La o luna de la revolta de scurta durata a mercenarilor Wagner, este clar ca rezultatul nu a fost cel la care cei mai multi dintre noi se asteptau, scrie The Moscow Times. Wagner nu a fost restructurat din temelii, Prigojin nu a fost ucis sau trimis dupa gratii si nu a existat nicio epurare a simpatizantilor Wagner din armata, nici macar vreo actiune majora declansata impotriva „ultra-patriotilor” rusi. Cu toate ca viata in Rusia s-a intors, mai mult sau mai putin, la „normal”, regimul de la Kremlin nu va mai fi niciodata la fel. Insurectia lui Prigojin a schimbat felul in care elitele din Rusia vad lumea si va afecta traiectoria politica a tarii pentru multi ani de acum incolo, scrie digi24.ro.
Intrebat dupa evenimentele de acum o luna de ce a decis sa ocupe sediul armatei din Rostov-pe-Don si sa trimita o coloana de luptatori spre Moscova, Prigojin ar fi raspuns: „Am facut o criza”.
Pare plauzibil. Practica foarte controversata a Grupului Wagner de a recruta soldati noi din inchisorile rusesti a incetat in luna ianuarie, iar armata privata a ramas fara munitie, in timp ce comunicarea directa cu Putin a devenit imposibila. Se pare ca picatura care a umplut paharul a fost ordinul venit din partea Ministerului Apararii care le-a cerut mercenarilor Wagner sa semneze contracte cu armata.
Insurectia s-a desfasurat intr-o viteza ametitoare: trupele Wagner au intrat in Rusia, Putin a reactionat nervos, Prigojin s-a panicat cand a realizat ca este la un pas sa intre in Moscova, presedintele belarus Alexander Lukasenko se implica pentru a restabili pacea, iar Wagner accepta sa predea armele.
Actul final a avut loc pe 29 iunie, cand, la o intalnire cu Putin, comandantii Wagner au fost obligati sa ceara iertare pentru actiunile lor si au acceptat sa se mute in Belarus.
Uitandu-ne inapoi, totul pare ca a fost doar o mare neintelegere. Pe de-o parte, Putin nu a inteles cat de radicalizat a devenit Prigojin si a permis conflictului sa se intensifice, cu urmari tragice pentru pilotii rusi care au murit in timpul rebeliunii.
De cealalta parte, Prigojin si-a supraestimat rolul, crezand ca il va putea forta pe Putin sa ii schimbe pe liderii armatei ruse si sa previna caderea Grupului Wagner in obscuritate.
Cel putin la suprafata, pare ca totul s-a rezolvat. Prigojin intelege ca incercarea lui de a utiliza forta a fost o greseala si Putin a decis ca Prigojin este doar un patriot care a avut un moment de confuzie in mijlocul ororilor razboiului, nicidecum un tradator periculos.
Cu toate acestea, Prigojin a avut mult de pierdut in urma rebeliunii – imperiul sau mediatic, o parte din afacere si, cel mai important, reputatia lui de erou de razboi – si a fost exilat in Belarus. Iar Kremlinul pare ca incearca sa destructureze Wagner. Comandatii sunt fortati sa activeze sub conducerea unui nou lider, Alexei Trosev, care aparent a semnat un contract cu Ministerul Apararii, fiind desemnat succesorul lui Prigojin, potrivit lui Putin.
Cu ce se vor ocupa cateva mii de soldati Wagner in Belarus ramane o dilema pentru Putin si o problema pentru Lukasenko. Dar Kremlinul pare sa fi decis ca fostii rebeli nu pot sta in Rusia.
Cel mai important eveniment politic din Rusia de cand Putin a venit la putere
Chiar si inainte ca lucrurile sa se fi linistit de tot, este clar ca revolta lui Prigojin a fost cel mai important eveniment politic intern din Rusia de cand Putin a venit la putere cu aproape un sfert de secol in urma.
Principalul beneficiar, dupa parerea multor oameni, a fost Ministerul Apararii. I-a oferit lui Serghei Soigu ocazia sa ii investigheze pe aliatii lui Prigojin din Fortele Armate – cel mai de seama dintre acestia fiind generalul Serghei Surovikin, care era principalul intermediar dintre minister si Wagner.
Insa, revolta a afectat si reputatia liderilor militari rusi si a scos in evidenta nemultumirea care s-a acumulat in randul ofiterilor de rang inferior.
Dupa o neintelegere intre seful Statului Major al Armatei Ruse, Valeri Gherasimov, si generalul maior Ivan Popov, mult respectatul comandant al Armatei 58 a fost relocat in Siria. Canalele rusesti de Telegram sunt si ele pline de zvonuri cu privire la demiterea altor doi generali, Vladimir Seliverstov, liderul Diviziei 106 Aeropurtata, si Mihail Teplinski, comandantul Fortelor Aeropurtate ale Rusiei.
Aceste schimbari par mai degraba sa vina ca urmare a pierderii autoritatii de catre Gherasimov si Soigu si nu o eliminare a aliatilor lui Prigojin. Este posibil ca pe viitor Putin sa fie nevoit sa ii inlocuiasca pe cei doi.
Cu toate ca multi au crezut ca Kremlinul va cauta sa isi redobandeasca monopolul asupra violentei dupa revolta Wagner, se pare ca fix opusul se intampla: are loc o „fragmentare” a serviciilor rusesti de securitate.
Fisurile tot mai mari din arhitectura de securitate a tarii va crea noi conflicte si va intensifica luptele dintre agentii, ceea ce va destabiliza si mai mult ordinea in Rusia.
Adevaratii beneficiari ai revoltei lui Prigojin
Adevaratii beneficiari ai rebeliunii au fost de fapt agentiile de spionaj din Rusia. FSB a putut in sfarsit sa il aresteze pe Igor Ghirkin, zis si Strelkov, unul dintre cei mai radicali „ultra-patrioti”. In timp ce in Occident, Ghirkin a fost condamnat in absenta la inchisoare pe viata pentru rolul pe care l-a jucat in doborarea zborului MH17 in estul Ucrainei in 2014, incident in urma caruia 298 de oameni si-au pierdut viata, in Rusia este acuzat de extremism dupa ce l-a criticat pe Putin in privinta felului in care a condus campania militara din Ucraina.
In acelasi timp, SVR (Serviciul Extern de Informatii din Rusia) a putut sa inainteze ideea sa veche despre „amenintarea poloneza” - presupusa dorinta a Poloniei de a ocupa vestul Ucrainei si Belarusul. Putin a vorbit recent despre intentiile necurate ale Poloniei la o adunare a Consiliului de Securitate al Rusiei si la o intalnire cu Lukasenko.
Oricare ar fi discutia vizavi la Polonia, pare improbabil ca Wagner sa fie implicat in orice fel de incursiune armata in nordul Ucrainei sau in apropiere de granita cu Polonia. Nici nu ne putem astepta la represalii majore impotriva „ultra-patriotilor”. Kremlinul inca ii vede ca avand un rol cheie in sustinerea consensului pro-razboi, pe care vrea sa il dezvolte inainte de alegerile din 2024.
Persoana care a suferit cel mai mult in urma rebeliunii a fost insusi Putin. Oricat de increzator s-ar simti acum, presedintele rus a facut o mare greseala. A creat un monstru care i-a scapat de sub control si a speriat elita Rusiei.
Toata lumea a vazut ca Kremlinul este paralizat de indecizie si ca Prigojin a scapat nepedepsit. Multi se intreaba acum daca Putin este liderul de care Rusia are nevoie in vremuri dificile.
Mult ravnita „verticala a puterii” lui Putin a disparut. In locul unei maini de fier, au aparut zeci de mini-Prigojini care, cu toate ca sunt mai previzibili decat seful Wagner, sunt la fel de periculosi. Cu totii sunt constienti ca era unei Rusii fara Putin a sosit deja, chiar in timp ce Putin continua sa fie la conducere, si ca a venit vremea sa puna mana pe arme si sa se pregateasca de lupta pentru putere.