Estimarile spun ca aproximativ 150.000 de muncitori nord-coreeni sunt trimisi in strainatate la munca, aducand astfel in regiune aproximativ un miliard de lire sterline anual.
Thae Yong Ho, fostul ambasador nord-coreean în Londra, spune ca mare parte din aceşti bani finanţeaza programul nuclear al lui Kim Jong-un.
”Daca aceşti bani ar fi folosiţi pentru dezvoltarea unei economii paşnice, economia ar fi într-un loc mult mai bun. Deci, unde se duc toţi aceşti bani? Este finanţat luxul privat al lui Kim şi al familiei sale, programul nuclear şi armata. Asta se întâmpla”, a spus Thae Yong Ho.
Mai mulţi de jurnalişti BBC au investigat aceasta poveste timp de doi ani în China, Rusia şi Polonia.
În oraşul rus Vladivostok, jurnaliştii au dat peste muncitori nord-coreeni care lucrau pe şantiere.
Reporter: - Câţi bani câştigi pentru acest loc de munca?
Muncitor: - Totul merge catre capitanul nostru.
Reporter: - Capitan? Adica o persoana responsabila? Un rus?
Muncitor: - Nu, un nord-coreean.
Muncitorii sunt speriaţi în a vorbi deschis cu strainii, însa unul dintre ei a acceptat sa vorbeasca sub anonimat cu jurnaliştii.
”Eşti tratat ca un câine aici şi eşti nevoit sa manânci resturi. Eşti nevoit sa renunţi la condiţia de om”, a povestit acesta, care a precizat ca sunt obligaţi sa predea mare parte din câştigurile lor. ”Unii o numesc ”taxa de partid”, alţii o numesc ”taxa de revoluţie”. Cei care nu o platesc nu pot sta aici. În urma cu zece ani eram platiţi cu aproximativ 260 de dolari pe luna, dar acum e de doua ori mai mult”, a continuat acesta.
În Polonia, în şantierele navale se gasesc în jur de 800 de nord-coreeni care lucreaza, majoritatea dintre ei sudori sau muncitori pe şantier. În Szczecin, dupa ce jurnaliştii s-au recomandat a fi reprezentanţii unei agenţii de recrutare, au dat peste un paznic.
”Nord-coreeni sunt peste tot în Szczecin. Ei lucreaza şi aici şi în alte companii. Sunt exact ca noi sub comunism. Ştii doar de ce nu li se da voie sa vorbeasca. Ei pot fi ademeniţi catre Vest”, a spus acesta.
Paznicul a prezentat echipa de jurnalişti unui maistru care se ocupa de muncitori.
”Oamenii noştri stau în Polonia numai pentru munca. Îşi pot lua doar concedii neplatite. Când sunt termene limita, lucram fara pauze. Nu la fel ca polonezii. Ei lucreaza câte 8 ore pe zi şi dupa se duc acasa. Noi nu. Lucram cât este nevoie sa o facem”, a spus maistrul.
Ambasada Coreei de Nord în Varşovia spune ca lucratorii lor lucreaza în condiţiile impuse de regulile Uniunii Europene. Guvernul polonez spune ca sunt facute controale regulate şi nu exista evidenţe care sa arate ca aceste câştiguri sunt trimise înapoi catre Coreea de Nord. Ei susţin ca au încetat sa mai elibereze permise de munca pentru nord-coreeni.
Managerul unei companii poloneze, JMA, a aratat echipele ascunse de pe şantierele navale.
”Avem cazare aici pentru asiatici şi ucrainieni. Ä‚sta este hotelul nostru pentru ei. Locuiesc la locul de munca pentru a nu fi nevoie sa se deplaseze prea mult. Pentru ca daca stau în oraş, s-ar putea sa nu-şi mai gaseasca drumul înapoi dupa weekend”, a spus acesta.
În timpul pauzei de masa, acesta a admis ca îi este din ce în ce mai greu sa obţina permise de munca pentru muncitorii nord-coreeni, dar a aparat practica.
”Oamenii spun ca tot acest lucru susţine regimul şi ei nu vor asta. Noi înţelegem asta. În schimb, daca muncitorii obişnuiţi se aleg cu ceva din asta, daca obţin ceva, atunci e vorba despre o alta situaţie, daca primesc orice, asta este un lucru bun. Ei primesc câţiva dolari şi asta ajuta probabil întreaga familie”, a mai spus acesta.
”Nu sunt dubii ca salariile pe care le primesc muncitorii din strainatate ajuta familiile din Coreea de Nord sa supravieţuiasca. Ar trebui sa scapam de sancţiuni pentru acest fapt? Cum am putea altfel sa stopam progresul constant al Coreei de Nord în tehnologia nucleara şi a rachetelor intercontinentale?”, se întreaba Thae Yong Ho, fostul ambasador nord-coreean în Londra.
În statistici, compania JMA a negat ca ar fi angajat nord-coreeni şi a asigurat ca toţi muncitorii lucreaza în condiţii legale.
Organizaţia Naţiunilor Unite a impus noi sancţiuni Coreei de Nord pentru a stopa sclavia propriilor cetaţeni în strainatate, dar ţarile gazda au primit doi ani pentru a se conforma.