Rohan Aggarwal lucreaza la un spital din capitala Indiei. Stagiul lui de pregatire urma sa se incheie abia peste un an, insa, in urma exploziei de cazuri COVID, care a dus spitalele aproape de colaps, doctorul a ajuns la 26 de ani sa ia decizii cruciale pentru a-i ajuta pe oamenii infectati, scrie agentia Reuters, care a realizat un reportaj despre o zi de munca din viata unui medic in devenire.
O zi de munca pentru Rohan Aggarwal are 27 de ore. Este o perioada in care lucreaza aproape incontinuu, trecand de la pacient la pacient. Tanarul lucreaza la unul dintre cele mai bune spitale din India, Holy Family Hospital.
La fel ca si celelalte spitale din tara, si acesta este aproape de colaps. Asa a ajuns un medic in devenire sa aiba un rol crucial pentru salvarea oamenilor.
”Nu suntem pregatiti pentru asta”
Toata lumea de la Holy Family Hospital – de la pacienti la rude si personal – stie ca nu exista suficiente paturi, nu exista suficient oxigen si nici suficiente ventilatoare pentru bolnavii care ajung aici.
Dr. Rohan Aggarwal, in varsta de 26 de ani: "Cine ar trebui sa fie salvat sau nu ar trebui sa decida Dumnezeu. Nu suntem pregatiti pentru asta – suntem doar oameni. Dar, in acest moment, suntem obligati sa o facem."
Situatia din India este cunoscuta deja in intreaga lume: tara a raportat peste 300.000 de noi cazuri zilnice, in ultimele doua saptamani. Pacientii umbla de la spital la spital, mor pe strada sau acasa, in timp ce camioanele cu oxigen se deplaseaza sub paza inarmata catre facilitatile medicale la care stocurile sunt pe sfarsite. Crematoriile functioneaza non-stop, fumegand, in timp ce noi cadavre ajung la fiecare cateva minute.
In capitala New Delhi, mai putin de 20 din cele 5.000 de paturi sunt disponibile.
Niciunul la ATI. In timpul interviului, Rohan Aggarwal se intreaba ce se va intampla daca se va infecta si el, stiind ca propriul spital este putin probabil sa-i gaseasca un pat liber. „Am avut cu totii impresia gresita ca virusul a disparut”, spune el.
Spitalele, supraaglomerate si de rudele bolnavilor Cand Aggarwal isi incepe tura, la ora 9 dimineata, patru cadavre se afla deja in zona in care personalul spitalului isi da jos echipamentul de protectie. In camera de urgenta, conditiile sunt si mai precare.
Pacientii si rudele aglomereaza fiecare spatiu disponibil, multi nu poarta nicio protectie, cu exceptia unei simple masti de panza. Medicii si asistentele au incetat sa poarte si echipament de protectie complet – este pur si simplu prea dificil sa lucrezi, scrie Reuters.
Targile sunt suficient de apropiate pentru ca pacientii sa se poata atinge. Un barbat se afla intr-o zona de depozitare, alaturi de cosuri pline de deseuri medicale, iar o ruda ii trage un nou tub cu oxigen, in timp ce cel folosit deja de pacient este pe sfarsite.
In circumstante normale, Holy Family Hospital este unul dintre cele mai bune spitale din tara, atragand pacienti din intreaga lume – si inca este, avand in vedere conditiile spitalelor din sistemul public, unde pacientii stau doi intr-un pat sau mor afara, pe targi, sub soarele arzator.
Totusi, spitalul este intr-o situatie disperata. In mod normal, el are o capacitate de 275 de pacienti, dar are acum in ingrijire 385. Un afis care indica numarul de paturi disponibile pentru tratament Covid si ATI arata acelasi lucru de saptamani de zile: zero!
Agenti de paza pazesc spitalul de rudele care vor sa dea buzna
Inainte de a-si incepe tura la Urgenta, Aggarwal face mai intai turul sectiilor de tratament Covid. Alaturi de un coleg senior, el raspunde de 65 de pacienti. Acest lucru ii ofera 3-4 minute pentru fiecare pacient, inainte de urgente, care apar frecvent.
Este de cateva minute in acest tur, cand primeste un apel urgent – unul dintre pacientii sai este bolnav. Tanarul coboara pe scari si merge de-a lungul unui coridor slab luminat pana la camera 323, unde un barbat in varsta abia mai este constient. ”Se duce…”, ii explica Aggarwal fiului barbatului.
Fiul isi tine capul in maini la auzul acestei vesti, in timp ce barbatul urmeaza sa fie transferat la Urgente. Pacientul este unul dintre norocosi: a fost deja internat intr-o sectie Covid, spre deosebire spre cei care asteapta fara sanse sa fie internati. Prin urmare, are acces la o sectie de urgente. ”Nu au paturi, dar va trebui sa se descurce”, spune doctorul Aggarwal.
Un agent de securitate, Mahendar Baisoyar, este plasat in fata usii camerei de urgenta pentru a se asigura ca rudele nu incearca sa asigure un pat „cu forta”, spune el. Luna trecuta, la un alt spital din capitala, rudele au atacat personalul cu cutitele, dupa ce un pacient a murit. Autoritatile au avertizat ca vor aparea mai multe probleme de securitate in spitale daca lipsurile continua.
Au cerut oxigen autoritatilor, printr-un apel pe Twitter
La fel ca multe unitati medicale din New Delhi, Holy Family a cerut pe Twitter ajutorul politicienilor si al autoritatilor pentru asigurarea oxigenului. Personalul medical se ocupa de toata lumea, acorda primul ajutor cat de bine poate, dar pur si simplu nu exista loc pentru toata lumea.
Vijay Gupta, un pacient in varsta de 62 de ani, este intins in portbagajul unei masini. Familia si prietenii dezbat ce sa faca in continuare. ”De la 6 dimineata cautam un pat”, spune prietenul lui Gupta, Rajkumar Khandelwal. El si fiul lui Gupta, Kushal, dezbat ce ar trebui sa faca in continuare. ”Unde sa mergem?”, il intreaba Khandelwal pe fiul neajutorat, inainte sa plece catre alt spital.
Alti pacienti care vin la Urgenta sunt in situatii atat de grave, incat au nevoie urgenta de ventilatoare. Aggarwal le spune familiilor sa caute locuri in alta parte. Dar deja au facut-o.
Aggarwal aude zgomotul aparatelor din spital si in somn
In momentul in care turul de dimineata al lui Aggarwal se termina, dupa trei ore, se simte deja epuizat. Tanarul de 26 de ani, care a crescut la Delhi, a vrut sa fie medic de la 6 ani – o slujba care are un prestigiu imens in India. A luat primul sau examen la 19 ani si a inceput sa practice la un colegiu medical atasat unui spital de stat din estul capitalei. Dar nu la asta se astepta cand a ajuns la Holy Family. Sumit Ray, directorul medical al spitalului si seful de la Urgente, spune ca personalul spitalului face tot ce poate. ”Medicii si asistentele sunt demoralizati”, spune el.
”Stiu ca se pot ocupa mai bine de cazuri, dar pur si simplu nu au timp”. Indiferent de locul in care se afla Aggarwal, in timp ce incearca sa doarma, el aude sunetul aparatelor care monitorizeaza pulsul pacientilor. Dar le aude si acasa, in propriul pat, aducandu-i aminte de cei care au murit nu pentru ca nu a incercat sa aiba grija de ei, ci din cauza ca nu a avut resurse. In mod normal, Aggarwal ia pranzul la spital, dar in aceasta zi zgomotul de la Urgenta este prea mult pentru el. Reuseste sa mearga la un magazin non-stop din apropiere. ”Este, intr-adevar, o atmosfera deprimanta”, spune el despre spital, in timp ce mananca biryani (o specialitate cu orez).
”Vreau doar sa am o pauza de o ora in afara spitalului, ca sa ma reculeg. Pentru ca trebuie sa fiu acolo 24 de ore”. La fel ca multi tineri indieni, el inca locuieste cu parintii si isi face griji in permanenta cu privire la siguranta lor. Aggarwal obisnuia sa se baricadeze in apartamentul sau de la primul etaj, dar mama lui are alte idei. ”Mergeam sa-i vad la fiecare 10 zile sau doua saptamani. Dar mama vrea sa manance cu mine. Nu poate fi departe de mine”, spune el.
Deciziile care fac diferenta intre viata si moarte
Cu putin inainte de ora 15.00, Aggarwal se intoarce in camera de urgenta. Tanarul sta in spatele unui birou, in timp ce rudele se inghesuie in jurul lui, cerand sa li se primeasca bolnavii. El face ca procesul decizional sa para simplu. ”Daca un pacient are febra si stiu ca este bolnav, dar nu are nevoie de oxigen, nu-l pot primi”, spune el. ”Acesta este criteriul. Oamenii mor pe strada fara oxigen. Deci, nu primim oamenii care nu au nevoie de oxigen, chiar daca sunt bolnavi”. Este doar una dintre deciziile dificile pe care este nevoit sa le ia.