Inchiderea livarirlor de gaz rusesc pentru Bulgaria si Polonia evidentiaza importanta strategica a coridoarelor verticale de transport, precum si utilitatea conductei greco-bulgare IGB si a hubului de la Alexandroupoli, transmite publicatia elena To Vima, citata de Rador.
La cateva ore dupa anuntul companiei ruse Gazprom ca suspenda livrarile de gaze catre Bulgaria (din cauza refuzului acesteia de a plati in ruble pentru punerea in aplicare a prevederilor decretului emis in acest sens de Vladimir Putin), premierul bulgar Kiril Petkov l-a sunat pe Kyriakos Mitsotakis. Premierul grec l-a asigurat pe omologul sau bulgar ca Atena va ajuta tara vecina sa faca fata provocarii energetice dificile prin care este nevoita sa treaca.
Inchiderea „robinetului” de gaz rusesc pentru Bulgaria si Polonia (si eventual si pentru alte tari in viitorul apropiat) evidentiaza importanta strategica majora a coridoarelor verticale pentru transportul gazelor naturale din sudul Europei catre nordul continentului. In acest context, tragedia razboiului ruso-ucrainean ofera Greciei ocazia de a deveni o poarta de intrare a energiei catre continentul european, cu accent pe sectorul de sud-est (Balcani) si nu numai.
Conducta greco-bulgara IGB
Este adevarat ca mai multe guverne elene au incercat sa joace „cartea” energetica, dorind sa transforme tara intr-un hub energetic al regiunii mai extinse. Acest lucru nu prea a fost posibil pana in prezent si, prin urmare, astazi se fac eforturi pentru a accelera construirea de infrastructura si pentru a se gasi solutii realiste. Una dintre ele este constructia conductei interconectoare greco-bulgara (IGB) de gaze naturale.
Conducta IGB (cu o lungime de 182 km), care, conform informatiilor, ar urma sa fie finalizata in luna iunie, va conecta retelele de gaze ale celor doua tari si va avea o capacitate anuala initiala de trei miliarde de metri cubi (bcm), cu posibilitatea de crestere a capacitatii ei.
In esenta, de la momentul punerii in functiune a conductei IGB, Bulgaria va putea primi prin intermediul acesteia gaze naturale aduse prin conducta TAP, care transporta gaz azer pe piata europeana. In acelasi timp, Grecia are capacitatea de a acoperi nevoile energetice ale Bulgariei prin intermediul terminalului de la Revythousa, pentru care se analizeaza si inchirierea unui rezervor plutitor de GNL pentru a rezolva eventualele goluri in aprovizionarea cu energie.
Hubul de la Alexandroupoli
Constructia unui terminal plutitor de gaze naturale lichefiate (FSRU) la Alexandroupolis are o mare importanta pentru ecuatia energetica a Balcanilor. Conform calendarului de executie, FSRU ar urma sa fie gata pana la sfarsitul anului 2023, iar capacitatea lui va fi de 5,5 miliarde de metri cubi pe an. Intr-un discurs sustinut in parlament in luna martie, Mitsotakis a anuntat construirea unui al doilea FSRU la Alexandroupoli, confirmand importanta pe care Atena o acorda dezvoltarii energetice a tarii. Un obiectiv mai amplu este ca atat IGB, cat si terminalul FSRU de la Alexandroupoli sa poata aproviziona si alte tari vecine, precum Romania si Serbia. In acest fel, Atena isi consolideaza rolul in regiune si in acelasi timp contribuie intr-o mai mare masura la securitatea energetica a Europei.
Legatura cu Macedonia de Nord
De asemenea cruciala este conducta interconectoare de gaze naturale dintre Grecia si Macedonia de Nord, pentru care acordul a fost semnat in vara anului 2021. Concret, conducta ar urma sa conecteze sistemul grecesc de transport al gazelor naturale de la Nea Mesimvria, Salonic, pana la granita cu Macedonia de Nord. Conducta va avea o lungime totala de 123 de kilometri, dintre care 57 vor fi pe teritoriul Greciei, iar costul (pentru Grecia) se apropie de 50 de milioane de euro.
Pe langa diversificarea energetica pe care conducta o va oferi Macedoniei de Nord (care pana de curand era aprovizionata prin Conducta Interbalcanica), obiectivul este extinderea acestei conducte pana in Kosovo. Potrivit unor surse competente, Pristina vede cu „ochi buni” aceasta posibilitate, insa datele bugetare sunt cele care vor determina optiunile finale. Autoritatile elene competente au intarziat oarecum in privinta efectuarii studiilor de piata (market test) si din acest motiv se pare ca au primit din partea unor parti terte interesate mai multe presiuni pentru a accelera procedurile. Potrivit unor informatii ale ziarului nostru, in zilele urmatoare va fi anuntat/prezentat market testul, pentru a da un imbold mai mare proiectului. La urma urmei, dupa cum au remarcat surse bine informate, „din punct de vedere politic exista o mare vointa de ambele parti”.
Transportul de energie din Egipt si Israel – Cabluri submarine si dificultati
Concomitent cu conductele, se depun eforturi si pentru marele proiect de interconectare electrica intre Grecia si Egipt. Cablul submarin va avea o lungime de 950 km si va ajunge de pe coasta egipteana pana in regiunea Atenei. Este vorba despre un proiect de o importanta geopolitica uriasa, in care Atena investeste atat in contextul independentei Europei fata de hidrocarburile rusesti, cat si al tranzitiei ecologice.
Planul este de a transporta 3.000 de megawati de energie electrica curata produsa in tara nord-africana din surse regenerabile (SRE). Potrivit estimarilor, costul cablului se ridica la 3,5 miliarde de euro. Din acest motiv, surse bine informate au subliniat necesitatea finalizarii pana la sfarsitul anului a discutiei dintre organele competente din cele doua tari, pentru ca proiectul sa fie inclus in lista Proiectelor de Interes Comun (PCI) pentru a primi finantare comunitara.
In plus, exista si EuroAsia Interconnector, care va transporta energie electrica din Israel in Cipru si de acolo in Creta. Si acest proiect se confrunta cu dificultati, intrucat, in timp ce tronsonul Cipru-Creta ”a fost demarat” datorita eforturilor uriase ale Atenei, constructia tronsonului Cipru-Israel prezinta intarzieri serioase care i-au preocupat pe ministrii energiei din cele trei tari la recenta lor intalnire la Ierusalim.