Munira Abdulla, o femeie din Emiratele Arabe Unite care era in coma de 27 de ani, s-a trezit dupa ce i-a auzit vocea fiului in camera de spital. Ea era in stare vegetativa din 1991, dupa ce a fost lovita de un autobuz scolar.
Cand Omar avea patru ani, se afla cu mama sa de 32 de ani in mașina unchiului, atunci cand un autobuz școlar a lovit autoturismul. Astfel, Munira Abdulla s-a aruncat asupra fiului pentru a-l proteja de impactul puternic. In urma accidentului, ea a ajuns in coma, iar el s-a ales doar o vanataie, scrie Daily Mail.
A ramas netratata ore in șir, pentru ca familia nu a avut cum sa ceara ajutor. Ulterior, ea a fost transferata la o clinica din Londra, unde medicii au anunțat familia ca femeia e in stare vegetativa. In aprilie 2017, insa, prințul moștenitor din Abu Dhabi a auzit de cazul femeii și a decis sa o ajute.
„N-am renunțat la ea, pentru ca mereu am simțit ca intr-o zi se va trezi. Aveam patru ani cand a avut loc accidentul. Mama mea statea cu mine pe bancheta din spate. Cand a vazut autobuzul venind spre noi, m-a protejat imbrațișandu-ma. Pentru mine, mama mea era ca aurul: cu cat trecea mai mult timp, cu atat era mai valoroasa. N-am regretat niciodata. Cred ca, datorita susținerii mele, Dumnezeu m-a salvat de probleme mai mari”, a mai spus Omar, pentru The National.
Munira Abdulla a fost transferata la o clinica din Germania, unde a fost supusa unor operații care sa-i repare mușchii. Un an mai tarziu, a inceput sa scoata niște zgomote ciudate, iar dupa trei zile și-a strigat fiul pe nume.
„N-am cerut fonduri, ne-au fost oferite. Ii sunt recunoscator prințului moștenitor. In general, liderii noștrii ne susțin in astfel de situații și ii suntem recunoscatori.”
„Cand le-am spus medicilor ca sper sa vorbeasca din nou, mi-au spus ca am o imaginație bogata și ca incearca doar sa-i imbunatațeasca calitatea vieții. Avusesem o neințelegere in camera de spital și ea a simțit ca sunt in pericol, ceea ce i-a cauzat un șoc. Scotea sunete ciudate și am inceput sa chem medicii sa o examineze, iar ei au spus ca e normal. Trei zile mai tarziu m-am trezit cand cineva ma striga pe nume. Era ea! Ma striga pe nume. Nu mai puteam de bucurie. Ani la rand am visat la acest moment. Numele meu e primul lucru pe care l-a spus”, a marturisit Omar, povestind ca atunci cand striga, era ca și cum ar fi „retrait momentul accidentului.”
Astfel, dupa numeroasele tratamente, Munira iși poate striga pe nume familia, poate recita rugaciuni și purta conversații cu oamenii. Potrivit unui raport publicat de Spitalul Mafraq in urma cu o luna, femeia poate comunica cu cei din jur „intr-o maniera rezonabila” și poate raspunde situațiilor familiare. Cu toate acestea, ea are nevoie sa faca fizioterapie, pentru a-și recupera funcțiile motorii.
„Acum ne spune cand simte durere și putem purta conversații, daca o intereseaza subiectul. Uneori ma trezește sa spunem rugaciuni impreuna. Imi spune o tema și dupa ce incep, continua ea rugaciunea. Am decis sa vorbesc despre povestea ei pentru ca oamenii sa nu iși piarda speranța in cei dragi. Nu ii considerați morți cand sunt in starea aceasta. In toți acești ani, doctorii mi-au spus ca e o cauza pierduta, ca nu mai are rost sa continuam tratamentul, dar de cate ori aveam dubii m-am pus in locul ei și am incercat sa fac tot ce pot ca ea sa se simta mai bine."