Supravietuitorii de la Cernobil au descris problemele grave de sanatate si impactul continuu al radiatiilor asupra vietii lor, de care inca sufera dupa 37 de ani de la catastrofa nucleara, scrie stirileprotv.ro.
Mikhailo Khrushchenko avea 34 de ani si lucra ca director al fabricii de prelucrare a alimentelor, cand viata lui s-a schimbat pentru totdeauna, scrie Mirror.
Centrala, aflata la cativa kilometri de casa sa, explodase si luase foc.
Cam atat a stiut cand a ajuns la serviciu si a vazut ca fabrica era inchisa.
Vorbind din Ucraina cu ocazia Zilei Internationale de Comemorare a Dezastrului de la Cernobil, Mikhailo a spus: „Nu am luat micul dejun, m-am urcat imediat in masina si am mers la serviciu. M-am dus la biroul superiorului meu si era deja o mica sedinta. Imi amintesc cuvintele: 'Vom astepta instructiuni. Nu lasati pe nimeni sa iasa, nu plecati nicaieri'”.
El si-a facut o misiune din sprijinirea victimelor dezastrului.
Mikhailo a ajuns sa lucreze ca sef al Uniunii din Cernobil pentru persoanele cu dizabilitati si, in 2021, a fost decorat cu ordinul de stat „Pentru serviciu” prin decretul presedintelui ucrainean Volodimir Zelenski.
Cum arata viata dupa Cernobil
Mikhailo are inima franta cand stie ca trebuie sa impartaseasca faptul ca una dintre fiicele sale sufera de mai multe boli.
Ea este clasificata ca fiind cu handicap, iar fiul ei, nepotul sau, are, de asemenea, probleme de sanatate: „Ii cad dintii, are genunchii umflati. Baiatul are 23 de ani. Ce inseamna asta? Acesta este rezultatul”.
Evghen Iakovlev, a fost cercetator-sef al Departamentului de Cercetare a Mediului din cadrul Academiei Nationale de Stiinte din Ucraina si a mers la Cernobil in urma dezastrului pentru a analiza ceea ce s-a intamplat.
Si-a pierdut dintii.
La aproximativ o saptamana dupa explozie, Mikhailo si colegii sai au luat copiii din sate si i-au dus cu masina la Priluki (un oras din nordul Ucrainei).
„In acel moment, nu stiam ca masina mea era la fel de contaminata. Am petrecut 20 de zile in zona de excludere, unde se intampla ceva teribil. Nu am stiut acest lucru pentru ca nu aveam un dozimetru. Ni s-a dat un dozimetru vechi si mi-am verificat masina si, bineinteles, m-am speriat... dozimetrul a pocnit cand m-am apropiat de masina mea. Problemele de sanatate ale fiicei mele s-au intamplat, cel mai probabil, dupa ce am dus-o cu masina la Priluki. Intr-o masina care a fost apoi contaminata radioactiv”, a mai povestit barbatul.
Potrivit Natiunilor Unite, in primii 30 de ani de la explozie, aproximativ 5.000 de cazuri de cancer tiroidian la copii si adolescenti din Ucraina, Rusia si Belarus au fost legate de expunerea la radiatii.
Expertii ONU au estimat, de asemenea, ca radiatiile ar putea provoca pana la 4.000 de decese in randul populatiei expuse la Cernobil, cum ar fi lucratorii de urgenta, persoanele evacuate si locuitorii din zonele cele mai contaminate.
In ciuda sfaturilor de a nu o face, Mikhailo s-a intors in mod constant la Cernobil: „M-am nascut si am crescut acolo, iar parintii mei sunt ingropati la Cernobil. Acum am 71 de ani. Am doua noptiere pline in dulapul meu, pline cu medicamente. Tratez un lucru timp de cateva zile, apoi iau o pauza de cateva zile si il tratez pe celalalt”.
Mikhailo si familia sa au fost in cele din urma evacuati in orasul Borodianka dupa dezastru, care a fost bombardat de trupele rusesti anul trecut.
„Cand m-am intors acasa, la Cernobil, la sase luni dupa tragedie, pentru a lua mobila din casa mea, oamenii care au fost implicati in lichidare locuiau deja in casa mea. Au incercat chiar sa ma impiedice sa intru in casa. Le-am aratat pasaportul meu si le-am spus: 'Aceasta este casa mea, am construit-o cu mainile mele;. Iar ei au spus: 'Duceti-va dracului, vom chema politia'. Am putut lua doar reportofonul si televizorul. Nu aveam ce altceva sa iau. Fiecare an este un dezastru pentru mine. Nu este inceputul primaverii, ci un dezastru. Cernobil este patria mea, casa tatalui meu este inca acolo. Nu stiu ce s-a intamplat cu ea in timpul razboiului”, a mai spus barbatul.
Un alt supravietuitor, pe nume Yevgen, a declarat pentru Mirror ca inainte era in forma si alerga mult, dar dupa Cernobil a simtit ca si-a pierdut toata rezistenta.
„A trebuit sa-mi iau concediu. Am incercat sa alerg, dar nu mai aveam putere. Puteam sa mananc, de exemplu, doar cateva lingurite de miere sau hrisca. Mi-am pierdut si dintii, dar am supravietuit. Pentru cei care sunt inca in viata din primele zile ale accidentului de la centrala de la Cernobil, viata a fost impartita in viata inainte de Cernobil si viata dupa Cernobil”, a spus Yevgen.