Asli Imre are 60 de ani si a copt de-a lungul vietii ei mai multe paini decat poate numara. A trebuit sa hraneasca zece copii. Nu a mai avut timp sa si invete si nu a fost niciodata la scoala. Asli a facut sacrificii, astfel incat macar copiii ei sa primeasca o educatie de calitate. Dar acum, femeia si-a indeplinit un vis de-o viata: invata sa citeasca si sa scrie. Urmariti un reportaj marca „Focus Europa”, un proiect Digi24 si Deutsche Welle. Emisiunea e difuzata vinerea la ora 23:30 si in reluare sambata de la ora 19:30.
Cu doar 30 de ani in urma, aproximativ o treime dintre femeile din Turcia erau analfabete.
„M-am casatorit la 15 ani si am avut primul copil la 16. A fost intotdeauna o chestiune de supravietuire. Aveam o singura vaca”, povesteste Asli Imre.
Acum, cu ajutorul nepoatei sale Zeynep, ea se asaza in fiecare zi la masa din sufragerie, unde invata sa citeasca si sa scrie. Silaba cu silaba, cuvant cu cuvant, Imre exploreaza o lume noua.
„M-am saturat sa-i intreb pe altii cum sa ajung in diverse locuri pentru ca nu pot citi indicatoarele”, spune Asli Imre.
„Intr-o buna zi, bunica a venit la noi si ne-a spus ca vrea sa invete sa citeasca. I-am zis ca nu poate sa faca asta de una singura si ca o s-o ajut. Asa a inceput totul”, povesteste Zeynep Imre, nepoata lui Asli.
Noua dintre cei 10 copii ai mamei analfabete au facut facultatea
Familia Imre locuieste in estul Turciei langa Lacul Van, aproape de granita cu Iranul, intr-una dintre cele mai sarace provincii. Sunt membri ai minoritatii kurde. Asli Imre a invatat limba turca abia cand a crescut. Sotul ei, Celal, era rareori acasa - castiga bani ca muncitor in constructii. Fiii lor pareau ca vor avea aceeasi soarta. Dar Asli Imre, o femeie foarte religioasa, era hotarata sa le ofere o viata mai buna.
„Nu aveam bani nici pentru perdele, dar am vrut ca ei sa mearga la scoala, desi trebuia sa le cumparam uniforme si carti. De multe ori nici macar nu aveam bani pentru un simplu caiet”, isi aminteste Asli.
Au fost nevoiti sa dramuiasca fiecare banut, dar si-au trimis toti copiii la scoala. Noua dintre ei au absolvit liceul si au mers la facultate. Cel mai mic este inca la scoala.
Acum, si mama lor vrea sa invete sa citeasca. A fost numita „mama luptatoare” a provinciei Van si este laudata in presa pentru puterea si curajul ei. Sotul sau este mandru de succesul copiilor.
„Satenii ne vorbeau pe la spate pentru ca ne-am trimis fiicele la scoala. Dar nu i-am luat in seama. Toate cele cinci fiice au terminat scoala. Patru dintre ele au devenit profesoare, iar cealalta, asistenta medicala”, spune, mandru, Celal Imre, sotul lui Asli.
Au scapat de saracie, gratie educatiei
Cand era tanar, Gurkan a trebuit sa munceasca pe santier, la fel ca fratii lui. Acum este cardiolog la spitalul din Van. A urmat Facultatea de Medicina, iar in vacante il ajuta pe tatal sau in constructii. Un singur mesaj pe Twitter despre setea de cunoastere a mamei lui a fost suficient ca sa-si faca familia cunoscuta in toata Turcia.
„Povestea mamei mele reflecta realitatea sociala si economica din Turcia. Probabil de aceea a atras atat de multa atentie. Multi turci se regasesc in povestea ei. Multe familii au trecut prin aceleasi greutati prin care am trecut si noi. Unii dintre acesti oameni au avut momente chiar mai grele de-atat”, spune Gurkan Imre, doctor, fiul lui Asli.
Acum 30 de ani, o treime dintre femeile din Turcia erau analfabete. Astazi, rata a scazut la 6%, majoritatea femeilor fiind in varsta si din zone rurale, precum Asli Imre.
Familia Imre a scapat de saracie datorita educatiei. In semn de multumire, copiii lui Asli i-au construit o casa moderna. Dar ea prefera in continuare sa coaca painea in curte, in cuptorul de lut, asa cum facea in sat.
Mama eroina ar fi vrut sa se faca judecatoare
Ori de cate ori pot, copiii vin sa-si viziteze mama careia ii datoreaza atat de mult. Ei spun ca au invatat de la ea ce inseamna disciplina, evlavia si decenta. Dar si ce inseamna sa fii mandru de originea ta, chiar daca acest lucru nu a fost mereu usor.
„Inaintea unei serbari dedicate zilei nationale, fiul meu Gurkan m-a rugat sa-i spun profesorului ca e bolnav. Nu voia sa mearga pentru ca ii era rusine ca nu avea costum. Lucruri de genul asta nu se uita...”, povesteste Asli Imre.
„Poate ca mama noastra va scrie o carte. A trecut prin atatea si a realizat atat de mult...Au fost vremuri grele, dar ce valoare ar avea amintirile daca ar fi vorba doar de clipe fericite?”, spune Okan Imre, psiholog, fiul lui Asli.
Daca ar fi mers la scoala, Asli ar fi vrut sa devina judecatoare. Acum, isi doreste sa invete o limba straina. Iar pentru asta nu e niciodata prea tarziu.