La trei zile de la declansarea razboiului din Ucraina i-am trimis un mesaj pe telefon lui Serghei Lavrov, ministrul rus de externe. L-am rugat: „Te rog, te rog, opreste aceasta nebunie. Esti singurul care poate sa-l opreasca”. Mi-a raspuns in mai putin de un minut: „Pe cine? Zelenski? Biden?”, scrie The Financial Times, citata de hotnews.ro.
Am mai incercat o data. Dar raspunsul a venit direct din manualul lui Vladimir Putin, dand vina pe Occident si urmand linia oficiala, „denazificare” si tot tacamul. Acela a fost momentul in care am constientizat ca ordinea mondiala liberala era supusa unui atac grav.
Exista in istorie momente in care vechea ordine moare si una noua asteapta sa se nasca - 2022 a fost unul dintre ele.
Exista multe evenimente care pot fi interpretate in mod plauzibil ca marcand sfarsitul erei post-razboi rece: 9/11 si razboiul din Irak; criza financiara; anexarea Crimeei de catre Rusia. Insa atacul Rusiei in toata puterea cuvantului impotriva Ucrainei in 2022 a fost ceva aparte. El a parut ca forteaza restul lumii sa aleaga o tabara.
Exista in Occident prejudecata larg raspandita cum ca intreaga lume e unita in sprijinul Ucrainei. Nu e. Exista consolarea ca mai mult de 140 din cei 193 de membri ai ONU au condamnat Rusia. Insa cei 35 care s-au abtinut reprezinta mai mult de jumatate din populatia planetei.
Chiar mai important, doar in jur de 40 de tari, majoritatea occidentale, au adoptat sanctiuni contra Rusiei. Din Asia sunt doar doua, din Africa si America Latina nu e nici macar una. Poate ca Rusia e izolata de Vest, dar nu si de restul lumii.
Noua ordine mondiala va fi determinata de un triunghi al puterii care oscileaza intre vestul global, estul global si sudul global. Vestul global - in esenta SUA, UE si aliatii lor, vreo 50 de tari cu totul - vor sa conserve ordinea liberala actuala.
La cealalta extrema, estul global - China, Rusia, Iran si vreo 20 de tari care le sustin - vor sa rastoarne ordinea liberala si sa creeze noi norme si institutii care sa puna accent mai putin pe punerea in comun a suveranitatii si mai mult pe puterea traditionala a statului si pe tranzactie.
Sudul global - condus de tari precum India, Arabia Saudita, Africa de Sud, Nigeria si Brazilia - cuprinde 125 de state din Asia, Africa si America Latina. Pentru multe dintre aceste tari relevanta razboiului din Ucraina nu tine atat de hegemonie, cat de securitatea alimentara, energie si inflatie.
Sudul global nu tine neaparat sa ia partea vreunei tabere, deocamdata. Expectativa e una dintre modalitatile prin care isi poate atinge obiectivele si poate configura ordinea pe cale sa se nasca.
Vestul global greseste atunci cand defineste noua ordine drept o lupta intre democratii si autocratii. Situatia e mult mai complexa. Estul global e interesat de putere si de gestionarea dependentelor. Sudul global e interesat de mijloace de actiune, de reprezentare si de crestere si dezvoltare economica.
Daca vestul global vrea sa mentina in functiune ramasitele ordinii mondiale liberale, el va trebui sa poarte o politica externa mai adecvata. Ceea ce nu inseamna ca ar trebui sa-si sacrifice valorile pe altarul intereselor. Inseamna a asculta si a dialoga mai degraba decat a predica si a moraliza.
Estul global s-a dovedit a fi mai priceput la jocul convingerii. In ciuda expansionismului ei, Rusia nu poarta povara unui trecut colonial, cel putin nu in Africa si America Latina. China a creat in mod abil relatii de dependenta in domeniile finantelor, infrastructurii si materiilor prime dupa razboiul rece, devenind pe parcurs cel mai mare partener comercial pentru 120 de tari.
Lumea se confrunta acum din nou cu o alegere. Va fi ea capabila sa puna capat razboiului si sa gaseasca un nou sistem de cooperare? Sau competitia dintre marile puteri va duce la o intensificare a conflictului, poate chiar la un razboi mondial?
Dar poate ca alegerea nu e una binara. Ca intotdeauna, miza va fi o mixtura de valori, interese si putere. Predictia mea e ca vom asista la aparitia mai multor ordini regionale si mai multor aliante partial suprapuse. Nu va exista o unica putere dominanta. Si chiar daca valorile si sistemele lor politice sunt diferite, toate puterile sunt nevoite sa rezolve probleme, unele unice, altele comune.
E foarte probabil ca actualul deceniu sa configureze ordinea mondiala pentru tot restul acestui secol. La fel cum s-a intamplat in 1919 cu infiintarea defectuoasa a Ligii Natiunilor, in 1945 cu constituirea ONU si in 1989, cand multi dintre noi credeam ca restul lumii va accepta in cele din urma cei trei piloni ai unei societati de succes (democratia liberala, economia de piata si disponibilitate fata de globalizare), e posibil ca acum sa gresim, sa ne iasa bine ori sa picam undeva intre aceste doua extreme.
Trebuie sa evitam greselile lui 1919, sa invatam de pe urma balantei puterii constituite in 1945 si sa facem din ordinea liberala a lui 1989 un model universal atractiv.
Pe Telegram-ul Pro TV Chisinau gasiti imaginile, dar si stirile momentului din Moldova si din intreaga lume! Fii reporter Pro TV. Daca ai surprins imagini care pot deveni o stire, ni le poti trimite pe Viber, Whatsapp sau Telegram la numarul 079400508.