Institutiile europene solicita ca Ucraina, Moldova si Georgia sa elimine influenta oligarhica din procesele decizionale nationale. Acest demers face parte din conditiile politice de indeplinirea carora depinde transformarea perspectivei europene intr-un proces de aderare fezabil. In avizele Comisiei Europene cu privire la statutul de tara candidat pentru aderare, celor trei tari li se recomanda sa initieze un proces „dezoligarhizare” ca sa se poata misca inainte. Problematica oligarhilor nu este deloc intamplatoare. Fenomenul oligarhizarii procesului de luare a deciziilor a avut efecte distructive asupra institutiilor democratice in fiecare dintre cel trei tari (IPN, Mai 2021). Georgia exemplifica consecintele negative pe care inca continua sa le aiba factorul oligarhic. Din cauza acestuia, Uniunea Europeana a fost fortata sa-i confere Georgiei doar calificativul de candidat potential. In consecinta, statul georgian a fost separat de „trio-ul asociat” si pus intr-o categorie de tari fata de care UE are rezerve si aplica preconditii, depasirea carora este improbabila fara schimbarea partidului de guvernare.
Spre deosebire de situatia complicata a Georgiei unde guvernarea este acuzata de faptul ca graviteaza in jurul oligarhului Bidzina Ivanishvili, Ucraina incearca sa subordoneze oligarhii locali, iar Moldova vrea sa-i traga la raspundere pentru infractiunile comise in trecut. Legislatia impotriva oligarhilor, aprobata de Volodymyr Zelensky la finele lui 2021, este acum in vigoare si are menirea sa identifice oligarhii si sa le limiteze capacitatea de a interveni in actul guvernarii. In Moldova, conducerea suspecteaza ca oligarhii fugari si facilitatorii lor (Vladimir Plahotniuc, Ilan Shor si altii) nu numai ca saboteaza reformele structurale prin intermediul sistemului vechi, dar si ar planifica actiuni subversive anti-guvernamentale, exploatand nemultumirea publica si multiplele crize. Asadar, motivatiile politice din Ucraina si Moldova privitor la de-oligarhizare se diferentiaza. In primul caz este vorba despre crearea unui echilibru in procesul de guvernare politica si respectiv eliminarea sferelor de influenta a oligarhilor asupra economiei si politicului ucrainean. In cel de-al doilea se pare ca prevaleaza sensul de supravietuire politica si securitate. Or, oligarhii moldoveni cauta impunitate juridica si protectia resurselor economice, nu o integrare, chiar daca si fortata, in cadrul economic legal, precum se observa in cazul Ucrainei.
Tintirea oligarhilor est-europeni are un caracter inovator, care nu s-a aplicat anterior in cazul altor tari candidate sau cu perspectiva europeana. Institutiile europene fac acest pas pentru ca le permit circumstantele locale. In Ucraina, agresiunea ruseasca responsabilizeaza actul guvernarii si sporeste riscurile de credibilitate internationala pentru guvernare si calitatea reformelor pe care le livreaza, inclusiv pe dimensiunea contracararii influentei oligarhice. Autoritatile din Moldova sunt considerate imune la ingerinta actorilor oligarhici, fiind vazute ca parti cointeresate in curatarea institutiilor statului de reminiscentele guvernarii informale din ultimul deceniu. Avand in vedere ca toate fortele politice din Georgia care au potential politic au si orientare pro-UE, UE a renuntat la tonul sau rezervat in privinta lui Ivanishvili, a carui influenta este comparabila cu cea dintr-un „stat capturat”.
Sanctionarea oligarhilor
Ucraina a facut cei mai multi pasi in directia dezoligarhizarii. Initial, legea anti-oligarhie era vazuta ca pe un instrument directionat impotriva oligarhilor pro-rusi, in frunte cu Viktor Medvedciuk, fost lider al fortelor de opozitie. In prezent, acesta este in detentie si investigat pentru tradare de tara. In luna aprilie, Curtea de Apel de la Lviv a pus sechestrul pe 154 de obiecte considerate proprietatea lui Medvedciuk. Desi este in proces de evaluare la Comisia de la Venetia inca din toamna lui 2021, legea anti-oligarhie este oricum aplicata, iar unii olgarhi, precum Rinat Ahmetov, a renuntat la monopolul sau mediatic pentru a nu fi inclus in „lista neagra” a oligarhilor ucraineni.
Moldova inca se confrunta cu consecintele politice si economice ale oligarhilor fugari si a facilitatorilor lor (Vladimir Plahotniuc, Ilan Shor). Resursele lor economice, conexiunile ramase in tara, dar si instrumentele politice disponibile, mentin riscul revenirii lor in cazul unei crize politice de anvergura. Actiunile de destabilizare politica a tarii, intreprinse de oligarhii fugari, corespund cu interesele geopolitice ale Rusiei. In iulie, reprezentantii Congresului SUA au invocat Actul lui Magnitsky in solicitarea lor catre presedintele Joe Biden privind aplicarea sanctiunilor individuale asupra lui Vladimir Plahotniuc, Ilan Sor si Veaceslav Platon. Aceasta ar implica nu doar interdictia de a calatori (aplicata in cazul lui Plahotniuc din 2020), dar si inghetarea activelor. Decizia ar urma sa fie luata pana la finele lui 2022.
Sanctionarea oligarhului georgian Bidzina Ivanishvili a fost invocata deseori in spatiul public georgian, dar primul demers oficial l-a facut Parlamentul European. Intr-o rezolutie adoptata in ajunul prezentarii verdictului UE privind statutul de tara candidat, legislativul european a subliniat ca Ivanishvili trebuie sanctionat. Influenta acestuia are un caracter distructiv atat de ordin politic cat si economic, cu repercusiuni asupra independentei justitiei si a viabilitatii institutiilor democratice (persecutarea jurnalistilor, membrilor opozitiei etc.).
Angajamentele Ucrainei, Moldovei si Georgiei in vederea dezoligarhizarii
Cele mai multe actiuni in vederea dezoligarhizarii au fost anuntate de Moldova. Potrivit Planului de Actiuni, adoptat in cadrul Comisiei Nationale pentru Integrare Europeana din luna august, urmeaza sa fie elaborat mecanismul pentru a exclude factorul oligarhic din sfera politica, economica si publica. Experienta straina si recomandarile Comisiei de la Venetia vor fi luate in considerare. Comisia Electorala Centrala si Consiliul Audiovizualului vor fi antrenate in procesul de dezoligarhizare tintind finantarea partidelor politice si respectiv influenta asupra surselor media. Mai mult ca atat, se preconizeaza evaluarea intreprinderilor de stat in raport cu influenta oligarhica. Unele masuri sunt preconizate pana in noiembrie-decembrie 2022, altele urmeaza sa fie implementate pana in iunie 2023.
Ucraina implementeaza legea anti-oligarhie in vigoare din septembrie 2021. La sedinta Comisiei pentru Integrare Europeana a Radei Supreme din luna august s-a discutat despre indeplinirea cerintelor UE, inclusiv in domeniul dezoligarhizarii. Astfel, Consiliul National de Securitate si Guvernul urmeaza sa elaboreze „registrul oligarhilor” pentru a putea pune in aplicare legea. Totodata, autoritatile ucrainene sunt in asteptarea recomandarilor Comisiei de la Venetia, care cel mai degraba vor fi acceptate de Kiev pentru a nu prejudicia dialogul cu UE pe marginea statutului de tara candidat.
In Georgia, lucrurile sunt in suspans. Evaluarea indeplinirii conditiilor UE a fost mutata pentru 2023, in loc de termenul de decembrie 2022, stabilit initial inclusiv pentru Ucraina si Moldova. Autoritatile georgiene nu au exclus elaborarea unei legi privind dezoligarhizarea, insa lipseste o vointa politica clara si un plan de actiuni fezabil. Politicieni europeni echivaleaza acest proces cu “de-Bidzinarea si de-Ivanishvilizarea” Georgiei, iar reprezentantii societatii civile considera ca crearea unor institutii independente in domeniul statului de drept va contribui de la sine la deoligarhizarea tarii.