Situatia e tot mai grea in spitalele din Italia. Sunt aproape 36.000 de pacienti cu coronavirus, dintre care 2.257 au nevoie de terapie intensiva, pentru ca sunt cazuri grave, critice. Un reporter a filmat intr-un spital italian si a aflat cat de dramatice si dureroase sunt clipele pe care le petrec aici nu numai pacientii, dar si personalul medical. Iata reportajul:
Reporter: Aici sunt cei care au penumonie si sunt in stare grava, au complicatii grave?
Medic: Da, au complicatii respiratorii.
Reporter: Sunt intubati, li se administreaza foarte multe medicamente. Sunt aici si multe aparate. Cand am ajuns la sectia de reanimare a spitalului din Treviglio, abia se eliberasera doua locuri. Astazi, un pat in spital este un bilet pentru viata.
Asistenta: S-au eliberat doua locuri printr-o minune. In situatii extreme, noi mai punem un pat aici, la terapie intensiva. Fiecare dintre noi are in grija 6, 7, 10 bolnavi... E un ritm de munca nebun, dar asta este situatia, o facem!
***
Dialog intre doi membri ai personalului medical:
- Sa vedem care este fluxul.
- Sa speram ca nu mai iese nimeni din casa!
***
Asistenta: Acesta este un alt pacient.
Reporter: De ce sunt asezati in aceasta pozitie, inclinata?
Asistenta: Pentru a le imbunatati ventilatia. Trebuie sa ramana in pozitie inclinata cel putin 18 ore, daca nu apar alte complicatii.
Reporter: Mi-au spus ca din februarie nu a mai fost externat nimeni, nu a mai plecat nimeni decat daca a fost transferat in alt spital sau... mai rau
Asistenta: E dramatic, mai ales daca starea lor nu se imbunatateste. Familiile nu-i mai vad, aud doar o voce necunoscuta la telefon care le spune care este evolutia pacientului si, uneori, cum s-a intamplat noaptea trecuta, in plina noapte, trebuie sa-i suni sa le spui: Pacientul a murit. Si asta inseamna ca nu vor vedea nici macar corpul.
Aceste persoane si-au vazut rudele iesind din casa in palton, cu cheile in buzunar, cu telefonul. Si apoi vor gasi un sicriu sigilat, este singurul lucru pe care il vor mai vedea.
Cer o binecuvantare religioasa si noi incercam sa le-o oferim, dar fara sa lasam preotul inauntru. Ultima data preotul a venit si l-am tinut la usa.
Este greu sa le explici ca nu-i mai pot vedea. Deci, este teribil cand cineva iti spune sa-l iei in brate din partea lui. Sunt cu adevarat lucruri grele, a povestit asistenta, cu lacrimi in ochi.