INTERVIU. Cand si cum a inceput sa se scrie in Republica Moldova cu grafie latina si alfabet romanesc / Vsevolod Ciornei, scriitor: Limba romana predata aici in Republica Moldova este deja de alta calitate

Vsevolod Ciornei: Eu pe atunci eram un ilegalist destul de activ, faceam parte din echipa care pregatea revista Glasul, prima revista in limba romana din Basarabia postbelica, in Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca inca existenta pe atunci.

A fost o aventura destul de interesanta aceasta revista Glasul, pentru ca celebrul scriitor Ion Druta a spus la o reuniune a Uniunii Scriitorilor: “Ce tot scanciti – dati-ne limba, dati-ne alfabet, nu trebuie sa cersiti, adunati-va si faceti o revista cu caractere latine.”

Si-mi amintesc si acum, Druta cu felul lui pitoresc, autohton de a se exprima a spus: “Daca nu puteti face cu opt pagini, faceti-o cu patru pagini, daca nu puteti cu patru, faceti-o cu doua, daca nu puteti face format A3, faceti A4, daca nu puteti, faceti format de o palma, dar faceti ceva”.

Lucrul cel mai interesant este ca aceste cuvinte ale lui Druta, oarecum fanteziste, pareau mai mult o metafora, decat o indrumare sau o dorinta, au prins radacini in temperamentul poetei Leonida Lari, care intr-o buna zi mi-a telefonat si in felul ei cam zbuciumat, impetuos, mi-a spus: “Mai Ciornei, ce stam noi asa, tu ai auzit ce a spus Druta?”, “Pai am auzit, dar cate spune Druta…”, la care ea “Nu, nu, nu, trebuie sa ne apucam, sa luam, sa facem, ia aduna tu niste baieti, hai sa facem…”.

Eu am adunat pe colegii mei cei mai apropiati, jurnalisti, pentru ca scriitorii sunt buni la initative, dar a face o revista este un lucru mai mult ingrat, nu se vede, dar mai trebuie citite spalturi, ca pe vremea aceea nu era totul facut pe calculator, corectura, iar pentru asta era nevoie de jurnalisti, scriitorii ne priveau cam cu dispret.

Reporter: In atmosfera aceea, in 1989, cat de periculos mai era sa faci o revista in limba romana cu grafie latina?

Vsevolod Ciornei: Mie mi se pare ca deja incetase sa fie periculos. Ceva era totusi periculos, pentru ca primul numar a fost vandut in piata exact pe data de 31 august 1989, adica am reusit sa-l tiparim in Letonia, sigur ca noi il faceam noptile, la tipografie tehnica era pe atunci destul de rudimentara.

Reporter: Era o problema sa tiparesti sau sa culegi cu grafie latina?

Vsevolod Ciornei: Problema era, pentru ca litere ale alfabetului latin existau, insa literele a, i, s si t nu erau si atunci se tiparea pe o pelicula cu alfabetul latin, iar alfabetul romanesc il adaugam noi pe timpul noptilor.

Si treaba asta era foarte migaloasa pentru ca unora le scapa, la o pagina citeau 5 – 7 lucratori, pe rand, la tipografie era cel care pe vremea aceea se numea cap limpede si erau mai multe capete mai mult sau mai putin limpezi.

De ce spun ca nu era chiar periculos? Pentru ca noi care credeam ca eram niste ilegalisti foarte abili si foarte priceputi, pe urma aveam sa aflu cu timpul ca erau infiltrati printre noi niste oameni ai celor cu ochi albastri care tineau la curent institutia de care apartineau.

Reporter: Erau niste KGB-isti de bine, cum se spunea pe atunci…

Vsevolod Ciornei: Probabil ca erau de bine, pentru ca deja se reorientase si KGB-ul, poate ca aceste procese erau tutelate din umbra, imi vine greu sa spun pentru ca le-am aflat cu mult mai tarziu, pe atunci eram foarte romantici, parca eram niste personaje cu filmele cu ilegalisti, cu diferite trucuri, cum ne ascundeam, ne camuflam…

Ei, pe urma aveam sa aflu ca printre noi, cei mai activi care se ascundeau erau dintre aceia si lumea stia.

Intr-un fel sau altul a fost bine pentru noi, a fost o experienta palpitanta, chiar daca s-a dovedit pana la urma a fi chiar atat de eroica cum ne parea noua pe atunci, dar pentru sufletul nostru a fost asa.

Reporter: Cum a fost primit ziarul la marele miting din Piata Marii Adunari Nationale pe data de 31 august 1989?

Vsevolod Ciornei: A fost primit cu mare entuziasm, chiar noi il vindeam, ca nu-l dadeam degeaba, desi era sarbatoare, dar nu stiu cine a luat hotararea sa se vanda, dar noi eram baietii care vindeam ziarul, care a fost primit cu entuziasm ca tot ce tinea de limba.

Reporter: Stia lumea sa citeasca cu caractere latine?

Vsevolod Ciornei: Stia, nu stia, dar il lua, pentru ca cine stia citea, cine nu stia se gandea ca o sa invete pentru ca asta voiau, sa invete sa citeasca.

Entuziasmul a fost mare, am mai tiparit al doilea numar in Lituania, pe urma al treilea numar deja intr-o tipografie la Orhei, iar ilegalitatea noastra treptat s-a dizolvat in legalitate, dupa cum era atmosfera in societate si in cercurile puterii.

Reporter: Cum a fost perioada dintre 31 august 1989 si declararea independentei Republicii Moldova pe 27 august 1991 din punctul de vedere al limbii si literaturii romane?

Vsevolod Ciornei: Era un dezghet mai lent decat il doreau unii, prea rapid dupa cum le parea altora, sigur ca lumea mai mult voia sa stie limba romana decat o stia, dar este ca si in cazul persoanelor care nu au auz si voce, dar le place sa cante.

Cam asa erau multi in situatia asta, se trageau spre limba romana, dar se pastreaza chiar si acum in vocabular, chiar si eu ma surprind, avem asa numitele basarabenisme sau sovietisme, pentru ca atata vreme de bilingvism rus-moldovenesc cum era pe atunci, cu pozitia dominanta a limbii ruse a cultivat o sumedenie de calcuri lingvistice nefiresti limbii romane, care au ingustat lexicul la regionalisme.

Erau considerate pe atunci neologisme care fusesera neologisme pe la mijlocul secolului al XIX-lea in Romania.

De pilda in loc de “ascensiune” trebuia sa scrii „ridicare”, dar treptat ziaristii si scriitorii au fost primii care au pornit caruta asta, pe urma incet, incet s-au adaptat si altii si se mai adapteaza si acum.

Reporter: Din punctul de vedere al literaturii, ce proces a declansat perioada 1989 – 1991?

Vsevolod Ciornei: Literatura era cam neo-pasoptista pe atunci, eram cu totii racordati la tematica renasterii nationale cu mult entuziasm, cu mult metaforism bombastic, care acum, privit dupa atatia ani pare cam ridicol, cam pompos, dar fiecare fenomen poarta caracteristicile timpului in care s-a produs.

Reporter: Era un gen de protocronism.

Vsevolod Ciornei: La noi protocronismul nu era o injuratura cum era in mediile intelectuale din Romania, pentru ca noi eram atrasi si de protocronism si de tot ce vrei, adica tot ce era romanesc pe atunci si noi ne-am napustit la fructul interzis si cand ni s-a permis sa-l consumam ne-am repezit cu mare pofta la el, cu riscul de a ne cam ineca.

Reporter: Au aparut si unele dezamagiri mai ales legate de atitudinea unora de la vest de Prut si de folosirea sintagmei devenite un cliseu “Fratii de peste Prut”.

Vsevolod Ciornei: Vedeti, noua ni se parea ca tot ceea ce faceam noi acolo, mai ales literatii voiau sa se integreze in literatura romana, dar voiau si sa se pastreze indulgenta asta – noi suntem fratii care au patimit, care atatea decenii au stat sub talpa rusului.

Dar literatura este literatura, ea ori este ori nu este, iar criticii literari din Romania cand studiau textul literar, nu conteaza ca-i scris in stanga Prutului sau in dreapta Prutului, ca-i scris la Londra, ca-i scris la Buenos Aires, el este un text literar, care ori este bun, ori are partile lui proaste.

Or unii de-ai nostri voiau sa fie corcoliti toata viata, pastrand trecutul nostru istoric ca pe un fel de indulgenta care le iarta toate pacatele estetice.

Reporter: Au trecut trei decenii de limba romana oficiala in Republica Moldova, se simte o ameliorare a modului in care se exprima lumea, in care scrie lumea, scriitorii, jurnalistii, se simte o diminuare a dominatiei limbii ruse asupra limbii romane?

Vsevolod Ciornei: Fara indoiala ca da. Imi amintesc cand venisem eu la Chisinau pentru prima data in 1972, aici toata lumea vorbea ruseste.

Se vorbea romaneste la Universitate, prin scoli, iar strada, troleibuzul, in spatiile comerciale, piata era numai rusa.

Ce-am observat eu ca-n troleibuz moldovenii ziceau “Eu am proieznoi, eu am abonament in rusa”. Acum sunt rusi care spun in troleibuz controlorului: “U menia abonament – eu am abonament”, adica dimpotriva, ei isi romanizeaza limbajul, ceea ce inseamna ca limba romana are o pozitie dominanta in spatiul social.

Este indiscutabil ca limba se dezvolta, calitatea ei devine mai buna, a venit alta lume, a venit lume care si-a facut studiile in Romania.

Limba romana predata aici in Republica Moldova este deja de alta calitate, cu alte texte, cu alti profesori, alta programa.

Sigur ca acum in conditiile torentelor astora informationale, a retelelor sociale, in care limba e pocita in fel si chip, chiar si in Romania, chestiunea corectitudinii nu prea se mai pune.

Reporter: Dar mass media audio-vizuala nu ramane totusi dominata de limba rusa in Republica Moldova?

Vsevolod Ciornei: Nu as spune, cred ca in televiziune cele mai vizionate posturi sau emisiuni sunt in limba romana.

Exista un decalaj in zona presei scrise in care sunt cateva publicatii rusesti cu filiale in Moldova de tip tabloid si ele sunt cele mai populare, dar cititorii de limba romana, mai ales cei tineri, se orienteaza spre alte surse, mai ales spre internet, You Tube si celelalte, adica sunt foarte putini tineri care se uita la televizor sau citesc presa tiparita.

Reporter: Mai exista tineri scriitori care au aparut in ultimii 10 – 20 de ani?

Vsevolod Ciornei: Exista foarte multi, foarte activi, sunt publicati si aici si la editurile din Romania, astia se integreaza fara complexe, adica daca sunt respinsi ei lupta, ei se descurca, este o alta generatie, este o generatie care a crescut in conditii de libertate cand trebuie sa dai din coate pentru a te afirma si pentru a-ti atinge scopurile pentru a-ti satisface interesele.

Noi astia din socialism suntem obisnuiti cu patriarhalismul, noi eram obisnuiti ca statul ne interzice, ne permite, are grija, ne poarta, ne duce.

Ei au crescut in alte conditii, mai crude, dar conditiile acestea i-au calit si le-au calit caracterele si acum ei au cenacluri literare, grupari literare, reviste, care apar, dispar, este dinamica aceasta miscare si sunt foarte moderni, sunt foarte sinceri, sunt foarte obraznici, sunt foarte obraznici, in sensul bun al cuvantului, nu se sinchisesc de complexe de tot felul sau interdictii, imi place.

Reporter: Si in final, care este viitorul limbii si literaturii romane in Republica Moldova?

Vsevolod Ciornei: Sunt realist, ea exista si o sa existe, nu da semne ca o sa dispara, sunt oameni foarte tineri, elevi, liceeni, care scriu literatura.

Ca o sa dea pe cineva genial sau nu, ca o sa dea pe cineva valoros sau nu, aici e si factorul norocului la mijloc, daca apare cineva cu samanta geniului in el o sa apara, daca nu, nu.

Ogorul din care poate aparea cineva valoros sau genial el exista si cred ca va exista si mai departe.

Acuma, ca sunt competitivi sau nu sunt competitivi cu cei de dincolo de Prut mi se pare ca lor putin le pasa sau oricum daca le pasa asta nu-i descurajeaza, oamenii lupta, progreseaza se cultiva, evolueaza.

Reporter: Exista si o literatura a Diasporei moldovenesti care e foarte numeroasa?

Vsevolod Ciornei: Exista, dar ea se pozitioneaza in contextul general romanesc, ea nu se cramponeaza intr-un statut regional sau local pentru ca Diaspora e cea deschisa spre toata lumea.

Tatiana Tibuleac locuieste in Franta si a scos vreo doua romane care au fost premiate prin mai multe locuri, au mai fost si niste autoare din Italia, din Belgia daca nu ma insel.

Pentru Diaspora este foarte important sa scrie romaneste pentru ca pe cei dintre ei care sunt cu scrisul asta-i tine legati de patrie, iar ei nu se grabesc sa se asimileze chiar de tot in locurile noi, dar ei au alta viziune si experienta a vietii in Occident care cred ca le modeleaza felul de a fi si de a scrie si de aceea sunt interesanti.

Sursa: g4media.ro