilitarii au echipamente din cele mai moderne pentru ca Trupele de Sprijin Rapid au actionat in teatre de razboi precum Yemen sau Libia.
Cea mai mare cladire publica din Khartoum este cea a Parlamentului si a fost construita de Romania, sub comanda arhitectului Cezar Lazarescu, creatorul statiunii Mamaia. A fost data in folosinta in 1978 si este doar una dintre investitiile romanesti din aceasta tara africana, Sudanul fiind si acum dator cu 170 milioane dolari catre Bucuresti. Dar nu Romania este protagonista noului conflict sudanez, ci Rusia.
Ce vor cei doi protagonisti ai razboiului din Sudan si pe cine sustine Rusia?
Generalul Abdel Fattah al-Burhan, comandantul armatei sudaneze si liderul de facto al tarii, si generalul Mohamed Hamdan Dangalo, liderul formatiunilor paramilitare Trupele de Sprijin Rapid si al doilea om in stat, isi disputa intaietatea pentru obtinerea controlului politic asupra statului. Ambii generali au fost adjunctii fostului dictator, generalul Omar al-Bashir, care a condus tara intre 1989 si 2019 si care a parasit puterea in urma unor ample proteste civile la nivel national.
Generalul Abdel Fattah al-Burhan este sustinut de Egiptul vecin, ai caror lideri si-ar dori instalarea la Khartoum a unui regim politic asemanator celui de la Cairo. La randul sau, generalul Hamdan Dangalo, provenit din regiunea Darfur, este foarte apropiat de Rusia si de presedintele Vladimir Putin. Hamdan este acela care a invitat oficial Gruparea Wagner sa intre in Sudan si tot Hamdan a negociat si proiectul bazei militare navale de la Port Sudan dupa pierderea puterii de catre al-Bashir. Gruparea paramilitara Trupele de Sprijin Rapid este o continuatoare a militiilor care au instrumentat genocidul din regiunea Darfur, acolo unde la inceputul anilor 2000 mai multe sute de mii de civili au fost omorati, torturati, arestati sau deplasati fortat din regiunile natale la ordinele dictaturii militare.
Desi aflati acum in plin conflict militar, cei doi generali care conduc Sudanul au un obiectiv comun major: sa impiedice revenirea tarii la o guvernare civila.
Tranzitia spre un regim civil a fost promisa in 2019, dupa ce generalul Omar al-Bashir a fost inlaturat de la putere. O noua lovitura de stat, in octombrie 2021, organizata de generalii Abdel Fattah al-Burhan si Mohamed Hamdan Dangalo, care astazi isi disputa puterea, a amanat procesul, spre iritarea SUA si a Uniunii Europene.
La 6 aprilie urma sa fie semnat un pact national, negociat incepand cu 2019, prin care guvernarea de la Khartoum urma sa fie predata fortelor politice civile, gruparea paramilitara Trupele de Sprijin Rapid ar fi trebuit sa fie integrate fortelor armate nationale iar generalii care conduc tara de peste 30 de ani sa renunte la puterea in stat. Semnarea a fost amanata atat din cauza divergentelor dintre militari cat si din cauza influentelor externe. Nici Rusia nu e interesata intr-o astfel de tranzitie dar nici state precum Egipt, Etiopia sau Arabia Saudita.
Generalul rebel Hamdan Dangalo a declarat, in momentul inceperii tentativei de lovitura de stat din 15 aprilie, ca precedenta lovitura, din octombrie 2021, a fost o „eroare” si ca, acum, ar fi sosit momentul ca el personal si gruparea paramilitara Trupele de Sprijin Rapid sa se prezinte in fata poporului. La randul sau, generalul Abdel Fattah al-Burhan a declarat ca regimul militar pe care il conduce nu va ceda in fata rebelilor si ca armata nu va remite puterea decat unui „guvern ales si reprezentantilor civili”.