The New York Times a facut un tablou al celor sapte saptamani cruciale ale epidemiei provocate de noul coronavirus din China, de la aparitia primelor simptome, la inceputul lunii decembrie, la decizia de a inchide orasul Wuhan, prin intermediul a zeci de interviuri cu rezidenti, medici si oficiali.
O boala misterioasa a lovit sapte pacienti dintr-un spital, iar un medic a incercat sa isi avertizeze colegii de breasla. „Este carantina in sectia de urgente”, a scris medicul Li Wenliang pe un chat, pe 30 decembrie, referindu-se la acesti pacienti. „Este infricosator”, i-a raspuns un coleg, dupa care a intrebat de epidemia care a izbucnit in China in 2002 si care a ucis aproape 800 de persoane. „Revine SARS (Sindromul Acut Respirator Sever, n.r.)?”.
Apoi, in mijlocul noptii, autoritatile din Wuhan l-au convocat pe Li, pentru a-l certa ca a raspandit „zvonuri”, iar, trei zile mai tarziu, acesta a fost fortat sa semneze o declaratie potrivit careia avertismentul sau constituie „comportament ilegal”.
Prima decizie: totul a ramas „la secret”
Nu era SARS, ci ceva similar, o boala provocata de un nou tip de coronavirus, care ulterior a dus la decesul a 305 persoane si infectarea a 14.380 de oameni la nivel mondial, potrivit Mediafax.
Modul in care Guvernul chinez a gestionat etapa initiala a epidemiei - alegand sa secretizeze totul in loc sa se confrunte in mod deschis cu criza in crestere, pentru a evita avertismentul public si stanjeneala politica - a permis virusului sa se raspandeasca rapid, scriu jurnalistii de la The New York Times.
In acele saptamani, autoritatile au incercat sa reduca la tacere medici si alte persoane care au incercat sa avertizeze publicul, au minimalizat pericolul, iar cei 11 milioane de locuitori ai orasului Wuhan au fost incapabili sa se protejeze, pentru ca nu au fost informati la timp.
Autoritatile au inchis o piata agro-alimentara presupusa a fi zona de unde s-a raspandit virusul, dar au informat ca au luat acea masura pentru a o renova.
Motivatia politica: nu era nevoie de vesti proaste inaintea Congresului Partidului Comunist
Ezitarea de a face publica problema a avut si motivare politica, pentru ca oficialii se pregateau pentru congresul anual al Partidului Comunist, din ianuarie. Chiar si cand numarul pacientilor a inceput sa creasca, oficialii au declarat in mod repetat ca nu se vor inregistra infectii noi.
Prin faptul ca nu au avertizat publicul si personalul din sistemul de sanatate, spun expertii, Guvernul chinez a pierdut una dintre cele mai mari sanse de a controla boala astfel incat sa nu devina o epidemie.
In prezent, epidemia a devenit o urgenta globala, a dus la impunerea de restrictii de calatorie in lumea intreaga, a zguduit piete financiare si a creat poate cea mai mare provocare pentru liderul chinez Xi Jinping, potrivit publicatiei newyorkeze. Criza s-ar putea mentine pe agenda lui Xi mai multe luni si ar putea sa ii submineze viziunea unui sistem politic care ofera securitate si dezvoltare in schimbul unei supuneri totale.
In ultima zi a anului 2019, dupa ce mesajul lui Li a fost raspandit, autoritatile s-au concentrat pentru a controla informatiile. Politia a anuntat ca investigheaza opt persoane pentru raspandire de informatii despre epidemie.
In aceeasi zi, Comisia de sanatate publica din Wuhan, pe fondul raspandirii „zvonurilor”, s-a vazut obligata sa anunte ca 27 de persoane sufera de o pneumonie cu cauze necunoscute, dar ca nu este un motiv de ingrijorare. „Boala poate fi prevenita si controlata”, potrivit unui comunicat emis la acel moment.
Li, de profesie oftalmolog, s-a intors la munca, dupa ce a fost mustrat, iar, pe 10 ianuarie, a tratat o femeie de glaucom. Nu stia ca aceasta fusese deja infectata cu coronavirus, transmis probabil de fiica sa. Ambele, dar si medicul s-au imbolnavit.
Prima masura: au inchis piata de unde a pornit totul, sub pretextul renovarii
Hu Xiaohu, un vanzator de carne din piata din Huanan, de unde s-ar fi raspandit virusul, a declarat ca a simtit inca de la sfarsitul lunii decembrie ca se petrece ceva. Oamenii se plangeau de febra. Nimeni nu stia, a mai spus acesta, dar mai multi pacienti erau in carantina in spital.
Piata unde erau comercializate diverse tipuri de carne, inclusiv exotice, precum reptile si vanat, este situata intr-un carter nou si, potrivit Centrului pentru controlul bolilor, nu indeplinea normele sanitare veterinare.
La spital, medicii au remarcat ca pneumonia virala nu ceda la tratamente conventionale si ca pacientii lucrau toti in aceasta piata.
Pe 1 ianuarie, piata a fost inchisa de autoritati, sub pretextul renovarii. Angajati in costume speciale au inceput sa dezinfecteze zona, lucru care, in ochii publicului, a echivalat cu primul raspuns oficial al guvernului in ceea ce priveste controlarea raspandirii bolii.
Cu o zi inainte, autoritatile nationale au avertizat biroul din Beijing al Organizatiei Mondiale a Sanatatii despre o posibila epidemie. Mesajele erau insa optimiste, sugerand ca au stopat raspandirea virusului de la sursa, ca focarul era limitat si ca agentul patogen nu era transmisibil de la om la om.
La noua zile dupa ce piata a fost inchisa, un barbat care facea frecvent cumparaturile acolo a murit. In varsta de 61 de ani, acesta suferea de o boala cronica a ficatului si avea o tumoare abdominala si a fost internat in spitalul Wuhan Puren cu febra puternica si probleme respiratorii. Autoritatile au facut public decesul dupa doua zile si nu au mentionat un detaliu crucial in intelegerea raspandirii bolii, respectiv ca sotia acestuia a dezvoltat simptomele bolii la cinci zile dupa ce s-a imbolnavit barbatul. Femeia nu fusese niciodata in acea piata.
Intre timp, cercetatorii de la Institutul de virusologie din Wuhan studiau mostre de la pacientii care fusesera internati in spital. Unul dintre cercetatori, Zheng-Li Shi, facuse parte si din echipa care a monitorizat originea virusului care a provocat epidemia de SARS, izbucnita in provincia Guangdong in 2002. In timp ce publicul nu fusese inca informat despre gravitatea situatiei, cercetatoarea si colegii ei si-au dat seama ca noua epidemie este inrudita cu SARS, componenta genetica sugerand o gazda initiala comuna, liliacul, a carui carne este considerata o delicatesa in unele tari asiatice.
In aceeasi perioada, doctorul Li si alti medici incercau sa isi avertizeze colegii.
Nimeni nu si-a dat seama cat de grava este situatia decat atunci cand a fost prea tarziu
In prima saptamana din ianuarie, sectia de urgente din Spitalul nr. 5 din Wuhan era plina de pacienti, inclusiv membri ai acelorasi familii, ceea ce sugera ca virusul se raspandea deja prin contact de la om la om, idee pe care Guvernul chinez o respinsese. Chiar si medicii spun ca nimeni nu si-a dat seama cat de serioasa este situatia decat atunci cand a fost prea tarziu.
La Institutul de virusologie, Shi si colegii ei au izolat secventa genetica si tulpina virala in prima saptamana a lui ianuarie, folosind mostre de la sapte pacienti, dintre care sase vanzatori din piata.
Pe 7 ianuarie, cercetatorii au dat noului coronavirus un nume, 2019-nCoV. Patru zile mai tarziu, au facut publice informatiile despre structura genetica, astfel incat cercetatori din lumea intreaga sa il poata studia.
Nici in acel moment, liderii politici chinezi nu au actionat ferm. Era plin sezon politic, congresul Partidului comunist, nu era vreme pentru vesti proaste. Mai mult, a fost organizat un bachet pentru 40.000 familii din Wuhan, semn ca liderii politici nu au considerat problema atat de importanta.
Oficialii le-au transmis medicilor din spital „sa nu foloseasca cuvinte precum pneumonie virala in rapoartele lor de imagine”, iar multi oameni au tratat situatia cu usurinta, tocmai pentru ca informatiile oficiale nu aratau ca sunt probleme, mai scriu cei de la The New York Times.
De alfel, si comunicatele biroului din Beijing al Organizatiei Mondiale a Sanatatii din acea perioada erau similare celor ale autoritatilor locale.
Primul anunt public
Atentia autoritatilor de la Beijing a fost atrasa in momentul in care au fost raportate primele decese, dar si primele cazuri de imbolnavire din afara Chinei. Guvernul l-a trimis la fata locului pe Zhong Nanshan, un epidemiolog renumit care a lucrat si in combaterea epidemiei de SARS, pentru a evalua situatia. Pe 18 ianuarie, acesta a sosit la Wuhan, unde autoritatile schimbasera deja tonul. La o conferinta medicala organizata in acea zi, angajatii din domeniul medical au primit ordinul de a trata ca prioritate aceasta boala si au fost informati ca virusul se poate raspandi prin saliva.
Pe 20 ianuarie, la mai mult de o luna dupa aparitia primelor simptome, totul a devenit public, Zhong anuntand intr-un interviu pentru televiziunea de stat ca nu este niciu dubiu asupra faptului ca noul coronavirus se transmite prin contact uman. De asemenea, un pacient ar fi infectat 14 cadre medicale, a mai spus acesta.
Presedintele chinez a facut si el prima declaratie publica si a emis un set de instructiuni. Abia la acel moment, aparatul birocratic a fost pus in functiune. Boala ucisese trei persoane, iar, in urmatoarele 11 zile, aceasta avea sa mai rapuna 200.
In Wuhan, a fost interzis accesul turistilor, iar localnicii au inceput sa poarte masti.
Cateva zile mai tarziu, orasul era inchis, miscare cel mai probabil aprobata de administratia de la Beijing. Si abia atunci publicul larg si-a dat seama de gravitatea situatiei.
Multimi de oameni au invadat aeroportul si garile pentru a pleca din oras pana la expirarea termenului, 23 ianuarie. Spitalele erau pline de oameni disperati sa afle daca au fost infectati.
Primarul orasului si-a asumat ulterior responsabilitatea privind intarzierile in raportarea nivelului epidemiei, dar a spus ca a fost tinut in loc de legislatia nationala in domeniul bolilor infectioase. Potrivit acestora, o provincie poate declara stare de epidemie doar dupa ce primeste aprobarea administratiei centrale.
Pe masura ce criza se adanceste, eforturile medicului Li nu mai sunt vazute ca nechibzuite. Un comentariu pe contul de social media al Partidului Comunist critica politia pentru ca a anchetat oameni pentru raspandire de „zvonuri”.
Li are 34 de ani, un copil, iar sotia sa este insarcinata. In prezent, medicul se recupereaza in spitalul in care lucreaza.
Acesta a declarat pentru publicatia americana ca se simte indurerat din cauza actiunilor politiei. „Daca oficialii ar fi facut publice informatiile despre epidemie mai devreme, ar fi fost mai bine. Ar trebui sa fie mai multa deschidere si transparenta”, a mai spus acesta.