Ultraconservatorul Seyyed Ebrahim Raisi al-Sadati a devenit cel de-al optulea presedinte al Republicii Islamice din Iran, implinind astfel dorinta ayatollahului Ali Khamenei de a concentra puterea intr-un cerc restrans, ca sa evite complicatiile si diferentele de doctrina si viziune care au tensionat politica interna iraniana din ultimii ani. Acesta a obtinut peste peste 17,8 milioane de voturi dintr-un total de 28,6 milioane, in ceea ce a reprezentat cursa electorala cu cea mai mica participare la vot de la Revolutia Islamica din 1979 si pana in prezent.
Alegerile prezidentiale pentru viitorul succesor al presedintelui moderat Hassan Rouhani au avut loc intr-un moment critic pentru Iran. Economia tarii este in colaps si se lupta sa faca fata sanctiunilor dure ale SUA impuse de administratia fostului presedinte Donald Trump, dupa ce Washingtonul a parasit acordul nuclear international incheiat de Teheran in 2015 cu Germania, Uniunea Europeana si cei cinci membri permanenti ai consiliului de securitate al ONU (Franta, Rusia, China, Marea Britanie, SUA).
Sub impactul coruptiei, deciziilor economice neinspirate, sanctiunilor americane, pandemiei de COVID-19 si a efortului de a sustine actori nonstatali in regiune, alegerea lui Ebrahim Raisi reprezinta un punct de cotitura in evolutia republicii islamice, considera Carmen Gavrila, jurnalista RRA specializata in Orientul Mijlociu si autoare a cartii „Revolta Orientului". Aceasta a declarat pentru Digi24.ro ca „triumful electoral al lui Ebrahim Raisi poate fi interpretat in sensul unei indepartari de la principiile de republica si de la ideea de legitimitate prin vot, fiind atent pregatit, fara preocuparea de a afisa o imagine cat de cat democratica si incluziva".
De altfel, Consiliul Gardienilor, institutia formata din 12 membri numiti de ayatollah, a triat lista de candidati si a lasat in cursa numai politicieni fara sanse reale sa il invinga pe Raisi. Aceasta miscare a reprezentat o eradicare a competitorilor politici, in scopul de a consolida ideologia politica a liderului suprem al tarii, ayatollahul Ali Khamenei, dupa cum scrie Saeid Golkar, profesor asistent la Departamentul de Stiinte Politice de la Universitatea din Tennessee, intr-un articol de opinie publicat in Al Jazeera.
Drumul de la „revolutia islamica" la „civilizatia islamica"
Potrivit profesorului Golkar, la sfarsitul anilor '90, ayatollahul Ali Khamenei a vorbit pentru prima data despre cele cinci etape esentiale ale unei revolutii islamice de succes.
Prima etapa a fost reprezentata de „revolutia islamica" din 1979, care a condus la rasturnarea monarhiei iraniene si la inlocuirea formei de guvernamant cu o republica islamica condusa de Ayatollahul Ruhollah Khomeini.
A doua etapa ar fi fost reprezentata de instituirea unui regim islamic in Iran, care ar fi trebuit sa conduca la cea de-a treia etapa: infiintarea unui guvern islamic.
A patra etapa, in viziunea lui Khamenei, ar reprezenta infiintarea unei societati islamice care ar deschide calea catre scopul absolut si ultima etapa a viziunii: infiintarea unei civilizatii islamice, una care sa serveasca drept model pentru toate tarile din lume in care societatea este majoritar musulmana.
Primele doua etape au fost finalizate in Iran odata cu revolutia Islamica din 1979 si formarea Republicii Islamice Iraniene. Cu toate acestea, Iranul nu a reusit sa finalizeze si cea de a treia etapa a viziunii lui Khamenei, infiintarea unui „guvern islamic". Din acest motiv, remarca profesorul Saeid Golkar, principalul obiectiv politic al lui Khamenei in aceste alegeri a fost sa se asigure ca tara va fi condusa de un guvern cu adevarat islamic, care ii este loial lui si poate indeplini viziunea sa pentru tara, pe care a exprimat-o pe larg intr-un manifest din 11 februarie 2019, cu ocazia aniversarii a 40 de ani de la revolutia Iraniana.
Administratia Raisi si politica „linistita" a ayatollahului Ali Khamenei
Ali Khamenei a fost ales lider suprem al Iranului in 1989. De atunci, acesta a lucrat cu patru administratii: administratia Rafsanjani (1989-1996), administratia Khatami (1997-2004), administratia Ahmadinejad (2005-2013) si administratia actualului presedinte, Hassan Rohani, care isi incheie al doilea mandat in luna august.
Dintre aceste patru administratii, cea mai apropiata de idealul lui Khamenei de a forma un „guvern islamic" a fost administratia presedintelui Mahmud Ahmadinejad, in timpul primului mandat. Ulterior, dupa alegerile controversate din 2009, relatia lui Ahmadinejad cu Khamenei a devenit tot mai distanta si a culminat cu o lupta politica care nu i-a adus deloc liniste liderului suprem al Iranului. Din acest motiv, ayatollahul Ali Khamenei a mizat acum pe Ebrahim Raisi si o noua administratie, care sa urmeze politicile si strategiile similare cu cele ale administratiei Ahmadinejad, dar care sa ramana loiala si subordonata liderului suprem pana la sfarsit, dupa cum observa revista TIME. De altfel, campania electorala a lui Raisi a fost condusa de veterani ai administratiei Ahmadinejad, precum Ali Nikzad, care a fost ministru al Transporturilor si Locuintelor intre 2009-2011 si Reza Taghipour, care a fost ministru al Comunicatiilor intre 2009-2012.
„Raisi este un personaj politic creat de liderul suprem, care a esuat la primul sau test electoral acum 4 ani in fata actualului presedinte Rouhani si care, conform sondajelor independente, a castigat acum presedintia cu mai putine voturi decat cand a pierdut prima data. Ayatollahul Ali Khamenei a vrut si a obtinut, pentru prima data indiferent la nemultumirea populara, linistea politica de care are nevoie pentru a pune la punct tranzitia iminenta spre viitorul lider suprem, dat fiind ca el are acum 82 de ani" este de parere jurnalista Carmen Gavrila.
Administratia Raisi va fi formata, cel mai probabil, de persoane care provin din cele mai conservatoare sectiuni ale societatii iraniene, remarca profesorului Saeid Golkar, care mai spune ca, de la revolutia din 1979 si pana in prezent, societatea iraniana a cunoscut doua valuri de islamizare. Primul a fost declansat in 1980 de inchiderea universitatilor, iar al doilea s-a declansat in 2005, dupa alegerea presedintelui Ahmadinejad.
„Odata cu formarea unui guvern condus de presedintele Ebrahim Raisi, in Iran se va declansa, fara indoiala, un al treilea val de islamizare", atentioneaza profesorul Golkar, care mai spune ca al treilea val de islamizare din Iran va avea trei manifestari primare: continuarea incorporarii valorilor si culturii islamice in politica si viata de zi cu zi a iranienilor, o lupta mai puternica impotriva influentelor occidentale asupra societatii iraniene si o crestere a controlului si influentei liderului suprem asupra tuturor grupurilor sociale si politice din tara.
Pentru a realiza acest lucru, noua administratie va trebui sa foloseasca forta, sustine profesorul Golkar, deoarece, in prezent, segmente mari din populatia iraniana nu impartasesc idealurile si ambitiile regimului. Observatorii internationali se asteapta ca noua administratie Raisi sa reprime orice forma de opozitie fata de restrictiile impuse de regim asupra vietii cetatenilor, crescand in acelasi timp presiunea asupra tinerilor si femeilor, principalele doua grupuri sociale care contesta din ce in ce mai mult autoritatea regimului.
Cine este Ebrahim Raisi, noul presedinte al Iranului
Ebrahim Raisi, in varsta de 60 de ani, ocupa acum functia de judecator sef al Iranului. La fel ca si liderul suprem, Raisi poarta in public un turban negru, indicand ca este un sayyid, adica descendent al profetului Mahomed. De asemenea, Raisi este considerat succesorul lui Ayatollah Ali Khamenei, in varsta de 82 de ani.
Clericul Raisi a crescut in orasul Mashhad, un centru religios important pentru musulmanii siiti, unde este inmormantat imamul Reza, al optulea imam siit. A urmat seminarul din Qom si a studiat sub unii dintre cei mai proeminenti clerici ai Iranului.
Dupa revolutia islamica din 1979, tanarul Raisi s-a alaturat procuraturii din Masjed Soleyman, un oras din sud-vestul Iranului, iar ulterior a devenit procuror pentru mai multe jurisdictii. In 1985 s-a mutat la Teheran, dupa ce a fost numit procuror adjunct.
In Iran este poreclit "inchizitorul" pentru ca, in 1988, in calitate de procuror a facut parte dintr-un asa-numit "comitet al mortii" in cadrul campaniei de epurare a "elementelor subversive" generate de opozitia la regimul islamic instalat de liderul revolutiei islamice Ruhollah Khomeini in 1979. Raisi, alaturi de alte patru persoane, ar fi supravegheat executia in masa a pana la 5.000 de detinuti politici.
De-a lungul anilor a ocupat mai multe functii importante, printre care cea de procuror general al Teheranului, sef al Organizatiei privind Inspectia Generala, procuror general al Curtii Speciale a Clerului si judecator sef adjunct.
Raisi a candidat fara succes impotriva presedintelui Hassan Rouhani la alegerile prezidentiale din 2017, dar a obtinut numai 38% din voturi. Ulterior, Khamenei l-a numit pe Raisi la conducerea sistemului judiciar in Iran in 2019, dandu-i acestuia posibilitatea sa-si consolideze pozitia de campion al luptei impotriva coruptiei printr-o campanie desfasurata impotriva celor mai aprigi contestatari ai regimului. Cei doi ani ai sai ca judecator principal al Iranului au fost marcati de represiunea intensificata a disidentei si a abuzurilor drepturilor omului.
In campanie, Raisi s-a portretizat drept un „rival al coruptiei, ineficientei si aristocratiei" si a spus ca va sustine acordul nuclear, dar a precizat ca este nevoie de un guvern „puternic" pentru a-l conduce in directia cea buna, potrivit unui portret realizat de Foreign Policy.
„Democratia iraniana" si succesiunea la „tron"
Iranul se descrie ca o republica islamica. Organizeaza alegeri in care cetatenii voteaza reprezentanti care adopta legi si guverneaza in numele poporului, desi liderul suprem are ultimul cuvant in toate problemele statului.
Potrivit unui raport din 2019 al Institutului de cercetare Future Directions International, Iranul este o teocratie, adica un o forma de guvernamant in care statul este guvernat prin ghidare divina imediata sau prin oficiali care sunt priviti ca fiind ghidati divin.
Observatorilor international nu li s-a permis sa monitorizeze alegerile, iar fortele de securitate care raspund doar in fata liderului suprem aresteaza si organizeaza in mod regulat procese cu usa inchisa pentru cetateni straini si impotriva acelora considerati ca avand legaturi cu Occidentul. Ulterior, acestia sunt folositi drept pioni in negocierile internationale, conform France24.
Potrivit unei analize publicate pe platforma Atlantic Council de Sanam Vakil, directorul adjunct al programului Chatham House din Orientul Mijlociu si Africa de Nord, majoritatea expertilor care urmaresc alegerile sunt de parere ca Raisi este pregatit de Khamenei pentru a prelua rolul de lider suprem. Tranzitia de la presedinte la lider suprem nu este nemaivazuta. In 1989, insusi Khamenei a devenit lider suprem in acelasi fel, mostenind pozitia de la Ayatollah Ruhollah Khomeini.
„Nu este un secret in Iran ca Ebrahim Raisi ar vrea sa devina urmatorul lider suprem al republicii islamice si vede in presedintie o treapta spre postul de sef al statului. Atat ca Raisi ca presedinte ales de un numar mic de iranieni pe fondul celui mai mare absenteism din istoria recenta, are o pozitie vulnerabila, complicata si mai mult de o criza economica pentru care in campania electorala nu a aratat ca ar avea solutii reale. Asadar, presedintia s-ar putea dovedi nu o sansa ori un vehicul spre pozitia de lider suprem, ci o cale de eliminare a sa din politica pentru a lasa cat mai liber drumul spre putere pentru fiul liderului suprem Mojtaba Khamenei. In Iran nu a trecut neobservat faptul ca Mojtaba Khamenei a capatat tot mai multe atributii in cabinetul tatalui sau mai ales in relatie cu Garda Revolutionara Islamica si cu militiile de voluntari basij, al caror sprijin este esential pentru a obtine pozitia de sef al statului. In plus, Mojtaba Khamenei a lansat de-a lungul timpului critici voalate la adresa lui Raisi", a transmis Carmen Gavrila.
Politica externa a Iranului
Noul „guvern islamic" va lucra pentru a atinge toate obiectivele pe termen lung ale Republicii Islamice, cum ar fi cresterea influentei Iranului asupra regiunii si exportarea revolutiei islamice catre alte tari prin sprijinirea grupurilor militante, potrivit Al Jazeera. Anti-americanismul va fi, de asemenea, o caracteristica definitorie a administratiei Raisi, pentru ca acest concept se afla in centrul regimului iranian si al identitatii liderului suprem.
Orice nou guvern are misiunea de a continua ostilitatile diplomatice in relatie cu SUA si aliatii sai, apropiindu-se in acelasi timp de Rusia si China. Formarea unor relatii mai bune cu tarile africane si din America de Sud ar fi, totodata, o prioritate pentru noua administratie din motive politice si economice.
De altfel, conservatorii din Iran sunt mai deschisi si mai favorabili legaturilor mai stranse cu Rusia, conform Foreign Affairs. Curentul politico-social condus de Ebrahim Raisi vede in regimul autoritar de la Kremlin o putere antioccidentala, precum este China, si spera ca Iranul se poate alatura Rusiei si Chinei intr-un fel de axa antioccidentala. Doar ca o astfel de miscare ar putea duce la o noua raceala in relatiile Teheranului cu puterile europene, cum ar fi Marea Britanie, Franta si Germania, avand in vedere tensiunile lor fierbinti cu Moscova pe o serie de probleme de ordin politic.
In aceeasi nota, jurnalista Carmen Gavrila considera ca politica externa a Iranului sub conducerea ultraconservatorului Ebrahim Raisi va fi una mult mai putin deschisa la comunicare cu SUA si UE.
„Negocierile privind reluarea acordului nuclear, pornite de administratia Rouhani, au fost si sunt posibile pentru ca au avut sustinerea liderului suprem Khamenei, deci e putin probabil sa fie blocate dinspre Teheran, mai ales ca redresarea macar partiala a economiei iraniene depinde de ridicarea sanctiunilor americane. Dar, odata reactivat acordul, e foarte putin probabil ca guvernul Raisi sa incerce, asa cum voia contracandidatul sau moderat Abdolnaser Hemmati, sa foloseasca acordul ca punct de pornire pentru comunicare si pe alte teme, in special cu SUA. Raisi a aratat mereu foarte clar ca nu vrea sa devieze de la conceptul liderului suprem de "economie de rezistenta", adica bazata pe productie interna, consum intern, excluderea investitiilor occidentale si relatii economice doar cu China, Rusia si tari care nu pun conditionari legate de situatia drepturilor omului in Iran ori de programul de inarmare iranian", mai spune Carmen Gavrila.
Victoria electorala a lui Raisi ar putea pune Europa intr-o pozitie dificila, deoarece UE si SUA au impus sanctiuni asupra lui Raisi pentru rolul jucat in incalcarile drepturilor omului care au avut loc in Iran in timpul protestelor antiguvernamentale din 2019, arata o analiza a Deutsche Welle. Mai mult, Seyyed Ebrahim Raisi al-Sadati este o figura necunoscuta pentru comunitatea internationala, iar pozitiile sale cu privire la problemele regionale si globale importante raman neclare. De aceea, tarile occidentale, in special Germania, Franta si Regatul Unit, vor fi destul de prudente la in faza incipienta a relatiei cu noul presedinte iranian, conform expertilor citati de post de radio international din Germania.
Acordul nuclear si jocul diplomatic in care fiecare dintre parti o invita pe cealalta sa faca primul pas
Statele Unite s-au retras din acord in 2018, presedintele de atunci, Donald Trump, optand pentru metoda sanctiunilor si a presiunilor maxime asupra Teheranului, considerand astfel ca numai asa iranienii vor renunta la intentia de a fabrica bomba atomica. Numai ca Iranul a raspuns prin scaderea constanta a respectarii angajamentelor convenite in acord. Din 2019 Iranul nu mai respecta prevederile acordului si a inceput sa produca uranium imbogatit peste limitele prevazute de acord.
Dupa retragerea Washingtonului, partile europene ale acordului nuclear, cunoscut oficial sub numele de Planul comun de actiune cuprinzator pentru neproliferarea nucleara (JCPOA), au incercat sa restabileasca legaturile cu Iranul si sa atenueze efectul sanctiunilor aplicate asupra Teheranului, dar miscarea a avut un succes limitat. Odata cu instalarea unui nou presedinte la Casa alba, sperantele de a salva JCPOA au crescut, pentru ca presedintele Biden doreste sa reinvie acordul si chiar sa-i extinda termenii. Joe Biden pare sa puna, insa, niste conditii precise Iranului, sugerand ca daca Teheranul reincepe sa respecte prevederile acordului, Statele Unite revin in cadrul sau.
Potrivit Foreign Policy, Iranul doreste ca Washingtonul sa faca prima miscare prin ridicarea sanctiunilor, Teheranul opunandu-se extinderii acordului initial, care prevede limitarea programului nuclear in schimbul ameliorarii sanctiunilor.
Bijan Djir-Sarai, parlamentar german si membru al Comisiei pentru afaceri externe in Parlamentului de la Berlin, a transmis pentru DW ca un angajament fata de acordul nuclear nu ar fi suficient pentru comunitatea globala, subliniind ca e nevoie de o politica fata de Iran care sa fie ghidata nu numai de interese, ci si de valori.
Administratia Biden vede revigorarea acordului nuclear ca pe o piatra de temelie catre un acord mai larg, unul care sa puna limite mai dure programului nuclear al Iranului si sa acopere testarea rachetelor, precum si alte cateva probleme ce tin de securitate. Dar cat timp Casa Alba incearca sa regandeasca termenii, principalii competitori ai SUA marcheaza puncte geopolitice si pe acest dosar. Presedintele chinez Xi Jinping a sustinut recent „cererile rezonabile" ale Iranului cu privire la viitorul acordului, in timp ce presedintele rus Vladimir Putin a declarat ca Moscova, un aliat al Iranului, spera la o restabilire completa a acordului in conditiile sale initiale.
„Pentru regimul de la Teheran, politica regionala nu are cum sa se schimbe fara o reformare a regimului, lucru pe care Ali Khamenei nu il doreste pentru ca mentinerea pe actualele coordonate este o chestiune de supravietuire. Republica Islamica in actuala formula nu va renunta niciodata la reteaua de actori nonstatali pe care o sustine, de la Hezbollah in Liban, la Hamas in Fasia Gaza, la houthi in Yemen si la militiile siite din Irak. In mod natural Iranul siit este in competitie de exemplu cu Arabia Saudita sunita iar un regim uniform controlat de taberele ultraconservatoare la Teheran, va face si mai dificila orice tentativa de comunicare. Si cu Irakul relatia va ramane complicata si cu siguranta Ebrahim Raisi nu va uita ca liderul religios al siitilor iraknieni, Ali Sistani (care se exprima deschis pentru separarea religiei de stat, deci radical diferit de ideologia regimului de la Teheran) a refuzat sa il intalneasca atunci cand Raisi a vizitat Irak-ul", concluzioneaza jurnalista Carmen Gavrila.
Sursa: Digi24.ro