Fotografia lor este peste tot: cea a dezvoltatorului arestat in timp ce incerca sa fuga vineri pe aeroportul din Istanbul si a celor doi complici ai sai, capete lor fiind cerute de internauti, comenteaza Agerpres.ro.
Mehmet Yasar Coskun a fost constructorul resedintei "Renesans", ridicata la Antakya, sudul Turciei, in urma cu 10 ani: pe 6 februarie, cladirea cu opt etaje si 250 de apartamente cu piscina, unde locuia printre altii fotbalistul ghanez Christian Atsu, s-a rasturnat intr-o parte si peste locuitorii sai.
Este una dintre miile de cladiri din Turcia care s-au prabusit complet, fara a lasa cea mai mica sansa ocupantilor lor care dormeau atunci cand s-a produs violentul cutremur cu magnitudinea 7,8, in jurul orelor 04.00.
In fata furiei care cuprinde tara impotriva mafiei din constructii, preluata de presa si retelele de socializare, autoritatile turce au reactionat prompt si ploua cu mandate de arestare.
Duminica, la sapte zile dupa dezastrul care a facut peste 30.000 de morti doar in Turcia, trei persoane au fost intemnitate, sapte arestate, printre care alti doi dezvoltatori incercand sa fuga in Georgia, iar 114 sunt inca cautati, a anuntat ministrul turc al justitiei, Bekir. Bozdag.
In total, au fost demarate 134 de anchete.
Soarta resedintei "Renesans" a devenit emblematica pentru aceste practici rele denuntate de mult in tara, dar este departe de a fi singura.
Astfel, hotelul Isias din Adiyaman, unde 35 de membri ai echipei de volei de 12-15 ani a republicii separatiste a Ciprului de Nord si conducerea acestora au murit: martorii au afirmat la postul de televiziune NTV ca hotelul fusese inchis din cauza "neregulilor" in constructie, inainte ca sigiliile sa fie rupte si cladirea redeschisa turistilor.
"Vreau ca acesti oameni sa fie judecati, sunt criminali", a spus la televiziune o ruda a unei victime, in timp ce un martor a declarat ca a vazut "peretii rupandu-se ca niste foi de hartie".
Reactia guvernului, confruntat cu ceea ce presedintele Recep Tayyip Erdogan - in campanie electorala daca alegerile de la 14 mai sunt mentinute - a numit "cel mai mare dezastru din toate timpurile" pentru Turcia, este fara precedent.
Pana atunci, dezvoltatorii si antreprenorii imorali pareau sa aiba un viitor stralucit in fata, in pofida avertismentelor repetate ale inginerilor si arhitectilor recunoscuti.
Dupa cutremurul violent din 1999 care a facut 17.000 de morti in nord-vestul Turciei, in jurul localitatii Kocaeli, a fost nevoie de sase luni pana la prima arestare.
Cotidianul Milliyet a titrat atunci "Doar opt arestari pentru 17.000 de vieti pierdute".
Ulterior, impotriva dezvoltatorilor cladirilor prabusite au fost deschise peste 2.000 de proceduri, dar pentru 1.800 dintre acestia nu a fost pronuntata nicio sentinta din cauza unei amnistii generale decretate in decembrie 2000 de guvern.
In cele din urma, majoritatea responsabililor au putut beneficia de o prescriptie in 2007.
In depozitia sa, dezvoltatorul resedintei "Renesans" a respins acuzatiile impotriva lui si a asociatilor sai.
"Nu stiu de ce s-a prabusit cladirea. Toate avizele fusesera eliberate in urma studiilor efectuate de primarie si de compania de control", a afirmat el.
Permisul pentru aceasta resedinta a fost semnat in 2021 de districtul Ekinciler, la Hatay.
Primarul de atunci, Seyfettin Yeral, a confirmat site-ului de informatii T24 ca a eliberat permisul, dar "controlul a fost facut de o companie privata". "Oricum, nu aveam un angajat care sa faca asta", a explicat el.
Turcia a adoptat o serie de norme si reglementari copiate dupa cele din California, tara a cutremurelor, si revizuite in mod regulat - ultima data in 2018.
Dar, potrivit inginerilor si arhitectilor intervievati saptamana trecuta de AFP, cei mai multi sunt ignorati de constructori.
"Pe hartie, standardele sunt respectate, contractele fiind incredintate companiilor private insarcinate cu controlul acestora", a explicat la Istanbul arhitectul Aykut Koksal.
Dar, a subliniat arhitectul, "fiecare constructor isi aranjeaza controlul", in cursul negocieri amiabile intre cele doua parti, lasand antreprenorului prea multa libertate.