Marturiile terifiante ale unei tinere care a scapat cu viata din clubul incendiat din Bucuresti: "Am intins mana si m-am agatat de geaca cuiva care se afla in fata mea si m-a tarat dupa el"

Martor: "Am fost la "ª#‎colectiv"¬. Am scapat pentru ca am stat chiar lânga usa. Chiar si asa sotul si fiul meu au putut iesi abia dupa 5 minute, acum fiind în spital intoxicati cu fum. Cum s-a întâmplat? S-a aprins buretele fonoizolant de pe stâlpul din stânga scenei, cel de lânga usa, de la focul de artificii. Artificiile nu au fost exagerate, pareau relativ inofensive. Problema a fost ca buretele cu care erau tapetati stâlpii si tavanul localului este foarte usor inflamabil. Am vazut cum s-a întâmplat totul, stâlpul cu pricina fiind la 1 metru, chiar în fata mea. Solistul trupei a avut timp doar sa faca o scurta gluma: " Asta nu era prevazut în program". În secunda urmatoare si-a dat seama ca nu e de gluma si a cerut un extinctor, dar era deja prea târziu. În 30 de secunde, fara exagerare, focul s-a întins pe întreg tavanul. Lumea s-a îmbulzit catre intrare, s-a reactionat relativ repede, dar iesirea era prea îngusta si oamenii s-au panicat. În spatele meu s-au calcat în picioare, catarându-se unii peste altii pentru a reusi sa iasa. Dupa ce am iesit afara, am auzit o bubuitura înfundata si am simtit ca ma loveste o rafala de aer fierbinte în spate. Mi-a luat foc parul. Am pus mâna sa îl sting si m-am ars. Aerul era fierbinte, irespirabil, fumul gros si negru, nu vedeam absolut nimic. Nu stiam încotro merg. Am întins mâna si m-am agatat de geaca cuiva care se afla în fata mea si m-a târât dupa el. Altfel nu as mai fi putut merge. Eram paralizata din cauza fierbintelii aerului irespirabil, am tras aer în piept si am simtit ca ma arde pâna în stomac. Repet, eram deja afara. Nu cred ca a fost o explozie propriu-zisa. Din ceea ce am vazut ulterior la TV, s-ar fi prabusit tavanul si asta ar fi putut provoca rafala de foc si fum care m-a prins din urma. Apoi am vazut lumina si am simtit aer curat. M-am uitat înapoi si am vazut o mare gramada de oameni prabusiti unii peste altii în usa. Cei care iesisera încercau sa-i traga, dar cei de jos erau prinsi sub greutatea celor de deasupra lor. Cineva striga întruna: "Luati-i mai întâi pe cei de deasupra!", dar panica era prea mare. Multi încercau sa ajute, dar era haotic. Prietenii se cautau între ei pe dedesubtul mormanului de oameni prin pipait, strigându-se pe nume, întrebând: "Tu esti? Unde esti, ca nu te vad? Asta e mâna ta?" etc. Era de cosmar. Nu îmi venea sa cred ca asa ceva e posibil. Mi-am dat seama imediat ca cei din partea din spate a barului nu vor mai iesi cu viata de acolo."