Italia a preluat luni presedintia grupului celor sapte tari puternic industrializate (G7), intr-un moment in care razboaiele din Gaza si Ucraina si criza din stramtoarea Taiwan, impreuna cu provocari majore precum terorismul, pandemiile sau inteligenta artificiala (IA), pun sub semnul intrebarii ordinea internationala stabilita dupa sfarsitul Razboiului Rece, informeaza EFE si Agerpres, citate de hotnews.ro.
In acest moment critic pentru geopolitica mondiala, potrivit expertilor, Japonia transfera Italiei conducerea celor mai bogate sapte tari din lume, care ar urma sa obtina un consens foarte complex, extins la G20, esential pentru a face fata noilor amenintari.
Sarcina pare titanica, daca nu imposibila, pentru sefa guvernului italian Giorgia Meloni, care s-a pregatit temeinic sa ofere cea mai buna imagine a Italiei.
Un moment crucial
Butoiul cu pulbere din Orientul Mijlociu, razboiul din Ucraina, relatiile cu Sudul global, Africa si migratia si legatura dintre inteligenta artificiala (IA) si democratie vor fi subiecte la summitul liderilor mondiali care va avea loc pe 13-15 iunie in regiunea Apulia (sud), un cadru atent ales.
„Simbolizeaza imbratisarea dintre Est si Vest si este, de asemenea, cea mai buna modalitate de a depasi discursul de tipul Occidentul de o parte si restul lumii, de cealalta parte”, a explicat Meloni.
Summitul va avea loc dupa o serie de evenimente care au confirmat in ultimul an ca lumea nu mai este stabila: razboiul din Ucraina, criza din stramtoarea Taiwan, razboiul din Nagorno-Karabah si agresiunea Hamas si raspunsul Israelului, noteaza EFE.
„In documentele strategice ale marilor puteri, ale NATO, ale UE, se vorbeste despre amenintari care pun in pericol supravietuirea ordinii declansate la sfarsitul Razboiului Rece si securitatea statelor care au garantat-o”, explica pentru EFE Gabriele Natalizia, profesor de securitate si politica internationala la Universitatea Sapienza din Roma.
Pericolul vine din Rusia si China, „puterile revizioniste”, care sunt totusi necesare pentru a face fata provocarilor „actorilor nestatali precum terorismul” si „fenomenelor transnationale: pandemii, migratii, IA, schimbari climatice”.
Razboaiele
„Este clar ca problema care creeaza cea mai mare divizare este politica externa”, considera Alberto Vannucci, profesor la Universitatea din Pisa. In declaratii pentru EFE, Vannucci atrage atentia cu privire la „una dintre marile enigme” ale lunilor urmatoare: „Ce se va intampla cu sprijinul pentru Kiev?”, pentru ca la „lipsa de rezultate (ale Ucrainei pe front) si noul scenariu din Orientul Mijlociu„ se adauga „oboseala Occidentului”.
Este clar ca decizia de a incepe procesul de aderare al Ucrainei la UE reprezinta un puternic sprijin politic pentru Kiev, dar ramane de vazut cum se reflecta acest sprijin pe front. „Nu as exclude ca pentru summitul din iunie sa inceapa sa se discute despre posibilitatea unei negocieri”, crede si Natalizia.
„Razboiul dureaza deja de multa vreme, costurile sunt mari”, subliniaza el si mentioneaza alegerile prezidentiale din SUA ca element decisiv, in timp ce Vannucci considera ca va depinde de „perseverenta” lui Meloni pentru a nu permite ca Ucraina sa devina un subiect periferic.
In Orientul Mijlociu, cu conflicte vechi de zeci de ani, G7 si UE au dat dovada de mult mai multe divizari decat cu Ucraina, deoarece „exista un sprijin larg pentru un bastion al democratiei occidentale in regiune, si anume Israelul”.
Totodata, nici nu poate exista „indiferenta la excesele reactiei (Israelului) fata de populatia civila intr-una dintre zonele cele mai dens populate de pe planeta si fata de riscul (ca o astfel de reactie) sa faca jocul extremistilor”, spune expertul italian, care subliniaza „circumspectia generala in a lua pozitii clare” si crede ca va fi „foarte greu pentru Meloni sa poata ajunge la un consens”.
Leadership-ul lui Meloni
Dar, la ceva mai mult de un an de guvernare, premierul italian este o figura politica consolidata si nu va rata oportunitatea G7 de a arata lumii „noua fata a conducerii italiene”.
„In pofida diferentei de culoare politica, Meloni are cele mai bune relatii din ultimul deceniu cu SUA si Germania si a stabilit legaturi stranse cu UE, impotriva tuturor pronosticurilor”, spune Natalizia, in opinia caruia Italia preia presedintia G7 „cu carti potrivite pentru a juca acest rol”, desi nu uita sa mentioneze cel mai mare risc cu care se confrunta actualul executiv si de altfel orice guvern italian: „instabilitatea interna”.
Daca la nivel intern „se caracterizeaza prin neindeplinirea promisiunilor electorale”, Meloni se face remarcata si prin „marea sa capacitate de comunicare” si „pentru ca ia decizii dificile intr-un timp rapid”, ca atunci cand „s-a despartit de partenerul sau de viata si tatal fiicei sale pe Instagram, dupa ce conversatii cu tenta sexuala ale acestuia cu o colega de munca au ajuns in presa”, explica Vannucci.
Meloni „a demonstrat abilitati de leadership, ca este capabila sa gestioneze bine tensiunea, asta este incontestabil”, recunoaste politologul italian, care considera totodata ca „cea mai mare problema” a premierului italian o reprezinta „caracteristicile foarte discutabile” ale echipei sale guvernamentale.