Protestul Marinei Ovsianikova in timpul difuzarii unui program de stiri din Rusia a fost vazut de milioane de oameni din toata lumea si a starnit reactii de simpatie si de solidaritate de la mai multi oficiali, inclusiv Volodimir Zelenski si Emmanuel Macron. Pentru multi rusi si cunoscatori ai Rusiei povestea jurnalistei pare greu de crezut si, pe alocuri, chiar uluitoare, scrie Politico. Intrebarea de pe buzele tuturor este: Ovsianikova este o disidenta... sau o marioneta a Kremlinului?
Intr-o camera necunoscuta dintr-o sectie secreta a politiei intr-un centru de expozitie din Moscova, un ofiter de politie rus i-a oferit Marinei Ovsianikova o ceasca cu ceai.
„Nu stiu de ce, dar nu mi-a fost frica”, a spus Ovsianikova intr-un interviu prin telefon pentru Politico. „In acel moment nu mi-a fost frica. Acum, m-as gandi de doua ori.”
La vremea respectiva, Marina Ovsianikova, un editor de 43 de ani care lucra pentru Canalul 1, un post TV propagandist controlat de Kremlin, raspunsese deja la aceleasi intrebari de cateva ore. Era obosita, infometata si insetata.
Ce s-a intamplat in cele 14 ore de interogare la care a fost supusa Ovsianikova
Cu o noapte inainte, pe 14 martie la ora 21:30, jurnalista a aparut in fata camerelor in timpul buletinului de stiri Vremia („Timpul”), purtand un colier in culorile steagului ucrainean si cel rusesc si tinand in mana o pancarta anti-razboi. Ovsianikova a scris si a strigat mesajul: „Opriti razboiul. Nu credeti propaganda. Ei va mint aici”.
Pentru cateva momente, protestul Ovsianikovei a fost transmis in casele din Moscova si Rusia centrala. Apoi, imaginea a fost taiata. Jurnalista a fost retinuta de autoritati si dusa intr-o statie de politie chiar din Ostankino, complexul in care se gasea si studioul de televiziune detinut de stat.
Ovsianikova a fost apoi mutata la aproape 1 kilometru mai departe, intr-un departament al politiei secrete situat in interiorul Expozitiei Realizarilor Economiei Nationale din Moscova. Acolo, jurnalista a fost interogata timp de 14 ore.
Momentul in care i-a fost oferita o ceasca de ceai a venit in primele ore ale diminetii, atunci cand persoana care o interoga i-a spus: „Hai sa bem o ceasca de ceai. Sa mancam niste clatite. Tuturor ne e foame”, si-a amintit Ovsianikova.
Orice oponent al presedintelui rus Vladimir Putin ar fi avertizat-o pe Ovsianikova – daca nu ar fi fost asasinati deja – ca, atunci cand un ofiter de securitate rus iti ofera un Earl Grey si o gustare, ai face bine sa refuzi.
Osianikova se numara de prea putin timp printre disidentii rusi asa incat nu era pregatita pentru ce va urma. A baut ceaiul.
„Toti jurnalistii ma cautau, toti avocatii”, a povestit Ovsianikova. „Ma cautau in Ostankino, unde e un departament mare al politiei. Dar niciun jurnalist nu stia ca exista un departament al politiei la centrul de expozitie. E un departament secret, o sectie de politie mica, acolo unde m-au si dus.”
„Nu [m-au dus] in temnitele de la Lubianka”, a spus jurnalista, referindu-se la sediul de temut al Serviciul Federal de Securitate (FSB) al Federatiei Ruse si succesor al KGB-ului sovietic. „Nu mi-au pus catusele, nu m-au torturat.”
Cu toate acestea, interogatorii jurnalistei nu se jucau. „Nu m-au lasat in pace nici macar o secunda”, a povestit Ovsianikova. „Daca cineva trebuia sa plece din camera, o alta persoana venea si statea cu mine mereu. Nu stiam, nu mai fusesem interogata pana atunci, asa ca am intrebat: 'De ce ma urmati peste tot, chiar si la toaleta?'”
Cum a salvat-o Macron pe jurnalista din Rusia
Ovsianikova a spus ca a fost interogata in special de doua persoane – unul conducea lucrurile, celalalt ajuta. Amandoi aveau peste 30 de ani si nu pareau deloc impunatori. Ovsianikova a ramas cu impresia ca erau doar doi oameni care indeplineau ordinele altcuiva.
„Nu era un interogator din lumea politica de la Lubianka priceput si super inteligent”, a spus Ovsianikova despre interogatorul principal. „Parea un om de rand”.
In timp ce era interogata, telefoanele celor doi ofiteri sunau in continuu. Ovsianikova i-a auzit vorbind cu superiorii lor care ii informau despre cum a reactionat lumea la protestul si disparitia jurnalistei in timp ce dezbateau ce acuzatii sa formuleze impotriva ei.
Primul moment important a venit cand presedintele ucrainean Volodimir Zelenski i-a multumit Ovsianikovei pentru protestul ei in discursul sau de la ora doua noaptea. Momentul de cumpana a fost insa oferta presedintelui francez Emmanuel Macron care i-a oferit azil politic jurnalistei si protectia ambasadei.
Imediat ce Macron a facut declaratia, telefonul interogatorului a sunat si fost informat sa ii aduca acuzatii administrative, care se pedepsesc cu maxim 10 zile de detentie in loc de cei 15 ani pe care ii risca daca i aduceau acuzatii de natura penala.
„Am putut sa aud o parte din conversatia lor”, a povestit Ovsianikova. „Am inteles ca primeau apeluri din partea superiorilor si li se dadeau alte intrebari. Era clar ca li se spunea ce sa ma intrebe. Apoi, investigatorul a glumit: 'Ah, acum Macron te suna, ceva o sa se schimbe'.”
„Este posibil ca Macron, cu reactia lui foarte rapida si oferta azilului politic, sa ma fi salvat de acuzatiile penale”, a spus Ovsianikova.
Ovsianikova: Disidenta sau marioneta a Kremlinului?
Discrepantele povestii Marinei Ovsianikova sunt uluitoare: O propagandista cu experienta, venita direct din randul celor mai de seama jurnalisti ai postului detinut de stat, realizeaza dintr-o data ca are o constiinta si renunta la traiul ei comfortabil ca sa protesteze impotriva regimului pentru care a lucrat mai bine de douazeci de ani. Faptul ca a putut sa dea buzna in studioul din care se difuza Vremia, programul principal de stiri de seara, si ca a ajuns in fata camerelor de filmat fara sa fie oprita de paznici sau cenzurata.
Decizia autoritatilor de a o acuza pentru o filmare anti-razboi pe care a postat-o pe retelele sociale, in loc sa o traga la raspundere pentru protestul pe care l-a facut in direct la TV. Amenda foarte mica de 30.000 de ruble (in jur de 280 de dolari, la acea vreme) pe care a primit-o, in loc sa faca 15 ani de puscarie. Faptul ca a fost eliberata, mai apoi, si i s-a permis sa comunice cu mass-media occidentala.
O luna mai tarziu, Ovsianikova a primit un post nou de colaborator al ziarului german Die Welt. Dupa anuntul angajarii jurnalistei din Rusia, un grup de activisti ucraineni din Germania a organizat un protest in fata sediului publicatiei germane.
„Este imposibil sa verificam daca Marina Ovsianikova a incetat sa mai colaboreze cu Rusia”, au spus activistii grupului Vitsche Berlin. „A platit o suma modica de 250 de dolari drept pedeapsa si i s-a permis sa paraseasca teritoriul rusesc nestingherita.”
„Regimul rus a condamnat deja mai multi oameni pentru pana la 10 ani de inchisoare pentru actiuni asemanatoare”, au spus activistii ucraineni. „Nu exista 'fosta propaganda' la fel cum nu exista 'fosti propagandisti'.”
Ovsianikova a spus ca intelege retinerile pe care oamenii le au despre ea si ca vrea sa faca dreptate. La intrebarea legata de pedeapsa foarte indulgenta pe care a primit-o, Ovsianikova a spus ca a fost o masura „de geniu” a Kremlinului prin care s-au asigurat ca protestul ei nu mai este cap de afis si, in acelasi timp, i-au compromis credibilitatea.
„Sunt pregatita sa fac testul cu poligraf, sa raspund la orice intrebare”, a spus Ovsianikova pentru Politico. „Kremlinul este destul de destept. Au analizat situatia si au venit cu o strategie foarte buna: Incearca in toate felurile sa imi discrediteze actiunea, sa ma umileasca, sa ma denigreze, sa ma acopere cu pamant.”
„In Rusia, lumea spune ca sunt spion britanic sau tradatoare”, a povestit Ovsianikova. „Ca sa ii faca pe ucraineni sa se indoiasca de mine, au lansat si [informatia] ca as fi agent al KGB-ului.”
„Sunt dispretuita de ambele tabere, iar pentru Kremlin, asta este foarte util”, a spus jurnalista din Rusia. „Cred ca isi freaca mainile de bucurie acum, gandidu-se ce treaba buna au facut cand au rezolvat aceasta problema.”
De ce Ovsianikova nu a fost condamnata la inchisoare pentru protest
Unul dintre efectele propagandei si a cinicelor operatiuni false pe care Rusia le organizeaza in mod regulat si pentru care ii acuza pe altii este ca devine foarte greu sa stii ce e adevarat si ce e minciuna.
Rostul masinariei de propaganda a lui Putin, la constructia careia a participat si Ovsianikova, este sa creeze abiguitate si frica. Rezultatul este ca jurnalista protesteaza in direct impotriva razboiului, iar multi oameni o sa o suspecteze de intentii sinistre si ca nu este nimic mai mult decat un pion in jocul altcuiva, scrie Politico.
Au aparut speculatii ca Ovsianikova ar putea actiona la comanda Kremlinului si ca face parte din operatiunea Moscovei de a demonstra o atitudine permisiva la adresa protestatarilor anti-razboi intr-un moment in care mii de oameni au ajuns la inchisoare pentru manifestatii mult mai putin vizibile.
Multi jurnalisti rusi care si-au riscat viata, chiar si zeci de ani, pentru a raporta despre actele de coruptie si ilegale ale Kremlinului, se revolta impotriva laudelor pe care un protest singular le-a atras cand altii au muncit ani de zile in obscuritate si in pericol constant si, in multe cazuri, in exil.
Inceputul sfarsitului pentru Ovsianikova nu a fost asasinarea criticilor Kremlinului si nici cenzurarea publicatiilor independente din Rusia. Picatura care a umplut paharul pentru jurnalista rusa a fost masura impusa de Putin in decembrie 2012 cand le-a interzis americanilor sa mai adopte copii din Rusia, o decizie luata in scopul de a se razbuna pe sanctiunile impuse de SUA.
Ovsianikova recunoaste rolul pe care l-a avut in sprijinul propagandei lui Putin. „Acum am ajuns intr-un punct in care inteleg, cu oroare, nedreptatile care au avut loc in tara noastra, cum s-au inmultit, si de ce am continuat sa lucram pentru media de stat si sa mintim.”
Razboiul din Ucraina a avut o dubla insemnatate pentru Ovsianikova. Pe de-o parte, jurnalista este pe jumatate ucraineanca si, pe de alta parte, in copilarie, a trecut prin calvarul prin care trec acum refugiatii din Ucraina – Ovsianikova a trait in Groznii, capitala Ceceniei care a fost bombardata si distrusa de rusi in anii '90.
„De indata ce razboiul a inceput, nu am mai dat deloc imagini difuzate de agentiile de stiri internationale, luam doar filmari de la ministerul Apararii sau de la corespondentii nostri de pe linia frontului din Donetk si Lugansk”, a povestit Ovsianikova. „Nu am aratat proportiile catastrofei umanitare, refugiatii din Polonia. Desi puteam sa vad totul pe ecranul meu, evident ca nu puteam sa difuzam nimic”.
Prima reactie a jurnalistei a fost sa iasa in strada sa protesteze, dar a oprit-o fiul ei care i-a ascuns cheile de la masina. „Ideea de a protesta in timpul transmisiei live a fost destul de spontana”, a spus Ovsianikova pentru Politico. „Daca nu o faceam luni, marti mi-as fi dat demisia.”
„M-au intrebat oamenii de ce o parte din mesajul meu a fost scris in engleza”, a adaugat jurnalista. „Era pentru o audienta straina, pentru a arata ca nu toti rusii sunt idioti. Multi oameni sunt impotriva razboiului.”
„Nu intentionez sa emigrez. Sunt o persoana libera, sunt cetatean al Rusiei”
In conversatia cu jurnalistii de la Politico, Ovsianikova a reiterat faptul ca nu are niciun plan de a emigra in Occident. „Viata [mea] s-a schimbat foarte mult, fireste. Dar nu intentionez sa emigrez”, a explicat jurnalista din Rusia. „Nu sunt cercetata penal, asa ca sunt o persoana libera, sunt cetatean al Rusiei.”
Intrebata daca ii este frica de faptul ca ar putea in orice moment sa fie persecutata de autoritatile ruse, Ovsianikova a spus ca este monitorizata constant. „Observa fiecare pas pe care il fac.”
„Nu-mi e frica dintr-un motiv simplu: S-a luat decizia ca aceasta situatie sa fie cat de repede posibil, asa incat oamenii sa uite cat mai repede si ca nimeni sa nu mai vorbeasca cu mine”, a spus jurnalista care a explicat ca ofera interviuri „pentru a avea un fel de protectie”.
Spre finalul interviului, Ovsianikova a fost intrebata daca regreta ca a protestat. „N-as schimba nimic”, a insistat jurnalista. „Poate ca am trezit putin rusii [la realitate], i-am facut sa se gandeasca putin despre ceea ce li se spune la TV.”
„Cred ca in randul multor rusi au aparut dubiile”, a povestit Ovsianikova. „Una este cand stai in bucatarie si sa discuti cu familia despre cat de groaznic este Kremlinul din cauza ca au declansat acest razboi teribil si te simti singur si infricosat. Dar atunci cand cineva ca mine iti arata ca sunt oameni la TV, in inima razboaielor informationale, care gandeste la fel... este [un mesaj] psihologic puternic.”