Dupa ce a prabusit economia Turciei si a saracit clasa de mijloc pe care chiar el o imbogatise candva, Presedintele turc Recep Tayyip Erdogan impinge tara spre un razboi inutil si manipuleaza justitia pentru a-si infrange rivalii, scrie Politico, transmite digi24.ro.
Aceasta este planul agresiv al lui Erdogan de a ramane la putere in 2023 – anul in care Republica Turca isi va sarbatori centenarul. Alegerile prezidentiale din Turcia din 23 iunie reprezinta probabil cel mai important – chiar daca nu si cel mai corect – vot organizat in toata lumea anul acesta.
Momentul va determina daca natiunea de 85 de milioane de oameni de la punctul de contact al Europei cu Asia si Orientul Mijlociu va continua sa fie o putere tot mai autoritara si expansionista sau daca va alege o cale mai liberala si pluralista.
Pentru prima data de cand partidul conservator si cu tente islamiste al lui Erdogan, AKP – Partidul Justitiei si Dezvoltarii, a ajuns la putere, in 2002, exista o sansa reala ca ceva sa se schimbe in plan politic. Potrivit sondajelor, AKP se mai bucura de doar 30% din suportul publicului.
Inflatia a ajuns la peste 80%, lira turceasca s-a prabusit in relatie cu dolarul, iar guvernul este tot mai nepopular din cauza problemelor economice.
Trucurile liderului autoritar pentru a ramane la putere
Raspunsul lui Erdogan a fost brutal atat pe plan intern, cat si international. In ciuda opozitiei din partea Washingtonului, dar si a Moscovei, presedintele Turciei a amenintat ca va trimite tancuri in Siria ca sa ii indeparteze pe luptatorii kurzi, care sunt aliati cu Occidentul in lupta impotriva militantilor ISIS, dar pe care Ankara ii vede in cardasie cu gherilele Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK).
In acelasi timp, Erdogan ameninta sa atace Grecia pe seama disputelor in legatura cu exploatarea zacamintelor de gaz din Mediterana, Cipru si asa-zisa „militarizare” a insulelor grecesti din Marea Egee, cu toate ca pretul pe care Turcia l-ar plati in cazul in care ar trece la actiune fac ca razboiul sa fie o optiune improbabila.
In timp ce, pe plan international, Erdogan s-a prezentat drept un mediator indispensabil intre Moscova si Kiev, jucand la doua capete si pastrand relatii bune cu ambele tabere, pe plan intern, presedintele turc s-a folosit de sistemul de justitie pentru a incerca sa isi elimine din joc cei mai periculosi rivali politici.
Primarul Istanbulului, Ekrem Imamoglu, o figura populara din Partidul Republican al Poporului (CHP) – formatiune seculara de centru-stanga, a fost condamnat la peste doi ani de inchisoare si i s-a interzis sa mai detina o functie publica pentru insulte adresate unor functionari publici.
In plus, peste 100 de politicieni ai gruparii pro-kurde Partidul Democrat al Poporului (HDP) sunt judecati pentru presupuse actiuni teroriste, ceea ce ar putea duce la interzicerea partidului.
HDP nu face parte din alianta celor sase partide din opozitie, unde se regasesc de la social-democrati la liberali de dreapta, dar aportul lor ar putea fi unul decisiv daca, dupa cum sugereaza sondajele, nici AKP, nici opozitia nu reusesc sa obtina majoritatea in parlament.
Erdogan a schimbat strategia: de la „zero probleme cu vecinii” la conflicte cu numeroase state din regiune
Erdogan, la randul sau un fost primar al Instanbulului, a ajuns si el o victima a abuzurilor sistemului de justitie inainte ca partidul sau sa ajunga la putere. A fost condamnat la un an de inchisoare pentru ca ar fi citit un poem islamic, in acest timp nemaiputand sa detina o functie publica si fiind nevoit sa mai astepte pana sa ocupe postul de prim-ministru.
In cei 20 de ani la putere, Erdogan a trecut de la o politica de „zero probleme cu vecinii” la conflicte deschise sau inghetate cu Siria, Grecia, Israel, Egipt, Arabia Saudita si Armenia.
Cu toate ca opinia publica in Turcia este puternic nationalista, o incursiune militara in Siria, care ar starni o reactie din partea Statelor Unite sau a Rusiei pentru a forta Ankara sa se retraga, ar putea fi o decizie care sa se intoarca impotriva lui Erdogan.
Uniunea Europeana va ramane pasiva, cel mai probabil, in loc sa actioneze pentru a modera sau schimba situatia. Blocul comunitar european este cel mai mare partener economic al Turciei, insa nu mai are o relatie prea apropiata cu Ankara.
Procesul de aderare la UE al Turciei, amanat in nenumarate randuri, este in esenta unul muribund, in timp ce Bruxellesul trebuie sa continue sa ofere asistenta Ankarei pentru ca aceasta sa nu-si deschida dintr-o data portile catre Europa celor aproape 4 milioane de refugiati sirieni care se afla pe teritoriul sau.
Occidentul ar rasufla usurat, fara indoiala, daca Erdogan ar fi nevoit sa plece de la putere. Guvernele, insa, nu mizeaza totul pe caderea liderului de pe Bosfor si pastreaza legaturile de comunicare cu acesta deschise.
Occidentul se roaga pe ascuns pentru o Turcie mai moderata si cooperativa, dar ofera un sprijin descurajator de limitat opozitiei in lupta contra lui Erdogan.
Pe Telegram-ul Pro TV Chisinau gasiti imaginile, dar si stirile momentului din Moldova si din intreaga lume! Fii reporter Pro TV. Daca ai surprins imagini care pot deveni o stire, ni le poti trimite pe Viber, Whatsapp sau Telegram la numarul 079400508.