La fel ca cei mai multi oameni, istoricul A. Roger Ekirch a crezut ca somnul este o constanta biologica si ca cele opt ore de odihna pe noapte nu au variat niciodata cu adevarat. Dar, in timp ce cerceta viata nocturna in Europa si America preindustriala, el a descoperit primele dovezi ca oamenii obisnuiau sa doarma pe segmente - un prim somn si un al doilea somn, cu o pauza de cateva ore intre ele, potrivit CNN.
Oamenii foloseau acel interval pentru a sta de vorba, a avea relatii intime, a se ruga, a manca si a lua medicamente.
„Este un model de somn necunoscut lumii moderne”, a spus Ekirch, profesor la departamentul de istorie de la Virginia Tech.
Cartea lui Ekirch, „At Day's Close: Night in Times Past”, a scos la iveala peste 500 de referinte la somnul bifazic. Intre timp, cercetatorul a gasit peste 2.000 de referinte in peste 10 limbi, care merg inapoi in timp pana in Grecia antica. Cartea sa din 2004 va fi republicata in aprilie.
Somnul intr-o singura repriza este relativ nou, potrivit cartii. A evoluat doar datorita raspandirii iluminatului electric si a revolutiei industriale.
Istoria somnului nu numai ca dezvaluie detalii fascinante despre viata de zi cu zi din trecut, dar munca lui Ekirch si a altor istorici si antropologi ii ajuta pe oamenii de stiinta sa obtina o noua perspectiva asupra a ceea ce constituie un somn bun. De asemenea, ofera noi modalitati de a face fata tulburarilor de somn.
Este util sa cunoastem acest model vechi de somn, a spus Ekirch. El este convins ca „un numar mare de oameni care astazi sufera de insomnie in mijlocul noptii, principala tulburare de somn in Statele Unite – si probabil in majoritatea tarilor industrializate – nu au o problema, ci se confrunta cu un ecou al acestu vechi tipar de somn. El a subliniat insa ca vorbeste dintr-o perspectiva istorica si nu ca medic.
Adultii au nevoie de cel putin sapte ore de somn pe noapte, dar mai mult de o treime dintre adultii americani nu dorm suficient in mod regulat, potrivit Centrelor pentru Controlul si Prevenirea Bolilor din SUA.
Prima referire la somnul bifazic gasita de Ekirch a fost intr-o marturie dintr-un proces din 1697. Depozitia unei fetite de 9 ani pe nume Jane Rowth a mentionat ca mama ei s-a trezit dupa „primul somn” pentru a iesi din casa. Mai tarziu, mama a fost gasita moarta.
„Nu auzisem niciodata expresia si a fost exprimata in asa fel incat parea ceva perfect normal. Am inceput apoi sa dau peste alte referinte in aceste depozitii legale, dar si in alte surse”, a spus el.
Ulterior, Ekirch a gasit multiple referiri la un „prim” si „al doilea” somn in jurnale, texte medicale, literatura si carti de rugaciuni. Un manual medical din Franta secolului al XVI-lea sfatuia cuplurile ca cel mai bun moment pentru a concepe un copil nu era la sfarsitul unei zile lungi de munca, ci „dupa primul somn”, cand „au mai multa placere” si „o fac mai bine”.
Totusi, la inceputul secolului al XIX-lea, primul somn a inceput sa se extinda in detrimentul celui de-al doilea somn, a descoperit Ekirch, si al perioadei de veghe intermediara. Pana la sfarsitul secolului, al doilea somn insemna doar sa mai lenevesti 10 minute in pat dupa ce suna alarma.