Balti, Universitatea de Stat „Alecu Russo”, Facultatea de Pedagogie, Psihologie si Asistenta sociala, nasterea primului copil, lipsa de perspectiva, emigrare, Italia, Bergamo, salvatoare la serviciul de ambulanta in cadrul asociatiei Crucea Verde, 2020, COVID-19, izolare, vaccin anti-COVID-19, revenirea la viata normala. Aceasta numeratie reprezinta o retrospectiva a ultimilor sase ani ai Cristinei Nuca Cozeriuc, o moldoveanca, lectora universitara, pedagoga care a parasit fizic Moldova, dar nu si spiritual, in cautarea unei vieti mai decente. A gasit-o in Italia, in orasul Bergamo din nordul Italiei, localitatea de bastina a echipei de fotbal Atalanta B.C. – una dintre liderele din Serie A. Tot aici a vazut „apocalipsa” din anul 2020, floricele in comparatie cu „sfarsitul lumii” prognozat in anul 2012. Despre ce vom vorbi in acest articol? Despre lupta cu un inamic necunoscut, dar invins cu ajutorul unei arme de care se tem multi oameni – vaccinul. Echipa #diez continua sa discute cu moldovenii care s-au vaccinat si ne povestesc cum au depasit aceste momente istorice din viata lor.
Italia a fost cea mai afectata tara de COVID-19 din Europa la inceputul declansarii pandemiei cu noul tip de coronavirus. In data de 27 martie 2020, Italia era a treia tara din lume dupa numarul de cazuri noi de infectare (80 589 de cazuri) si prima tara din lume la capitolul decese din cauza COVID-19. Continentul Batran a fost afectat in asa fel incat granitele interne ale UE au fost inchise – pentru prima oara de la constituirea acestui bloc comunitar.
Nordul Italiei a fost cea mai afectata parte a tarii, iar regiunile Lombardia, Emilia-Romagna si Veneto au inregistrat cel mai mare numar de cazuri de infectare raportat la numarul populatiei. Cu alte cvinte, nordul Italiei era un fel de „sfarsit al lumii” declansat din alt colt al lumii.
„Am plecat pentru a avea viata mai buna.”
Acum, sa revenim la istoria Cristinei Nuca Cozeriuc. Cu siguranta, nu-si putea inchipui in anul 2015 ca peste cinci ani o asteapta o pandemie care sa-i mai schimbe inca o data viata.
„In anul 2015, am emigrat in Italia cu toata familia. Suntem stabiliti in partea de nord a Italiei, la Bergamo, apropo provincia cea mai afectata de pandemie in anul 2020. Intotdeauna am fost tentata de gandul de a emigra intr-o tara prospera. Acest gand a fost ghidat de motivul de a cauta o viata mai buna si de a crea un viitor frumos pentru copilul nostru intr-o tara europeana. Cand zic «o viata mai buna» nu ma refer doar la aspectul financiar. Cu toate acestea, Moldova va ramane mereu in inimile noastre. In Italia, m-am angajat in calitate de salvatoare la serviciul de ambulanta in cadrul asociatiei Crucea Verde. Anul 2020 voiam sa-l petrec la fel ca si pe cei precedenti. Sa vizitez de doua-trei ori Moldova, insa pandemia a pus cruce pe toate planurile, inclusiv pe cele de calatorie”, ne-a povestit Cristina.
„Speram ca pacientul sa nu fie pozitiv cu COVID.”
In acelasi timp, pandemia de COVID-19 avea alte planuri pentru anul 2020 si i-a aratat Cristinei o noua realitate in care va trebui sa traiasca si sa lucreze. Fiind salvatoare, eroina noastra a muncit din greu pentru a salva vietile omenesti. Obiectiv, nu a fost pregatita pentru aceasta provocare, dar a reusit, chiar daca a avut momente extreme.
„In acele momente, imi puneam intrebarea cum e posibil asa ceva? Eram mereu cu frica ce se putea intampla in ziua urmatoare. Rutina mea s-a impartit in doua: munca si familia. La inceput de criza, noi, salvatorii, transportam atat pacientii obisnuiti, cat si suspecti cu COVID-19. Cand s-a inteles ca situatia scapa de sub control, atunci asociatia noastra a pus la dispozitie doua ambulante care transportau doar pacienti cu COVID-19. Alte doua ambulante erau destinate pentru chemari obisnuite. Eu am ales sa activez pe cele doua ambulante care nu erau directionate pentru pacientii cu COVID-19. Dar ni se intampla sa mai transportam cate un pacient pozitiv cu COVID-19, insa era mai mult o exceptie. Riscul oricum persista, noi mereu eram echipati corespunzator ca cei care ieseau la chemari COVID. Mereu ne ziceam «sa speram ca acest pacient nu este si pozitiv cu COVID». Pe de alta parte, in afara lucrului, eram nevoita sa stam izolati in casa, erau restrictii foarte dure. Din punct de vedere economic, perioada de autoizolare nu a fost dificila, deoarece atat eu, cat si sotul am stat acasa un timp foarte scurt. In aceasta perioada, am practicat jocuri de societate, jocuri in gradina, am gatit, am amenajat un lot de pamant pe care il avem langa casa, am citit, mai priveam cate un film. Pe scurt, am reusit sa facem multe si de toate. Mai greu era din punct de vedere social, deoarece nu puteam sa imi vizitez nici macar mama, care traieste la cativa kilometri de noi. Practic, timp de doua luni de zile, am avut un itinerar exact – serviciu-casa-supermarket –, insa la ultimul mergeam doar o data pe saptamana si doar un membru din familie. Iar cel mai mult a fost afectat de pandemie copilul nostru, fiind privat de dreptul de a-si vedea colegii, prietenii, bunica. Daca noi, cei adulti, ieseam macar la serviciu sau la supermarket, el practic nu a putut iesi de dupa poarta”, ne-a marturisit femeia.
„Nici nu ne-am gandit sa revenim in Moldova.”
Cu totii tinem minte cum o mare parte dintre moldovenii stabiliti in UE si CSI au avut intentia de a se intoarce in Moldova dupa ce intreaga Europa a fost inchisa pe trei luni. Adevarat ca multi conationali au decis sa ramana in tara in care au fost prinsi de pandemie, chiar cu riscul de a pierde locul de munca si cel de trai. Iata cum isi aduce aminte de acele momente Cristina Nuca Cozeriuc.
