Un val de proteste ale așa-numitei Generații Z a cuprins țările europene, printre care Franța, Italia, Belgia și Albania, fiind alimentat de nemulțumiri legate de costul vieții, starea precară a școlilor și corupția percepută. În Serbia, demonstrațiile conduse de studenți au contribuit la înlăturarea de la putere, în urma alegerilor, a liderului de lungă durată al țării, în timp ce în Germania sunt planificate noi demonstrații în acest weekend, relatează Reuters.
Maya Gourdel, o studentă de 19 ani din Bruxelles, stă la un birou și scrie sloganuri împotriva celor care conduc țara: „Dacă noi ardem, veți arde odată cu noi!”. Sloganul, preluat din filmul din 2012 „The Hunger Games”, care a fost adoptat ca simbol de multe mișcări de tineret din întreaga lume, reflectă furia, frustrarea și dorința de schimbare care stau la baza protestelor conduse de Generația Z din întreaga Europă.
De la suburbiile Parisului până la piețele din Belgrad, mii de oameni au ieșit în stradă.
Cererile sunt diverse, dar adesea se suprapun – frustrări legate de starea precară a instituțiilor de învățământ, lipsa percepută a oportunităților economice, costul vieții, corupția, problema locuințelor și sentimentul că nu li se acordă atenție. Uneori, aceste proteste au degenerat în violențe – mii de magazine doar în Franța fiind distruse sau jefuite în ultimele săptămâni –, iar poliția a recurs la grenade asomatoare și tunuri de apă.
Au avut loc și schimbări reale – protestele conduse de studenți au culminat cu înlăturarea, în urma alegerilor, a liderului de lungă durată al Serbiei, Aleksandar Vucic, după aproape doi ani de demonstrații împotriva corupției percepute și a autoritarismului crescând.
„Când ne-am trezit, primul lucru pe care l-am simțit a fost, fără îndoială, un sentiment de ușurare și libertate”, a declarat Stasa Piletic, o studentă participantă la proteste. „Personal, simt un sentiment de victorie. Simt că, în sfârșit, am trecut de la proteste la asumarea responsabilității”.
Chiar, o studentă de 21 de ani din Milano, orașul afectat de proteste, consideră că „este esențial să participi la mișcările spontane ale oamenilor, născute dintr-o explozie de furie care a făcut posibilă acțiunea colectivă”.
„Cred că cel mai mare rău pe care această clasă conducătoare l-a făcut generației mele este acela de a ne fi furat chiar și capacitatea de a ne imagina un viitor, de a visa”, a spus ea.
Ea a spus că elevii italieni se confruntă cu o realitate în care școlile nu dispun de suficienți profesori, iar clădirile sunt în stare de degradare.
„Și toate acestea cu perspectiva unui loc de muncă prost plătit pentru care nu aveam calificarea necesară și cu perspectiva de a locui într-o casă micuță și mult prea scumpă, probabil departe de orașul nostru, în care nu voiam să locuim”.
Protestele conduse de Generația Z au provocat agitație la nivel mondial, pe măsură ce această generație, născută aproximativ între 1997 și 2012, și-a găsit vocea, de la Bangladesh în 2024 și Nepal în 2025, până în India în acest an. Acum, Europa a devenit un punct central.
Creșterea prețurilor și a costului vieții reprezintă o preocupare pentru 40% dintre tinerii cu vârste cuprinse între 16 și 30 de ani, potrivit unui sondaj al Uniunii Europene publicat în 2025.
Dintre cele 92,7 milioane de persoane din UE care s-au confruntat cu riscul de sărăcie sau de excluziune socială în 2025, cel mai ridicat risc a fost înregistrat în rândul tinerilor cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani, ajungând la 26,3 %, în timp ce cel mai scăzut risc a fost înregistrat în rândul adulților cu vârsta de 65 de ani sau mai mult, ajungând la 18,8 %.
Tinerii sunt, de asemenea, reticenți să suporte povara financiară a unei generații mai în vârstă, care tinde să voteze în număr mai mare. În Franța, persoanele cu vârsta peste 60 de ani reprezintă un sfert din populație, dar dețin 60% din averea țării, potrivit think tank-ului OFCE.
Pensiile din Franța reprezintă, de departe, cea mai mare cheltuială publică, fiind pe cale să atingă 14% din producția economică, pe fondul îmbătrânirii populației și al rezistenței alegătorilor față de majorarea vârstei de pensionare sau reducerea beneficiilor. Această proporție este totuși mai mică decât în Grecia sau Italia, care alocă cea mai mare parte a venitului național pensiilor publice dintre țările OCDE, respectiv aproximativ 16% din PIB, conform datelor OCDE pentru 2025. Totuși, este mult mai mult decât în Australia, Chile, Islanda, Irlanda sau Coreea de Sud, care au cheltuit mai puțin de 4% din PIB pentru pensiile publice, conform OCDE.
Bilal Narjissi, un elev de liceu în vârstă de 17 ani dintr-o suburbie situată la nord de Paris, protestează împotriva condițiilor „deplorabile” și a lipsei de personal din școala sa. „Înainte erau șobolani”, a spus el. Elevii au fost evacuați anul trecut când acoperișul s-a prăbușit în curte, deși nimeni nu a fost rănit, a adăugat el.
Protestele au arătat „că tinerii din Europa sunt uniți”, a spus el, adăugând: „cu toții suntem de acord asupra unui lucru: că tinerii sunt tratați ca niște copii, mult prea des, și că nu li se acordă suficientă atenție”.
Conform unui raport al guvernului francez din luna octombrie, cheltuielile cu pensiile au crescut cu 2,5 puncte procentuale din PIB între anii 2000 și 2023, în timp ce cele destinate educației au scăzut cu 0,5. Raportul a arătat, de asemenea, că 32% din bugetul Ministerului Educației a fost alocat pensiilor, reducând fondurile disponibile pentru alte domenii.
Și Gourdel a protestat pentru îmbunătățirea condițiilor din școlile din Belgia.
„Am încercat să o facem în mod discret. Nimeni nu ne-a auzit. Abia când oamenii au început să ardă gunoiul sau chestii de genul ăsta, mass-media și camerele de filmat au început să ne arate”, a spus ea.
Protestele continuă să se extindă, fiind programată o manifestație în Germania în acest weekend, pe tema costului vieții, a inegalității, a războiului și a situației din școli.
Tulburările au cuprins și Albania, unde demonstrațiile conduse de studenți împotriva guvernului prim-ministrului Edi Rama, alimentate de nemulțumirea față de corupția percepută, lipsa locurilor de muncă și standardele scăzute ale învățământului, au cuprins Tirana și s-au extins în alte orașe.
„Prim-ministrul nostru a petrecut 130 de zile fără să ne asculte”, a declarat Xyke Kurti, un student la arhitectură în vârstă de 19 ani.
„Dacă întrebi un student din Albania: «Unde îți vezi viitorul?», toți răspund: «în afara acestei țări»”, a spus ea, susținând că, acasă, chiar dacă ai talent, cineva cu „relații te va învinge întotdeauna”.
Mișcarea studențească din Serbia a realizat ceea ce manifestanții din alte capitale europene nu pot decât să viseze.
Acum, însă, urmează partea grea a guvernării – ceva cu care nici studenții, nici candidații lor nu au nicio experiență. Luka Stojakovic, un alt protestatar, nu acordă importanță acestui aspect. „Am văzut unde ne-au dus cei cu experiență politică”, scrie digi24.ro.