In seara zilei de 24 iunie, Evgheni Prigojin a anuntat ca mercenarii Wagner, care s-au oprit la cateva sute de kilometri de Moscova, se intorc la taberele lor „conform planului”, dupa ce cu o seara inainte a pornit o rebeliune armata impotriva conducerii armatei regulate a Rusiei. Surse Meduza spun ca autoritatile au negociat cu Prigojin intr-o forma sau alta inca din seara zilei de 23 iunie, cand acesta a anuntat inceperea „marsului justitiei”, dar negocierile au continuat si sambata, iar Prigojin a incercat sa ia legatura cu Vladimir Putin, dar acesta „nu a vrut sa vorbeasca cu el”, scrie hotnews.ro.
Potrivit unei surse apropiate Kremlinului, autoritatile au negociat cu Prigojin intr-o forma sau alta inca din seara zilei de 23 iunie, cand acesta a anuntat inceperea „marsului justitiei”:
„Conducerea militara, angajati ai administratiei prezidentiale, conducerea Garzii Nationale si oficiali apropiati au incercat sa comunice cu acesta. Dar actiunile lui au fost de asa natura incat nu era deloc clar despre ce sa vorbeasca”
Printre cereri, erau inlaturarea pe Soigu, statul sa nu se implice in treburile Wagner, dar cerea mai multa finantare.
Kremlinul a sperat sa rezolve situatia „mai mult sau mai putin pasnic”, dar nu a reusit sa ajunga la un acord cu liderul mercenar.
Kremlinul a ordonat guvernatorilor si politicienilor rusi sa denunte public actiunile lui Prigojin si sa-l declare „tradator”.
In jurul orei 10 dimineata, ora Moscovei, Putin insusi a sustinut o declaratie de presa in care l-a acuzat pe Prigojin de „tradare”, eliminand astfel aparent complet posibilitatea unei rezolvari pasnice a situatiei.
Prigojin a raspuns „Nimeni nu se va preda la cererea presedintelui, a FSB sau a oricui altcineva”.
Pana atunci, mercenarii Wagner aveau deja controlul asupra Rostov-pe-Don; in urmatoarele ore au inaintat nestingheriti spre Moscova.
In jurul miezului zilei de 24 iunie, Prigojin a inceput sa incerce sa ia legatura cu Kremlinul - si ar fi incercat sa il sune pe Putin, dar „presedintele nu a vrut sa vorbeasca cu el”.
Potrivit surselor apropiate Kremlinului si guvernului rus, citate de Meduza, Prigojin si-a dat seama cel mai probabil ca a „intrecut masura” si ca „perspectivele pentru convoaiele sale erau neclare”. Asta, pentru ca, in ciuda declaratiilor lui Prigojin ca „jumatate de armata” era sa i se alature, mercenarii nu au primit sprijin suplimentar.
Vazand schimbarea in atitudinea lui Prigojin, Kremlinul ar fi decis sa nu mearga la o „confruntare sangeroasa”, spun sursele Meduza.
Negocierile finale au fost purtate de un grup mare de oficiali, care a inclus, printre altii, pe seful administratiei prezidentiale, Anton Vaino, secretarul Consiliului de Securitate al Rusiei, Nikolai Patrusev, si ambasadorul Rusiei in Belarus, Boris Grizlov.
Cum a aparut in scena Aleksandr Lukasenko?
Potrivit unei surse apropiate Kremlinului, Prigojin a insistat ca „inalti oficiali” sa participe la negocieri. Avand in vedere reticenta lui Putin de a vorbi cu fondatorul Wagner, negociatorii nu au avut prea multe optiuni.
„Prigojin avea nevoie de un confident demn pentru a iesi din joc [pentru a-si salva obrazul]. Lukasenka a fost cel care a facut-o. Iubeste PR-ul si intelege beneficiile - de aceea a fost de acord ”, spune sursa Meduza.
In opinia sa, „beneficiul” pentru Lukasenka este evident: in mod public, el a devenit persoana care „a salvat Rusia cel mult de la razboiul civil si cel putin de la marea varsare de sange”.
Potrivit surselor Meduza, partile vor „discuta” in continuare detaliile acordului privind noua pozitie a lui Prigojin, dar „el nu va avea aceeasi influenta si nici aceleasi resurse”.
In acelasi timp, sursele nu au exclus ca scurta rebeliune sa poata avea ca rezultat schimbari de personal in conducerea Ministerului Apararii: „Dar nu la cererea lui Prigojin”.
Sursele apropiate de Kremlin recunosc in acelasi timp ca rebeliunea a slabit pozitia lui Putin.