Un gazoduct intre Turcia si Israel se afla in discutii ca fiind una dintre alternativele Europei la livrarile rusesti. Ideea, lansata in urma cu cativa ani, vizeaza construirea unei conducte submarine din Turcia pana la Leviathan, cel mai mare zacamant offshore de gaze al Israelului. Gazele naturale ar ajunge astfel in Turcia si de acolo in statele din sudul Europei, interesate sa isi diversifice sursele de aprovizionare. Oficialii guvernamentali si industriali din ambele tari avertizeaza, insa, ca va fi nevoie de negocieri complicate pentru a se ajunge la un acord, relateaza Reuters.
Presedintele Turciei, Recep Erdogan, a declarat saptamana trecuta ca o cooperare in domeniul gazelor reprezinta "unul din cei mai importanti pasi pe care ii putem face impreuna pentru legaturile bilaterale", adaugand ca este gata sa isi trimita ministrii in Israel pentru relansarea proiectului gazoductului.
Un oficial turc de rang inalt a declarat pentru Reuters ca discutiile au continuat dupa recenta vizita a presedintelui Israelului, Isaac Herzog, la Ankara si este posibil ca o serie de "decizii concrete" sa fie anuntate in lunile urmatoare cu privire la ruta propusa si entitatile care vor participa la acest proiect.
Cu toate acestea, oficialii din industria energetica sunt mai circumspecti, subliniind ca limitarile de productie si factorii geopolitici ar putea bloca acest proiect.
Campul de gaze Leviathan aprovizioneaza deja Israelul, Iordania si Egiptul. Operatorii zacamantului, grupul american Chevron si firmele NewMed Energy si Ratio Oil din Israel, intentioneaza sa majoreze productia de la 12 pana la 21 de miliarde de metri cubi pe an. Comparativ, anul trecut, Uniunea Europeana a importat din Rusia 155 de miliarde de metri cubi de gaze naturale, o cantitate care a acoperit aproape 40% din consumul sau.
Ministrul israelian al Energiei, Karine Elharrar, a declarat recent ca mai sunt de discutat multe aspecte, inclusiv cele financiare.
"Trebuie sa fie fezabil din punct de vedere economic, ceea ce nu este evident", a spus Karine Elharrar.
Turcia consuma aproximativ 50 de miliarde de metri de cubi de gaze naturale pe an si importa aproape intreaga cantitate, in principal prin conducte din Rusia, Iran si Azerbaidjan. In plus, Turcia este bine plasata pentru a deveni un hub de transport de gaze in regiune.
"Turcia este foarte interesanta, atat pentru consumul sau intern, cat si in calitate de canal spre tarile din sudul Europei", a subliniat un oficial din industria de gaze din Israel.
Potrivit acestuia, problema este ca exista deja doua rute propuse pentru livrarile suplimentare de la zacamantul Leviathan: spre facilitatile de gaze lichefiate existente in Egipt sau spre o facilitate plutitoare de gaze lichefiate care ar urma sa fie construita.
"Daca Turcia raspunde rapid, atunci ar putea deveni a treia alternativa", a spus oficialul.
Conducta de gaze ar urma sa aiba o lungime de peste 500 de kilometri, iar constructia ar costa 1,5 miliarde de euro
Conducta submarina ar urma sa aiba o lungime de 500-550 de kilometri, iar constructia ei ar costa 1,5 miliarde de euro, sustin oficialii israelieni, un cost mult mai suportabil decat cel de sase miliarde de euro pentru conducta EastMed, ce ar urma sa faca legatura intre Israel si Cipru, Grecia si Italia.
Cu toate acestea, o conducta submarina ar trebui sa treaca prin apele teritoriale ale Ciprului, pe care Ankara nu il recunoaste, sau prin cele ale Siriei, cu care Ankara nu are relatii diplomatice si i-a sprijinit pe rebelii care lupta cu Guvernul din Damasc. Aceasta ar complica atat constructia, cat si finantarea, daca Turcia vrea sa detina o participatie directa la conducta, sustine Gokhan Yardim, un consultant din industria de gaze din Turcia care, in ultimele doua decenii, a lucrat la evaluarea unor posibile conducte de gaze.
Potrivit acestuia, precedentele evaluari au fost bazate pe livrari anuale de 8 si 10 miliarde metri cubi, o cantitate mai mica facand proiectul nefezabil.