Peste 2.000 de oameni de stiinta, cercetatori si medici au semnat Memorandumul John Snow , un text in care este prezentat consensul comunitatii stiintifice, bazat pe dovezi, in privinta noului coronavirus si a modului cum trebuie – sau nu trebuie – gestionata aceasta pandemie.
Textul, al carui nume face referire la unul dintre fondatorii stiintei epidemiologiei, a fost publicat initial in prestigioasa revista medicala The Lancet.
"Sindromul de coronavirus respirator sever acut 2 (SARS-CoV-2) a infectat peste 35 de milioane de oameni la nivel global, peste 1 milion de decese fiind inregistrate de Organizatia Mondiala a Sanatatii pana la 12 octombrie 2020.
In conditiile in care al doilea val de COVID-19 afecteaza Europa, iar iarna se apropie, avem nevoie de comunicarea clara a riscurilor aduse de COVID-19 si a strategiilor eficiente de a le combate. In acest material ne prezentam consensul, bazat de dovezi stiintifice, in privinta COVID-19.
SARS-CoV-2 se raspandeste prin contact (prin picaturi si aerosoli) si se transmite la distanta prin aerosoli, in special in conditii de ventilatie redusa. Infectiozitatea sa mare, combinata cu sensibilitatea unei populatii la un virus la care nu a mai fost expusa, creeaza conditiile pentru o rapida raspandire comunitara.
Rata deceselor COVID-19 este de mai multe ori mai mare decat cea a gripei sezoniere, iar infectia poate duce la o boala de lunga durata, inclusiv la oameni tineri si sanatosi.
Este neclar cat de mult dureaza imunitatea si, la fel ca alte coronavirusuri sezoniere, SARS-CoV-2 este capabil sa reinfecteze oamenii care au avut deja boala, dar frecventa re-infectarii este necunoscuta.
Transmiterea virusului poate fi temperata prin distantare fizica, folosirea de masti faciale, igiena mainilor si cailor respiratorii si prin evitarea aglomerarilor de persoane si a spatiilor slab ventilate. Testarea rapida, anchetele epidemiologice si izolarea sunt si ele decisive in controlul transmiterii. Organizatia Mondiala a Sanatatii a sustinut aceste masuri inca din prima parte a pandemiei.
In faza initiala a pandemiei, multe tari au instituit "lockdown-uri (restrictii pentru populatie, inclusiv masuri de inchidere la domiciliu si lucru de acasa) pentru a incetini raspandirea rapida a virusului.
Acestea au fost esentiale pentru reducerea mortalitatii, pentru ca serviciile de sanatate sa nu fie depasite de situatie si pentru a se castiga timp cu scopul de a pune la punct sisteme de raspuns la pandemie care sa opreasca transmitere dupa perioada de lockdown.
Desi lockdown-urile au fost disruptive, afectand substantial sanatatea mentala si fizica si lovid economia, aceste efecte au fost, adesea, mai rele in tarile care nu au fost capabile sa foloseasca ragazul din lockdown si de dupa acesta pentru a infiinta metode eficiente de control al pandemiei.
In absenta masurilor adecvate de gestionare a pandemiei si a impactului asupra societatii, aceste tari s-au confruntat cu continuarea restrictiilor.
Acest lucru a dus, in mod evident, la demoralizare si pierderea increderii.
Sosirea celui de-al doilea val si constientizarea provocarilor ce urmeaza a dus la renasterea interesului in asa-numita imunitate de turma, care sugereaza permiterea unei epidemii necontrolate, de amploare, in populatia cu risc-redus, in acelasi timp protejandu-i pe cei vulnerabili.
Sustinatorii ideii sugereaza ca asta va genera o imunitate a intregii populatii prin infectarea celor cu risc redus, lucru ce va conduce, in final, la protejarea celor vulnerabili.
Orice strategie de control al pandemiei ce se bazeaza pe imunitate obtinuta prin infectarea naturala este defectuoasa.
Transmiterea necontrolata in randul tinerilor aduce riscul de morbiditate semnificativa si de mortalitate in toata populatia. Pe langa costul uman, asa ceva ar afecta forta de munca ca intreg si va depasi capacitatea sistemelor de sanatate de a oferi ingrijiri de urgenta sau de rutina.
Mai mult, nu exista dovezi privind imunitate de lunga durata la SARS0CoV-2 dupa infectarea naturala, iar transmiterea endemica ce va fi consecinta reducerii in timp a imunitatii va reprezenta un risc pentru populatia vulnerabila pe termen nedefinit.
O asemenea strategie nu va opri pandemia COVID-19, ci va duce la epidemii recurente, asa cum s-a intamplat cu numeroase boli infectioase inainte de aparitia vaccinarii.
De asemenea, va pune o povara inacceptabila pe economie si pe lucratorii din sanatate, multi dintre ei murind din cauza COVID-19 sau suferind traume din cauza ca au fost nevoiti sa practice medicina de dezastru.
In plus, inca nu intelegem bine cine sunt cei care vor suferi de forma prelungita a COVID-19. Definirea celor vulnerabili este o chestiune complexa si, chiar daca ii luam in considerare doar pe cei care risca o forma grava a bolii, proportia persoanelor vulnerabile ajunge si la 30% din populatie in unele regiuni.
Izolarea prelungita a mari parti din populatie este practic imposibila si profund lipsita de etica. Dovezile empirice din multe tari arata ca nu este fezabil sa risti restrangerea focarelor necontrolate la anumite parti din societate.
O asemenea abordare risca si exacerbarea inegalitatilor socio-economice si discriminarilor structurale deja evidentiate de pandemie. Eforturile dedicare protejarii celor mai vulnerabili sunt esentiale, dar trebuie sa fie completate de strategii concentrate pe toate segmentele de populatie.
Ne confruntam, din nou, cu accelerarea rapida a cazurilor de COVID-19 in mare parte din Europa, SUA si multe alte tari ale lumii.
Este crucial sa actionam urgent si hotarator. Masuri eficiente de stopare si controlare a transmiterii trebuie implementate pe scara larga si trebuie sprijinite prin programe financiare si sociale care incurajeaza raspunsul comunitatilor si sunt tintite contra inegalitatilor care au fost amplificate de pandemie.
Continuarea restrictiilor va fi probabil necesara pe termen scurt, pentru a reduce transmiterea si a rezolva sistemele ineficiente de raspuns la pandemie, pentru a evita viitoare lockdown-uri.
Scopul acestor restrictii este de controla infectarile cu SARS-CoV-2 la niveluri scazute prin detectarea rapida a focarelor si raspuns rapid prin sisteme eficiente si complete de descoperire, testare, urmarire, izolare si sprijin astfel incat viata sa se intoarca aproape de normal fara a fi nevoie de restrictii generalizate.
Protejarea economiei este legata inextricabil de controlarea COVID-19. Trebuie sa ne protejam forta de munca si sa evitam incertitudinea pe termen lung.
Japonia, Vietnam si Noua Zeelanda – ca sa dam cateva exemple – au aratat ca raspunsurile solide din partea sistemelor de sanatate pot controla transmiterea, permitand intoarcerea la ceva aproape de normal, si mai sunt si alte povesti de succes.
Dovezile sunt clare: controlarea raspandirii comunitare a COVID-19 este cea mai buna cale de a ne proteja societatile si economiile pana cand vaccinuri si tratamente sigure si eficiente vor veni, in lunile urmatoare.
Nu ne permite distrageri care submineaza un raspuns eficient; este esential sa actionam urgent, pe baza dovezilor stiintifice". "