Nordul Italiei, plasat intr-o stare de urgenta climatica, se confrunta cu o seceta istorica din cauza lipsei ploilor dar si a infrastructurii imbatranite si a lipsei investitiilor

„Nu am vazut niciodata o seceta atat de prelungita. Situatia este dramatica. Daca problema apei persista, recolta mea risca sa fie distrusa 100%”, a afirmat cu ingrijorare Gianluigi Tacchini, un cultivator de orez din comuna Santa Cristina e Bissone, la aproximativ 40 de kilometri sud de Milano.

Deja din primavara, seceta se profila pentru ca „la munte nu era zapada si lacurile nu aveau apa”, ceea ce l-a determinat pe Gianluigi Tacchini sa diminueze cu 50% cultura de orez si sa o creasca pe cea de floarea-soarelui, mai putin dependenta de irigatii.

Aprovizionarea cu apa din Lacul Como „s-a redus cu 75% si nu avem nicio perspectiva, s-ar putea opri complet daca nivelul apei va mai scadea”, a avertizat Tacchini.

Campurile de orez, care consuma foarte multa apa, ar putea avea productia redusa cu 30% in acest an, conform calculelor sindicatului agricol Coldiretti.

Din luna mai, peninsula italiana se confrunta cu un val de caldura exceptional de timpuriu, insotit de lipsa precipitatiilor, in special campia agricola a fluviului Po lovita de cea mai grava seceta din ultimii 70 de ani.

Luni, guvernul italian a decretat stare de urgenta in cinci regiuni ( Emilia Romagna, Friuli Venetia Giulia, Lombardia, Veneto si in Piemont), dintre care patru sunt irigate de fluviul Po, si a anuntat deblocarea unui fond extraordinar de 36,5 milioane de euro pentru a face fata secetei.

Confruntate cu scaderea nivelului fluviului Po, cel mai mare rezervor de apa din peninsula, din care o mare parte este folosita de fermieri, mai multe municipalitati au anuntat masuri de restrictie: Verona, un oras cu un sfert de milion de locuitori, a rationalizat utilizarea apei potabile, in timp ce Milano a decis sa inchida fantanile arteziene.

Potrivit sindicatului Coldiretti, seceta ameninta peste 30% din productia agricola nationala si jumatate din fermele din campia Po, unde se produce in special sunca de Parma.

„In perioada ianuarie-mai, pe teritoriul tarii au cazut cu 44% mai putine precipitatii, ceea ce este fara precedent de la sfarsitul anilor ’50”, subliniaza Francesco Cioffi, profesor asociat la catedra de hidrologie a Universitatii La Sapienza din Roma.

„Lipsa unei politici eficiente de management al resurselor de apa in ultimii ani” inrautateste situatia, a explicat el, pledand pentru „un plan extraordinar de modernizare a sistemului hidric, dezvoltarea unor instrumente de prognoza”.

Potrivit celor mai recente date de la Institutul National de Statistici Istat facute publice in 2020, 36% din rezervele de apa din Italia se pierd in fiecare an din cauza retelelor vechi de canalizare si depozitare.

Profesorul Francesco Cioffi considera ca aceasta rata ridicata a pierderilor de apa se explica prin „absenta unei finantari suficiente pentru modernizarea retelelor, care au adesea cateva decenii, si printr-un management adesea fragmentat si inadecvat”.

El a subliniat ca este urgent sa se introduca „masuri de economisire, de exemplu in agricultura, prin introducerea unor tehnici de irigare mai eficiente, reciclarea apei utilizate in industrie, separarea apei potabile de apa pentru alte utilizari si recuperarea apei pluviale la scara cladirilor individuale”.