Puciul esuat al lui Evgheni Prigojin a aratat fragilitatea regimului lui Vladimir Putin, scrie Politico. Dupa cum a spus si Mihail Hodorkovski, un lider al opozitiei ruse, „acum, tara si lumea stiu ca este posibil sa te revolti impotriva lui Putin”, transmite digi24.ro.
Avand calea deschisa, mercenarii inarmati pana in dinti ai celui caruia i se spunea „Bucatarul lui Putin”, printre ei numarandu-se tot soiul de criminali, ucigasi si fosti puscariasi, au trecut granita in Rusia din teritoriile ucrainene ocupate si au preluat controlul orasului Rostov, un centru logistic si militar din sudul Rusiei.
Mercenarii Wagner au luat-o apoi pe autostrada M4 care duce pana la Moscova, intampinand rezistenta abia in jurul orasului Voronej, aflat la sase ore cu masina de capitala rusa. Acestia si-au continuat totusi drumul si s-au apropiat la 240 de kilometri de periferia Moscovei.
Sambata seara, Putin simtea probabil ca va putea sa doarma mai linistit dupa ce a ajuns la o intelegere cu mercenarii Grupului Wagner care urmau sa depuna armele sau sa fie integrati in armata rusa, in timp ce Prigojin urma sa fie trimis in Belarus.
Dar, probabil spre marea indignare a lui Putin, chiar si acest acord pare sa se fi schimbat intre timp – un Prigojin sfidator a insistat luni seara ca Belarusul i-a permis sa isi pastreze gruparea paramilitara intacta.
Un alt semn de slabiciune al lui Putin a fost atunci cand acesta a spus ca „wagneritii” sunt liberi sa plece. Din primul mesaj audio al lui Prigojin de dupa incercarea de lovitura de stat nu era clar daca liderul Wagner se retrasese in Belarus si nici macar daca avea intentia sa o faca. Intre timp, presedintele belarus Alexander Lukasenko a anuntat ca Prigojin a aterizat pe teritoriul tarii sale.
Pe langa faptul ca in jur de 8.000 de luptatori mercenari au reusit sa puna intreaga tara pe foc, ceea ce e foarte ingrijorator pentru Putin este ca multi dintre spionii si oficialii de top ai sai stiau ce pregateste Prigojin si cu toate acestea nu l-au informat la timp pe presedintele rus.
Serviciile de informatii americane sustin ca stiau ca ceva de acest gen va avea loc in Rusia, asa ca este aproape imposibil ca cel putin serviciul rus de informatii militare GRU, care are legaturi stranse cu Wagner, sa nu fi aflat nimic despre pregatirile de rebeliune.
Absenta unor actiuni preventive sugereaza faptul ca anumiti jucatori importanti au decis sa astepte si sa vada daca zilele presedintelui ii sunt numarate.
Totusi, fara un sprijin mai insemnat din partea armatei si a unor jucatori importanti, precum liderul cecen Ramzan Kadirov, rebeliunea lui Prigojin era sortita esecului, ceea ce explica partial decizia sa de a abandona brusc insurectia si de a accepta intelegerea intermediata de satrapul prorus Alexander Lukasenko.
Lovitura de stat a esuat, dar pierzatorul cel mai mare este tot Putin. Comportamentul sau este complet diferit de imaginea increzatoare oferita de un Boris Eltin suit pe tanc in timpul loviturii de stat din 1991 impotriva lui Mihail Gorbaciov.
Soarta ultimului lider sovietic a fost atunci pecetluita: Partidul Comunist s-a prabusit complet, iar, patru luni mai tarziu, URSS-ul s-a destramat.
Atitudinea lui Prigojin si tradarea sa au lasat impresia ca lipsa de loialitate se ascunde la mica distanta de suprafata. Intr-un singur weekend, sistemul s-a blocat, unele personaje importante ale regimului au ramas tacuti sau au tras de timp, fara indoiala in incercarea de a-si da seama cine va iesi invingator din tot balamucul creat de rebeliunea Wagner. Oamenii din Rostov au iesit in strada sa ii aclame pe rebeli.
In timp ce propagandistul Vladimir Soloviov se intreba la TV de ce coloanele de tancuri Wagner nu sunt oprite in drumul lor spre Moscova, Targrad, un post nationalist ortodox, anunta: „Rusia a evitat o catastrofa. In final, varsarea de sange a putut fi oprita, desi Rusia a fost la un pas de razboi civil. Politic, echilibrul fortelor existene a fost deja distrus. Notoriile 'turnuri ale Kremlinului' se zdruncina. Unii oameni s-ar putea sa fie nevoiti sa plece.”
Asadar, puciul esuat a fost doar un episod dintr-un serial ce va continua: va urma probabil o „vanatoare de vrajitoare” si inca si mai multe conflicte interne pe masura ce diversele factiuni incearca sa se asigure ca macar nu vor ajunge victime cand balonul se va inalta intr-un final la cer.
„Nu am vazut inca ultimul act”, a spus duminica Secretarul de Stat american Antony Blinken intr-un interviu pentru CBS.
Incercarea de „lovitura de stat a fost una dintre cele mai grave evenimente politice care au avut loc in Rusia in ultimii 20 de ani”, a spus si Hodorkovski. Dar „opozitia democratica nu a reusit sa profite de situatie pentru ca se pregatea de scenarii diferite. Miscarea democratica trebuie sa invete o lectie: schimbarea de regim nu va veni de la urnele de vot”.
In ciuda eforturilor unor personaje precum Hodorkovski si Gary Kasparov, care au cerut ca Occidentul sa recunoasca „institutiile de opozitie” din Rusia ca reprezentanti legitimi ai societatii ruse, este greu de inteles cum ar putea opozitia democratica sa influenteze desfasurarea evenimentelor si sa joace un rol mai important decat cel de observator.
La fel ca in timpul revolutiei din 1917, opozitia din Rusia este divizata, fiind impartita in factiuni aflate in competitie care se suspecteaza reciproc si care au agende politice si ideologii diferite.
Cand colapsul final va avea loc, acesta va fi cel mai probabil unul haotic si violent. Cei mai puternici „siloviki” - oficiali importanti ai serviciilor de securitate din Rusia - nu vor ceda puterea cu usurinta, cel mai bun scenariu fiind acela in care acestia ajung la un acord, punandu-l in fruntea tarii probabil pe premierul Mihail Misustin.
Dar, chiar si daca lucrurile se vor desfasura in acest fel, cat de mult va trece pana cand diferitele factiuni intra intr-un conflict hranit si de ultranationalistii pro-razboi.
Iar daca lucrurile se vor destrama cu repeziciune, cum vor reactiona regiunile si minoritatile din Rusia care isi doresc autonomie sau independenta?
De cateva luni incoace, elemente ale serviciului de securitate FSB au purtat discutii cu grupurile de opozitie aflate in exil, potrivit unui dizident important care a cerut sa ramana anonim. Exista, deci, speranta ca siloviki si grupurile de opozitie din Rusia ar putea ajunge la o intelegere pentru a se asigura ca inlaturarea lui Putin se va face in conditii cat mai pasnice, ambele grupuri temandu-se de posibilitatea ca ultranationalistii sa ajunga la putere si sa porneasca intr-un razboi inca si mai feroce si nesabuit in Ucraina.
Totul este, insa, invaluit prea mult de imprevizibil. „In mod intentionat sau nu, seful Wagner Evgheni Prigojin, comandantul Wagner Dmitri Utkin si mercenarii lor au devenit 'spargatorii de gheata' ai schimbarii politice din Rusia”, a spus Pavel Luzin, profesor invitat al Scolii de Drept si Diplomatie Fletcher de la Universitatea Tufts.
„Ceea ce a inceput ca o confruntare interna a declansat ceea ce va fi o lupta de lunga durata pentru 'mostenirea lui Putin', pentru 'Putinismul fara Putin' si/sau pentru 'Rusia postbelica/post-Putin'”, a continuat Luzin.
„Multumim Wagner – ei au demonstrat ca totul este posibil in Rusia si ca regimul este extrem de slab. Salutari tuturor celor din opozitie care nu au inteles asta inca”, a scris pe Facebook Ilia Ponomarev, fost parlamentar rus, acum dizident care traieste la Kiev. Alti lideri ai opozitiei sunt mai pesimisti.
Din cauza experientelor negative din trecut legate de interventionism, puterile occidentale, la fel ca majoritatea opozitiei ruse, cel mai probabil, nu isi vor asuma decat un rol de observatori ai unei noi perioade tulburi in Rusia ce va avea consecinte globale uriase.