O investigatie jurnalistica internationala, la care ziarul Libertatea a participat impreuna cu alte noua publicatii din Europa, printre care Deutsche Welle, The Guardian si El Diario, arata cat de putin tin cont autoritatile de deversarile ilegale. Iar autoritatile romanesti sunt campioane ale delasarii, cu doar 7% dintre alerte verificate.
In prima parte a investigatiei coordonate de redactia non-profit The Lighthouse Reports, despre poluarea invizibila cu apa de santina a marilor si oceanelor din UE, am aratat cum ajung navele comerciale sa polueze nepedepsite apele din Marea Neagra si de ce autoritatile nu verifica.
La nivel european, imaginea poluarii cu apa de santina (apa toxica din compartimentul din fundul dublu al navei) este mult mai mare decat o arata cele 330 de cazuri monitorizate din iulie 2020 pana in decembrie 2021 de catre platforma SkyTruth.
De mentionat ca in 271 dintre acestea, dara de poluare este situata la mai putin de 80 de kilometri de tarm, unde deversarea apei de santina este ilegala, conform Conventiei Internationale pentru Prevenirea Poluarii de catre Nave (MARPOL).
8 deversari zilnice de reziduuri petroliere si apa de santina in marile UE
Dar chiar si atunci cand este legala, deversarea apei de santina este daunatoare marii. Asta din cauza cantitatii uriase de apa de santina care ajunge in marile si oceanele europene. Expertii SkyTruth vorbesc de pana la 2.964 de deversari anuale ce contin uleiuri minerale in apele tarilor UE. Adica 8 in fiecare zi, spun estimarile conservatoare facute „prin combinarea datelor obtinute de EMSA cu acoperirea limitata a satelitilor din constelatia Sentinel-1”, asa cum explica cei de la SkyTruth.
„Evident ca depistarea la distanta are limitele sale. Satelitii nu vad fiecare parte a oceanului ori a unei mari. Cu siguranta, nu simultan. Si cum darele uleioase dispar dupa un timp, acestea pot fi usor ratate de sateliti”.
Ce se vede din satelit? Este important de mentionat ca prezenta unor dare uleioase pe imaginile satelitare nu inseamna intotdeauna apa de santina, uneori poate fi vorba de deversarea unor uleiuri vegetale ori chiar de prezenta algelor. Insa aceste explicatii cad atunci cand satelitii surprind si o nava in imediata apropiere a darei uleioase. Problema e recunoscuta si de EMSA.
„In apele europene, deversarea ilegala de reziduuri petroliere si de alte substante poluante are loc in mod regulat. Dar numerele sunt mici cand vorbim de cazuri detectate, cat si de cele aduse in fata instantei”, a declarat directoarea executiva EMSA, Maja Markovcic, pentru jurnalistii coordonati de Lighthouse Reports.
Nevoia de schimbare
Comisia Europeana este in proces de revizuire a directivei europene ce vizeaza deversarile ilegale de substante in apele tarilor membre UE. In propunerea de revizuire a legislatiei europene in domeniu apar critici ale sistemului CleanSeaNet. „Actualul sistem european de supraveghere prin satelit si raportare digitala a presupuselor surse de poluare maritima din partea navelor nu este folosit in mod optim, iar datele nu sunt coordonate pentru a obtine potentialul unei operationalizari complete”, se arata in documentatia de revizuire a Directivei 2005/35/EC.
Uleiul afecteaza reproducerea speciilor marine
Necesitatea revizuirii legislatiei e vazuta si de Kerstin Magnusson, experta in ecotoxicologie, care a cercetat in ultimii ani toxicitatea apei de santina in ecosisteme maritime din Marea Baltica. Intr-un interviu acordat jurnalistilor coordonati de Lighthouse Reports, aceasta s-a aratat ingrijorata de efectele cumulative pe care le pot avea la scara globala atatea deversari de apa de santina, in special in ceea ce priveste dezvoltarea normala a planctonului. Asta chiar si atunci cand este vorba de incidente considerate intre limitele legale agreate prin conventia MARPOL.
„E o retea de efecte si consecinte. Ceea mai mica concentratie de ulei este daunatoare in timpul fertilizarii la mai multe specii”.
Ea crede ca este nevoie de o reevaluare a legislatiei actuale, intrucat deversarea de apa de santina reprezinta o problema mult mai importanta decat prezenta in mari si oceane a unor particule microplastice.
Se contamineaza pana la 8 metri adancime
Asta mai ales cand este vorba de o deversare facuta in zonele de coasta ori cand nava este veche, iar starea motoarelor influenteaza cat de murdara in reziduuri petroliere si metalice este apa de santina, spune cercetatoarea suedeza in ecotoxicologie.
Intre timp, un studiu din 2016, publicat in revista stiintifica Nature, arata ca pana si acele deversari care lasa pentru putin timp o dara uleioasa la suprafata pot „sa contamineze imediat pana la 8 metri adancime si pe o arie de 500 de metri; iar analiza unor bacterii si mamifere demonstreaza ca exista efecte biotice clare ca urmare a concentratiei unor compusi uleiosi dizolvati la adancime”.
Un fenomen ascuns prin falsificarea jurnalului de bord si pompe de schimb
Echipa de investigatie europeana, coordonata de redactia colaborativa Lighthouse Reports, a discutat cu 5 avertizori de integritate de pe nave depistate anterior in timp ce poluau cu apa de santina. Toti au confirmat ca deversarea apei de santina in mari si oceane este in continuare un incident frecvent, iar jurnalul de inregistrare a hidrocarburilor de la bord nu este deloc un impediment, chiar daca poate sa fie controlat de autoritatile portuare la fiecare oprire. Asta pentru ca datele cuprinse in jurnal pot fi modificate cu usurinta, asa cum au explicat atat avertizorii de integritate, cat si expertii consultati de Lighthouse Reports.
„Cred ca s-a intamplat de 4-5 ori in 6 luni. Practic, de fiecare data cand aparea o scurgere de reziduuri uleioase, echipajul golea peste bord intregul container cu apa de santina”.
*R a lucrat jumatate de an pe o nava comerciala, timp in care si-a vazut colegii deversand de 4-5 ori intregul continut al compartimentului cu apa de santina in apele oceanului. De fiecare data s-a intamplat in bezna noptii, cand cei trimisi sa inspecteze posibila poluare ar avea probleme in identificarea darei uleioase de pe suprafata apei.
„Asemenea activitati sunt comune, asa ca e de asteptat ca toata lumea sa asiste macar o data la deversarea apei de santina in mare. E si mai usor de ascuns cand facem asta noaptea si diluam reziduurile cu multa apa”, completeaza *R.
„De obicei, deversarea avea loc dupa ora 10 seara”
*K a lucrat mai putin de un an pe o nava comerciala, unde a descoperit ca namolul incarcat cu reziduuri petroliere din rezervorul cu apa de santina era extras cu o pompa portabila si aruncat direct peste bord. Se intampla pentru ca „multe porturi nu accepta ca navele sa goleasca gratuit acest namol in instalatile lor, asta se intampla mai ales in porturile din Europa”.
„De obicei, deversarea avea loc dupa ora 10 seara. Iar uneori faceam asta in primele ore ale diminetii. Era o operatiune rapida, ne lua cinci minute sa instalam pompa portabila, apoi alte 5 minute sa o dezinstalam. Era extrem de usor de ascuns de orice inspector care se urca la bord”, explica *K.
Toate publicatiile implicate in aceasta investigatie au ales sa protejeze anonimitatea avertizorilor de integritate de pe nave, care se tem ca odata ce vorbesc public despre acest fenomen, nu vor mai putea sa se angajeze pe o nava. „E un mediu de munca extrem de toxic pe mare”, apreciaza *R.
Ce se intampla in apele europene Conventia MARPOL, care reglementeaza si in prezent limitele legalitatii deversarii apei de santina, a fost semnata in anii ‘70.
Intre timp, dimensiunea transportului maritim s-a cvadruplat. Astazi, zeci de mii de nave tranziteaza zilnic marile si micile rute ale comertului maritim, de la tancuri petroliere pana la cargoboturi si nave vrachier. Fiecare dintre ele poate sa puna umarul la poluarea cu ape de santina, principala sursa de reziduuri uleioase deversate in marile europene, asa cum arata si Agentia Europeana pentru Siguranta Maritima.
Institutia investeste anual peste 23 de milioane de euro in masuri antipoluare, dintre care 7 milioane de euro doar in programul CleanSeaNet.
Din 2007, EMSA a detectat peste 44.000 de posibile deversari de reziduuri petroliere ori apa de santina in apele din Europa. Romania a inceput abia din 2011 sa primeasca alerte CleanSeaNet, a caror verificare in teren e treaba Autoritatii Navale Maritime. In lipsa unei asemenea confirmari, poluatorii nu pot fi pedepsiti intr-un stat membru UE.
Desi sistemul de monitorizare a poluarii prin constelatia europeana de sateliti functioneaza, de cele mai multe ori, autoritatile nationale pur si simplu nu actioneaza. Iar atunci cand o fac, e deja inchisa de mult fereastra optima de confirmare, adica in primele 3 ore de la emiterea unei alerte CleanSeaNet.
Cum actioneaza statele
Doar 1,5% din toate alertele emise la nivel european au fost verificate „in situ” in primele 3 ore de la alerta CleanSeaNet. Asta chiar daca un caz de poluare cu uleiuri minerale este confirmat in 11% dintre verificarile rapide efectuate de autoritatile din statele UE.
Autoritatile din patru state europene au raspuns solicitarilor de informatii publice, aratand ca alertele europene privind o potentiala poluare nu sunt luate adeseori in seama, iar inspectorii EMSA nu primesc decat intr-o treime din cazuri feedback cu privire la actiunea locala luata dupa receptionarea unei alerte CleanSeaNet.
In Marea Britanie au fost receptionate 65 de alerte CleanSeaNet in 2020. Majoritatea fost verificata fie cu ajutorul informatiilor transmise de nave comerciale din vecinatatea potentialei poluari, fie de pe platforme in situ. Insa problema este ca unele alerte au ramas neverificate, ca autoritatile sa ofere un motiv transparent.
In Croatia, autoritatile primesc in medie cam 40 de alerte pe luna. Insa mare parte din verificari se efectueaza abia cand nava suspectata de poluare ajunge intr-un port, iar inspectorii au posibilitatea de a verifica jurnalul de inregistrare a hidrocarburilor de la bord. Daca nava se indreapta spre un port dintr-o alta tara, autoritatile croate trimit o notificare omologilor de la urmatoarea destinatie. Metoda de verificare aleasa de croati nu a dus la detectarea niciunei deversari in perioada 2019-2020.
In apele Italiei, constelatia europeana de sateliti a detectat in ultimul an un numar 282 de alerte CleanSeaNet. Autoritatile nu au gasit dovezi de poluare in niciun caz. Si absolut toate verificarile „in situ” s-au facut pe baza informatiilor transmise de alte nave comerciale din vecinatatea presupusei deversari.
In Romania, doar 7% dintre alerte au fost verificate
In Romania s-au inregistrat 851 alerte CleanSeaNet in perioada 2011-2020, dintre care doar doua cazuri de poluare au fost confirmate de Autoritatea Navala Romana.
De altfel, autoritatile romane au verificat doar 7% din totalul alertelor CleanSeaNet primite intre 2013 si 2020 de la EMSA.
Dificultatea sanctionarii deversarii ilegale in apele din Europa
In ciuda unei monitorizari atente a poluarii la nivel european, sistemul actual nu pare sa reprezinte un impediment pentru proprietarii de nave determinati sa-si arunce apa de santina direct peste bord. Asta pentru ca tragerea la raspundere a vinovatilor e rara.
O mare problema este ca sanctionarea presupune adunarea de dovezi fotografice, iar poluatorii stiu cum sa ascunda dara uleioasa in bezna noptii ori sa exploateze cunoscuta lipsa de interventie a autoritatilor locale dintr-o anumita zona economica exclusiva a unei mari din Europa.
*O parte din aceasta investigatie a inceput la BIRN Summer School of Investigative Journalism 2021, un workshop de jurnalism de investigatie organizat si finantat de organizatia media Balkan Investigative Reporting Network.