Fostul presedinte american Donald Trump era o sperietoare de folos pentru Europa. Succesorul sau, Joe Biden, se dovedeste mult mai complicat - un prieten care spune ce trebuie sa spuna, dar care te lasa balta cand chiar e nevoie de el, scrie Politico intr-un text in care analizeaza perspectivele Europei in competitia mai larga la nivel global dintre Statele Unite si China.
De la retragerea surpriza a americanilor din Afganistan, pana la lovitura data afacerii cu submarine pentru Australia si, mai nou, controversele tot mai mari legate de Legea Reducerii Inflatiei, care ofera reduceri de taxe si subventii pentru afacerile americane care nu polueaza, administratia Biden a luat de fiecare data Europa pe nepregatite.
Iar Europa a exprimat, cu fiecare astfel de ocazie, soc, frustrare, dezamagire: Cum a putut Washingtonul sa nu-si consulte aliatii sau macar sa-i informeze despre planurile ale?
Si de fiecare data raspunsul Americii a fost acelasi, cu mici variatiuni: „Ne pare rau, nici macar nu ne-a trecut prin cap”.
Dinamica acestei abordari este una a indiferentei politicoase, potrivit Politico. In ciuda angajamentelor reinnoite ale Washingtonului catre NATO si a ajutorului masiv in arme si bani pentru a ajuta Ucraina sa se apere in fata Rusiei, Statele Unite raman concentrate pe ceea ce percep a fi provocarea existentiala: China.
In aceasta ecuatie, Europa este de cele mai multe ori o entitate neglijabila. Doar ca cei mai multi de pe acest mal al Atlanticului nu au inteles mesajul - sau nu au tras concluzii despre ce ar insemna asta pentru viitorul blocului comunitar - si au preferat sa joace cartea ultragierii si a protestului. Un astfel de exemplu este dezacordul transatlantic tot mai accentuat asupra Legii Reducerii Inflatiei a lui Joe Biden.
Cu o dezbatere care durat multe luni, cu discutii minutioase in Congresul american, legea reprezinta cel mai mare efort bipartizan de pana acum al Washingtonului de a decarboniza economia si de a pregati decuplarea de China.
Legea anunta cheltuieli de 369 de miliarde de dolari pentru programe de energie si clima, inclusiv subventii de miliarde din taxele americanilor pentru producerea de masini electrice in interiorul Statelor Unite. Iar acest lucru reprezinta un potential dezastru pentru Europa.
Indiferenta politicoasa a lui Biden
Cu o criza a energiei care a dus parti semnificative ale economiei Uniunii Europene pe marginea prapastiei, presedintele francez Emmanuel Macron a condus atacul impotriva legii lui Biden, acuzand Washingtonul ca practica un „dublu standard” in domeniul energiei si al comertului.
El a facut apel la Europa sa raspunda printr-un plan propriu de subventii, ceea ce a atras o vizita a Reprezentantului pentru Comert al Statelor Unite la intalnirea ministrilor comertului din statele UE, care a avut loc pe 31 octombrie la Praga. Dar in loc sa le promita concesii, Katherine Tai i-a invitat sa vina cu un plan propriu de subventii, exact ce nu voiau europenii sa auda.
Potrivit unui diplomat european care a vorbit cu Politico inaintea intalnirii ministrilor comertului, tarile membre ale blocului european inca spera ca Joe Biden va trimite legea inapoi in Congres pentru o redimensionare, o perspectiva despre care oficialii americani spun ca este la fel de probabila ca anularea sarbatorii Thanksgiving Day.
Rezultatul este ca Europa se afla din nou pe un teren cunoscut: derutata, plina de vanatai si cautand disperata un raspuns, incapabila sa formuleze o strategie coerenta proprie, pentru a face fata Chinei. Si in loc sa primeasca solidaritate din partea Statelor Unite „in vremuri de razboi”, europenii simt ca SUA s-a asezat intr-o pozitie perfecta pentru a absorbi investitiile din Europa. Principiile unui raspuns din partea UE la Legea americana a Reducerii Inflatiei au inceput sa prinda contur in aceasta saptamana, cand Franta si Germania au facut un apel comun pentru un plan UE de subventii pentru industriile europene.
Dar va fi nevoie de saptamani, poate chiar luni, pentru ca un astfel de plan sa devina realitate. Si chiar daca toate cele 27 de tari UE vor reusi sa ajunga la o intelegere, liderii lor vor fi presati sa contribuie cu sume care sa concureze valoarea anuntata de SUA, in conditiile in care cele mai multe tari UE sufera de pe urma preturilor mari la gaz - pe care acum il importa in mare parte din terminalele de gaz lichefiat din Texas.
America lui Biden isi urmareste interesele, in vreme ce Uniunea Europeana a ramas sa se se vaite de practici necinstite, ca nu a vazut semnalele si ca se simte tradata.
Tragedia pentru Europa este ca aceste lucruri se petrec intr-o perioada in care relatiile transatlantice ar trebui sa fie la un maxim istoric. Alegerea lui Joe Biden, urmata de razboiul din Ucraina si investitia puternica a Washingtonului in intarirea flancului estic al NATO trebuiau sa marcheze in mod normal intoarcerea decisiva a SUA in sfera europeana. Dar europenii descopera acum ca Ucraina este doar o fateta din confruntarea strategica mai larga a Statelor Unite cu China, care va avea intotdeauna prioritate in fata intereselor UE. Acest lucru a fost valabil in timpul administratiei Trump si ramane valabil in administratia succesorului sau. Doar ca mesajul este transmis altfel, Pe termen lung, indiferenta politicoasa al lui Biden ar putea sa se dovedeasca mai periculoasa.