Medicii romani explica de ce au plecat din tara pentru a se muta in satele din Franta - FOTO

Acesta e motivul pentru care, odata ajunsi acolo, doctorii nostri nu mai au gânduri de întoarcere. Echipa „România, te iubesc” i-a urmarit o zi întreaga în cabinet si în vizitele la domiciliu facute pacientilor.

Elocventa e povestea a doua surori, medici de familie, una în Franta, alta la noi în tara, care vorbesc despre diferentele dintre sisteme. Auzindu-le, parem de nevindecat. O ancheta marca Paula Herlo.

Deocamdata oferta occidentala bate orice fel de încercari ale ministrului de a pune pe picioare medicina rurala. Mai multe locuri la rezidentiat si ceva bani în plus. E adevarat, nu foarte multi. În toata tara, sunt 11.000 de generalisti, iar bugetul alocat de Casa de Asigurari medicior de familie este de 436 milioane de euro.Cel mai bine câstiga cei care fac si garzi în centre de permanenţa, unde fiecare ora e platita cu 40 de lei. La fel si centrele medico-sociale, unde doctorii ramân 24 de ore ca sa consulte pacientii cu urgente.

Gindrovel Dumitra are cabinetul într-un astfel de centru înfiintat în comuna Sadova, judetul Dolj, pe locul unei sectii exterioare a Spitalului de Urgenta Craiova, care a fost închisa.

Gindrovel Dumitra, medic de familie: „Aici e o baza de tratament, atunci când sunt urgente.”

În urma cu 17 ani, si-a deschis aici un cabinet pentru un an si n-a mai plecat. Doua mese, un cântar, un resou şi alte câteva dotari de baza îl ajuta sa salveze oameni.

Doctorul Dumitra fusese de garda cu o noapte înainte, iar la usa asteptau pacienti care aveau nevoie de raspunsuri si îndrumari.

Pacient: „Ma doare în gât si fac temperatura.”
 

Medic: „De câta vreme?”

 

Pacient: „De duminica.”

În alta cladire functioneaza acum un centru social în care se interneaza batrânii singuri.

Paula Herlo: „De ce aţi venit aici?”
 

Angela Duce, pacienta: „Sa ne reparam, sa ne îndreptam.”
 

Paula Herlo: „Aveti familie?”

Pacienta: „A murit sotul, copiii sunt la serviciu. N-am pe nimeni, sunt sigura, copiii sunt cu serviciu.”

Pacienta: „Sunt bolnava, picioarele. spatele. Sunt linistita, mâcare ne da de nu mai putem sa mâncam. A murit sotul, are un an de când a murit.”

Paula Herlo: „Aveţi doctor?”
 

Pacienta: „Avem, dar când vine, când nu vine. Ne da pastilele la timp. Avem de toate.”
 

Paula Herlo: „E bine? De cât timp sunteti aici?”
 

Pacienta: „Doamna, sunt pacienta lor de sase ani. Vara ma duc acasa si n-are cine sa vada de noi si venim aici ca e foarte bine, suntem îngrijiti.”

Paula Herlo: „De câti timp sunteti aici?”
 

Pacienta: „Numa de doi ani.”
 

Paula Herlo: „Şi câti ani aveti?”
 

Pacienta: „74.”

La un moment dat toata înversunarea se topeste sub lacrimile mamei abandonata de propriii copii. Îsi traieşte batrânetea pe un pat de spital în care a avut norocul sa ajunga, pentru ca listele de asteptare sunt uriase. Chiar si în aceste conditii, fostele spitale, închise pentru ca erau neperformante, zac în paragina pentru ca n-a fost nimeni dispus sa investeasca în sanatatea oamenilor de la tara.

Fostul spital din comuna Macesul de Sus e azi o ruina. În trecut, era locul în care opreau toti oamenii din zona când aveau o problema.

Mihai Bojin, primar Maceşu: „Cine venea aici, de la Dabuleni pâna la Calafat, am avut doctori care erau cumsecade. A fost spital mare de tot aici si întretinut.”

Primarul e dispus sa concesioneze spitalul si cele cinci hectare oricui e dispus sa faca ceva care aduce un plus comunitatii pe care o pastoreste.

Satele românesti se golesc de medicii care îsi gasesc locul în spitalele si cabientele altor tari - si acolo vor ramâne, câta vreme medicina de familie va fi privita ca o cenuşareasa a sistemului.

Doctorita Iuliana Radu are un cabinet într-o comuna din Dolj. E deja la pensie, dar înca vine la cabinet. În anii ’90 a vrut sa emigreze în Franta cu sora ei. A renuntat la plan pentru ca studiile nu erau echvalate. Cea mica, dusa a fost. Ea a ramas sa faca fata unui sistem sanitar în care s-a simtit tot timpul dezavantajata.

Dr. Iuliana Radu, medic de familie. „Este medicina doctorului fara de arginti.”
 

Paula Herlo: „De ce spuneti asta?”
 

Dr. Iuliana Radu: „Pentru ca veniturile niciodata...Sunt medic de 45 de ani, niciodata nu au fost foarte mari sau medicii de familie versus medicii de medicina generala de alta data. Niciodata nu au avut venituri nici macar rezonabile.”

Are pe lista 1.200 de pacienti pe care îi primeste zilnic la cabinet. Dupa-amiaza are program de teren. Toti medicii de familie sunt obligati sa faca, însa nu stie exact cât respecta aceasta obligatie.

Nea Ionescu se misca încet. Profita de ocazie si-si spune toate ofurile. A avut viata buna în tinerete. A terminat scoala de mecanici si a fost sofer. Acum e singur.

Dr. Iuliana Radu: „Medicamente mai ai?”
 

Nea Ionescu: „Am de toate felurile.”
 

Dr. Iuliana Radu: „Hai, nu mai plânge.”
 

Nea Ionescu: „Din astea de inima, s-au învechit pe aici. Nu le-am mai luat.”
 

Dr. Iuliana Radu: „Pai de ce nu le iei? Daca tot ai dat banii pe ele şi tot le-ai luat.”

În cabinet, doctorita Radu e ajutata de o asistenta care le înregistreaza cardurile de sanatate ale pacientilor - atunci când functioneaza sistemul. Consultatiile sunt facturate Casei de Asigurari, care la sfârşitul lunii îi vireaza în jur de 10.000 de lei. Dupa ce achita taxe, salariul angajatei si chiria, ramâne cu 3.500 de lei net.”

Dr. Iuliana Radu: „Dupa 30 de ani, este... la fel de greu ca în ’82 când am fost prima oara la Circa. Acceasi lume saraca.”

Sora ei lucreaza într-o comuna de lânga Paris. Când echipa „România, te iubesc” a vizitat-o, a gasit un doctor calm, multumit de conditiile de lucru si de felul în care e platit. A emigrat în anii ’90 si a refacut studiile de specialitate în Franta. De câte ori vorbeste cu sora ei, îsi da seama cât de diferita e situatia la ei.

Dr. Claudia Belu, medic de familie Dugny, Franţa: „Sistemul de remuneratie în Franta e privat, în sensul ca pacientul plateste consultaţia. Apoi pacientul este rambursat de Casa de Asigurari si asigurarea mutuala individuala.”

Dr. Claudia Belu nu e obligata sa aiba o asistenta angajata si nici nu e sclavul birocratiei. Singura ei grija e sa consulte pacientii si sa le dea tratamentul corect.

Dr. Claudia Belu: „Pentru ce un medic trebuie sa plateasca salariu la infirmiera? Eu nu înţeleg. De ce, infirmiera are cabinetul ei. Noi facem comanda şi pacientul se duce la cabinetul infirmierei.”
 

Paula Herlo: „Sunteţi mulţumita de sistemul medical?”
 

Dr. Claudia Belu: „Faţa de cel românesc, da.”

Paula Herlo: „Ce credeti ca le-a oferit Franta medicilor de-au plecat cu sutele în sate în care ei nu aveau medici?”
 

Sorina Pintea, ministrul Sanataţii: „Eu cred ca salarii avantajoase si conditii de munca.”
 

Paula Herlo: „Şi noi de ce nu putem sa le dam?”
 

Sorina Pintea: „Pentru ca Franta are o istorie veche în spate.”

Comuna Villers Guislain este o comuna aflata la 140 de kilometri de Paris. Medicul localitatii e un român: Cosmin Mirea. S-a mutat aici anul trecut, dupa ce primarul i-a facut o oferta de nerefuzat. I-a pus la dispozitie casa parohiala si a investit în ceea ce avea sa devina locuinta lui si cabinetul medical.

Gerard Allart, primarul localitaţii Villers Guislain: „Am investit mai multe zeci de mii de euro în rampa de acces, pentru persoane cu handicap şi în amenajarile de interior, bucataria. Am investit în confortul lui, are un garaj.”

La parter sunt cabientul si bucataria, iar la etaj trei camere. Cosmin si-a adus cu el si familia, sotia si un copil. În curte si-au amanajat un solar si cresc câteva gaini.

Dr. Cosmin Mirea, medic de familie în Franţa: „Avem sapte pui si un cocos. Şi aici e un solar în care am facut anul asta roşii de mai multe tipuri, ardei şi vinete.”

Cosmin Mirea s-a mutat în Franta în 2014, dupa ce timp de opt de ani fusese medic la Bals, iar alti patru ani la Draganesti. Avea aproape 40 de ani când a decis sa plece din tara lui care, profesional, nu-i mai oferea nimic.

Dr. Cosmin Mirea: „În România, medicul de familie e vazut ca un distribuitor de bilete de trimitere, pe când aici medicul şi, în general generalistul, este cel care tine sistemul în viata, este cel care gireaza efectiv toata patologia pacientului si e medicul în care pacientul are cea mai mare încredere. Sunt pus deseori în situatia în care ajut pacientii mei sa gaseasca un medic specialist.”

În Franta a ajuns printr-o firma de recuratare. Ulterior, a fost cooptat într-un cabinet dintr-o localitate aflata la 140 de kilometri de Paris în care erau deja trei medici la 1200 de locuitori - şi tot nu era suficient.

Dr. Yannick Carmelle: „În 2013, am pierdut doi medici generalisti în sectorul nostru. Am propus sa vina sa lucreze pentru mine doar un an. E un fel de asociatie, în care ne întelegem foarte bine si ne respectam.”

Vede zilnic, în medie, 20 de pacienti la cabinet, iar apoi pleca pe teren. Fiecare bolnav îsi plateste consultaţia, care mai apoi e decontata de Casa de Asigurari. În lunile în care munceste mai mult, ajunge sa câstige peste 5.000 de euro.

Dr. Cosmin Mirea: „Sunt linistit. Aici sunt linistit. În România, multa agitatie, mult stres, multe schimbari în sistemul medical de fiecare data. Trebuie sa fii atent ce medicament prescrii, ce examen complementar prescrii, daca pacientul are pensie mai mare de 9 milioane, ce prescrii. Foarte multe lucruri care ţi se imputa, ceea ce nu este deloc normal.”

În România, încasa de la Casa de Asigurari cam 10.000 de lei pe luna. Dupa ce platea chiria cabinetului si asistenta, ramânea cam cu 3.000 de lei, net. Asadar, mai putin de 1.000 de euro.

Nu da semene ca ar mai vrea sa se întoarca acasa. Franta i-a oferit tot ce-ar fi vrut sa aiba acasa.

Paula Herlo: „Care a fost marea diferenta?”
 

Dr. Cosmin Mirea: „Aici medicul generalist poate sa urmareasca si sa faca tot pentru pacientul lui. Faptul ca poti sa ai efectiv conltiinţa lucrului bine facut. Eşti fericit când rezolvi un caz tu, singur. Mai mult mult de 80 % din cazuri se rezolva aici în acest cabinet. Foarte putine trimiteri si daca dau pentru ce? Pentru ca accesul la specialist e foarte lung si complicat. De exemplu, ca sa vezi un dermatolog poti sa ajungi la opt luni, iar la oftalmog 2020. Încerci sa faci tot posibiul ca pacientul sa plece bine din cabinetul tau.”

Un cuplu de pensionari tocmai iese din cabinetul doctorului Mirea cu recomadarea sa faca un RMN. La scurt timp, Cosmin primeste un telefon de la spital, prin care este rugat sa trimita o recomandare medicala.

Paula Herlo: „Ce s-a întâmplat?”
Dr. Cosmin Mirea: „Îi cere o trimitere. Ca sa vezi, trimitere în Franta direct la medici. Trimit direct la clinica, sa-i faca programre la scanner. Pogramarea s-a facut rapid, azi fiind vineri. Nu e nimic anormal, nu e nimic complicat, e doar civilizatie.”

În Franta, pacientii chiar daca sunt înscrisi pe lista unui medic se pot duce în orice alt cabinet si pot fi consultati, iar statul plateste. La noi, esti constrâns sa te duci la meidicul tau care are contract cu Casa de Asigurari.

Dr. Cosmin Mirea: „Românii nu merg la doctor decat când e prea târziu. Numa în România vezi neoplasme de cancere în stadiu final. Pe aici, foarte rar poti sa vezi asa ceva. Vin periodic la contro. Fiecare francez merge de minim doua ori pe an la medic.”

În plus, în Franta, daca un doctor hotaraste sa se stabileasca într-un sat aflat în zona defavorizata are parte de o serie de facilitati. La noi, sporul de rural nu acopera cheltuielile cu combustibilul pentru naveta.

Dr. Comin Mirea: „În mediul rural, situatia medicului de familie e diferita. Medicii care se instaleaza acolo sunt scutiti de impozit si statul francez plateste absolut tot pentru medicii respectivi ca sa se instaleze acolo.”

Povestea lui a aparut în presa franceza care, de ani de zile vorbeste despre desertificarea medicala. Zonele defavorizate, depopulate, sunt ocolite de medicii francezi, dar atractive pentru românii care ajung sa câstige aici de doua sau de trei ori mai mult.

Cosmin Mirea are cabinetul într-o comuna cu 700 de locuitori. Suficient, spune doctorul care nu se opreste din consultatii decât sa manânce. Dupa-amiaza, îsi ia geanta si pleaca sa faca vizitele la domiciliu pentru pacientii care nu se pot deplasa. Nu refuza nici o cerere.

Dr. Cosmin Mirea: „O sa mergem la o familie de batrânei foarte simpatici. N-au probleme speciale foarte mari, doar puţin cardiac. Comuna e la 4 kilometri de cabinetul în care îmi desfasor activitatea.”

Asa arata fiecare zi. Doctorul Mirea spune ca daca 10 ore ar sta în cabinet ar avea de lucru. E un medic bun, iar pacientii îl iubesc.

Pacient: „Nu e un doctor bun, e un doctor excelent.”

Primarii localitatilor vecine se roaga de el sa-si deschida si la ei puncte de lucru, dar românul nu mai are timp. Face si garzi si care acopera nevoile de servicii medicale pe o raza de 25 de kilometri. Franta încearca sa rezolve problema desertificarii medicale renunţând la impozitarea veniturilor medicilor, care ajunge la 40%, si încurajând primarii sa le creeze infrastructura.

La noi, problema e trecuta la si altele. În programul de guvernare, PSD a promis ca va rezolva problema accesului la serviciile medicale în mediul rural.

Paula Herlo: „Pe termen scurt,  oamenii de la tara în cât timp vor avea acces la servicii medicale la prima mâna?”

Ministrul Sanataţii, Sorina Pintea: „Nu va pot da un termen exact, dar lucrurile merg. Am scos locuri mai multe la rezidentiat, am avut discutii cu Colegiul Medicilor vis-a-vis de deschiderea punctelor de lucru.”

Paula Herlo: „Aţi gândit un proiect legislativ în sprijinul medicului din mediul rural?”

Reprezentant Comisia pentru Sanatate: „Ne gândim la el.”

Paula Herlo: „În programul de guvernare v-ati asumat înfiintarea unor cabinetel medicale. Voiam sa va întreb daca au fost facute aceste cabinete. Cum îi ajutati pe medicii de familie sa ramâna, pentru ca salariile lor nu au fost majorate.”

Permierul Viorica Dancila: „În sedinta Comitetului Executiv vin cu o evaluare pe fiecare minister, inclusiv pentru Ministerul Sanatatii vom da un raspuns dupa evaluarea pe care o vom prezenta public.”

Premierul duce discutia catre Consiliul Executiv al Partidului. În cazul ast, poate ar trebui sa mai scrie pe notitele din care va citi ca medicii de la tara ramân la final de luna aproape fara nici un ban, ca infrastructura de cabinete e la pamânt, ca desi exista un card electronic, trimiterile si evidenţa se tin tot pe hârtie, ca medicul de familie trebuie sa-si recâstige statutul de odinioara, ca România nu se poate vindeca decât prin medicii ei.

Pleaca cu sutele, iar în urma lor ramâne întrebarea: pe noi cine ne mai face bine?