O perturbare majora a sistemelor de pozitionare GPS ar avea consecinte colosale asupra functionarii economiei mondiale, arata Serge Besanger, profesor la ESCE International Business School, intr-un articol publicat de portalul „The Conversation”.
Conceput initial pentru aplicatii militare, Sistemul Global de Pozitionare (GPS) este un sistem de pozitionare prin satelit detinut de Pentagon, care este utilizat si pentru numeroase aplicatii civile. Fie ca este vorba de logistica, transport, agricultura, finante, industrie, aparare sau securitate, GPS-ul garanteaza acum o pozitionare precisa si o marcare a timpului oriunde in lume. In contextul actual al amenintarilor tot mai mari din partea Rusiei la adresa Occidentului, multi isi pun intrebarea daca si aceste infrastructuri cruciale sunt in pericol.
CE ESTE GPS?
Primul satelit GPS a fost plasat pe orbita in 1978, iar acoperirea globala a fost finalizata in ianuarie 1995. In prezent, sistemul GPS se bazeaza pe o constelatie de 31 de sateliti care permite unui utilizator din orice parte a lumii sa fie in permanenta in raza de actiune a cel putin patru sateliti. Satelitii GPS se misca pe orbite circulare la o altitudine de 20.200 km.
Sistemul este cel mai bine cunoscut publicului larg pentru aplicatiile sale de geolocalizare, cum ar fi Waze, dar utilizarile sale sunt, de fapt, foarte variate.
Un satelit contine patru ceasuri atomice, care sunt sincronizate si servesc drept referinta pentru miliarde de utilizatori. Cronometrarea GPS este atat de precisa, incat joaca acum un rol vital in industria mondiala. De exemplu, centralele electrice moderne se bazeaza pe aceasta sincronizare pentru a modifica, adapta si urmari in timp real nevoile de energie si pentru a-si ajusta productia de energie.
De asemenea, pietele financiare mondiale se bazeaza pe timpul GPS pentru a inregistra miliarde de tranzactii zilnice in doar cateva milisecunde.
CEA MAI VULNERABILA INFRASTRUCTURA
Semnalele GPS sunt, prin urmare, o infrastructura critica, dar in acelasi timp, una extrem de vulnerabila. In primul rand, din cauza amenintarilor naturale, asa cum au fost eruptiile solare din vara anului 2022, care au perturbat ionosfera, impiedicand trecerea semnalelor GPS. Aceste furtuni sunt din ce in ce mai frecvente. Soarele a intrat intr-un nou ciclu, cu un varf de activitate asteptat in 2025-2026. O eruptie solara majora ar putea scoate din functiune mai multi sateliti, temporar sau permanent.
In plus, GPS-ul este expus la tot felul de amenintari provocate de om, de la bruiaj la hacking, atacuri cibernetice, si chiar atacuri fizice.
Amenintarile de atac fizic asupra satelitilor GPS nu au fost puse in practica pana in prezent, dar un astfel de scenariu nu poate fi exclus, avand in vedere dezvoltarea rapida a armelor antisatelit. Exista deja o crestere rapida a incidentelor, atat intentionate, cat si neintentionate.
Potrivit proiectului Strike3, o initiativa europeana de limitare a expunerii continentului la „riscul GPS”, numai in luna aprilie 2018 au fost detectate peste 21.000 de evenimente de interferenta a comunicatiilor aeroportuare, in cele opt aeroporturi europene principale. Dintre acestea, 1.141 au fost identificate ca fiind interferente deliberate.
CE SE POATE INTAMPLA DACA SPATIUL ESTE ATACAT CIBERNETIC
Un atac cibernetic asupra spatiului poate genera intreruperi, poate duce la pierderea de date sau chiar la pierderea unui satelit sau a unei intregi retele de sateliti. Obtinand controlul sistemului de comanda si control al unui satelit, un atacator ar putea modifica orbita acestuia, poate intrerupe comunicatiile sau poate dezactiva componentele electronice ale acestuia. La fel ca in cazul majoritatii atacurilor cibernetice terestre, atacatorul ar putea utiliza servere deturnate, fara a lasa urme.
Constienta de fragilitatea sistemului, Rusia, apoi Uniunea Europeana si, in cele din urma, Japonia si China si-au creat propriile constelatii de sateliti: Glonass in 1993, Galileo in 2011, QZSS si respectiv BeiDou in 2018.
Prin urmare, denumirea GPS, specifica sistemului american, tinde sa fie inlocuita cu „Global Navigation Satellite System” (GNSS) - Sistemul Global de Navigatie prin Satelit.
RISC GEOSTRATEGIC
Fortele armate contemporane, in special in Occident, au dezvoltat o dependenta acuta de GPS, fie pentru geolocalizare, fie pentru ghidarea rachetelor, fie pentru navigatia pe mare sau in aer. Obuzele de artilerie „inteligente”, precum si rachetele Himars, datorita ghidarii lor sofisticate prin GPS, sunt capabile sa loveasca cu o precizie de mai putin de 2 metri o tinta situata la cateva zeci sau chiar sute de kilometri distanta, asa cum a demonstrat cu succes artileria ucraineana.
Prin urmare, multi actori au interesul sa dezvolte sisteme de bruiaj.
Prin bruiaj se urmareste transmiterea unui semnal mai puternic in aceeasi banda de frecvente ca a GPS-ul, pentru a perturba semnalele acestuia. Disponibile pentru cateva zeci de euro, dispozitivele de bruiaj sunt utilizate frecvent de infractori in cazul furturilor de vehicule. Dispozitivele civile au o raza de actiune de cateva zeci de metri, in timp ce dispozitivele militare pot bruia sau chiar intrerupe semnalele GPS pe o raza de cateva sute de kilometri.
CAZURI DE BRUIAJ
In timpul Operatiunii Iraqi Freedom din 2003, compania rusa Aviaconversia a furnizat fortelor armate irakiene dispozitive de bruiaj GPS, care cantaresc mai putin de 8 kg si au o raza de actiune de 200 km. Amenintarea a fost considerata suficient de serioasa pentru ca aceste dispozitive sa fie vizate cu prioritate de fortele coalitiei internationale.
Intr-un alt caz, la Nantes, in 2017, un inginer de vanzari a uitat sa opreasca dispozitivul de bruiaj GPS lasat in vehiculul sau parcat la aeroport. Dispozitivul a perturbat grav operatiunile aeroportuare, iar riscul unei coliziuni in aer a dus la interventia jandarmeriei, care a geolocalizat si apoi a neutralizat dispozitivul de bruiaj.
De cealalta parte a continentului, Coreea de Nord se angajeaza in mod regulat in campanii de bruiaj care vizeaza aeronavele sud-coreene, atat civile, cat si militare, in scopuri neclare. Cateva sute de avioane civile pot fi vizate in fiecare luna, potrivit autoritatii coreene de aviatie civila.
In principiu, bruiajul este o operatiune relativ usoara, deoarece semnalele GNSS - atat GPS, cat si Galileo - sunt slabe in comparatie cu cele emise de dispozitivele de bruiaj. Un semnal GPS poate fi comparat cu zgomotul produs de o cicada, in timp ce bruiajul prin interferente este similar cu cel produs de un avion cu reactie.
CE ASTEAPTA PUTIN
Se pune atunci intrebarea de ce Rusia, care a investit masiv in sisteme de razboi electronic capabile sa intrerupa comunicatiile si semnalele pe un spectru larg, nu a „taiat” inca GPS-ul?
Rusia dispune de echipamente extrem de sofisticate de bruiaj anti-GPS si de arme antisatelit. A bruiat semnalele GPS ale NATO pe o zona extinsa, si anume Arctica, in timpul exercitiilor militare NATO din toamna anului 2018.
In 2021, cand Rusia tocmai isi distrusese unul dintre sateliti in spatiu, un propagandist de la televiziunea rusa declara ca Moscova ar putea „orbi NATO” prin doborarea tuturor satelitilor GPS.
Astazi, in Ucraina, fortele rusesti bruiaza in mod regulat semnalele GPS intr-o parte a teatrului de operatiuni. Totusi, acest bruiaj nu este atat de complet pe cat se asteptau unii observatori.
Motivul principal este ca si fortele rusesti au nevoie urgenta de GPS. Receptoarele GPS sunt larg raspandite, mult mai ieftine si mai usor de utilizat decat receptoarele Glonass. Acest lucru este evidentiat de avioanele de lupta rusesti doborate, in cazul carora s-au gasit receptoare GPS civile lipite pe panourile de instrumente.
In plus, Ucraina inca mai foloseste stocuri mari de arme din epoca sovietica, care este putin probabil sa fie afectate de razboiul electronic, explica profesorul Serge Besanger.
CUM SE PREGATESTE NATO PENTRU SCENARIUL „FARA GPS”
Cu toate acestea, de mai multi ani, fortele armate occidentale se pregatesc pentru un scenariu de intrerupere completa si prelungita a sistemelor de pozitionare si navigatie prin satelit: scenariul se numeste „GPS Blackout”.
Exercitiile NATO simuleaza un conflict de mare intensitate, rapid si simultan, intr-un mediu in care comunicatiile sunt foarte degradate, in care o defectiune majora a GPS-ului se produce pe parcursul mai multor saptamani sau chiar luni. Armatele occidentale iau in considerare solutii alternative pentru a-si mentine capacitatile de lupta la un nivel adecvat: lansarea de rachete fara GPS si utilizarea sextantului ca instrument de navigatie pe mare.
Printre solutiile mai tehnice, armatele occidentale se orienteaza catre crearea unor retele de pseudo-sateliti sau pseudoliti, prin intermediul antenelor terestre, pentru a crea un sistem de localizare limitat, local, spre deosebire de GPS, care este de natura globala. Acest tip de sistem este mai rezistent si este, de asemenea, mult mai ieftin de implementat.
Sistemele mai vechi, cum ar fi Sistemul de Navigatie Astroinertiala (ANS), au fost reinviate pentru a asigura o redundanta pentru GPS. ANS este utilizat pe unele aeronave americane, inclusiv pe avionul de spionaj BlackBird SR71. Desi mai putin precis decat GPS, ANS permite geolocalizarea si geopozitionarea cu o precizie de 100 de metri.
In fine, agentia publica americana Darpa - creatoarea internetului in anii 1960 - lucreaza in prezent la o alta tehnologie pe care o considera „foarte promitatoare”, ASPN: All-Source Positioning and Navigation. Aceasta presupune utilizarea semnalelor de oportunitate, cum ar fi radioul, antenele releu si de televiziune, pentru a se pozitiona.
Iar institutia similara britanica, Aria, lucreaza la un sistem de navigatie numit NAVSOP (Navigation via Signals of Opportunity), bazat pe principii identice.