Premierul pakistanez Imran Khan a fost inlaturat duminica de la putere in urma votarii unei motiuni de cenzura de catre Adunarea Nationala, dupa mai multe saptamani de criza politica. Niciun prim-ministru nu si-a incheiat mandatul in Pakistan de la obtinerea independentei tarii in 1947, dar Imran Khan este primul care a cazut in urma unui vot de neincredere, ceea ce este vazut drept un progres intr-o tara - putere nucleara - cu institutii democratice slabe.
Politician carismatic si fost jucator-vedeta de cricket, sportul rege in Pakistan, Imran Khan, in varsta de 69 de ani, a ajuns la putere in 2018, inspirandu-i pe alegatori cu retorica sa anti-sistem si cu viziunea construirii unui „nou Pakistan” - un stat islamic al bunastarii, bazat pe oportunitati, justitie si independenta. Pentru o natiune saraca, cu 220 de milioane de locuitori, majoritar musulmani, acest discurs a prins.
Dupa ce a preluat functia, Khan a temperat loialitatea Pakistanului fata de China, dar in acelasi timp, a provocat consternare la Washington prin unele dintre politicile si gesturile sale publice. A refuzat categoric sa gazduiasca baze americane in tara, a salutat preluarea puterii de catre talibani in Afganistan anul trecut si a mers la Moscova pentru a se intalni cu presedintele Vladimir Putin chiar in primele ore ale invaziei ruse din Ucraina.
S-a agatat de putere pana in ultima clipa, acuzand o conspiratie a americanilor
Insa, in ultimele luni, el s-a luptat sa controleze inflatia galopanta, datoria externa si alte probleme economice. In timp ce multe dintre reformele si proiectele sale civice promise au esuat, el si-a pastrat un public loial, in special in randul tinerilor pakistanezi. Dar si-a facut, de asemenea, dusmani politici, a respins sfaturile liderilor militari si a pierdut aliati in favoarea opozitiei, care, incet-incet, a adunat suficient sprijin pentru a-i contesta aptitudinea de a ocupa functia, scrie The Washington Post.
Asa se face ca, dupa o lunga sedinta a parlamentului, motiunea a trecut cu votul a 174 din cei 342 de deputati.
Pana in ultima clipa, insa, Imran Khan a incercat sa faca totul pentru a se agata de putere. A prezentat un document care, potrivit lui, dovedea ca oficialii americani au conspirat impotriva lui in colaborare cu adversarii sai din Parlament. Dar, in timp ce se anunta o confruntare nocturna tensionata, in conditiile in care politia si trupele paramilitare impanzisera capitala, votul a avut loc in cele din urma si 174 de deputati au votat pentru inlaturarea lui Khan, cu doi mai multi decat era necesar.
Curtea Suprema, actor principal in desfasurarea dramei politice
Pe masura ce stralucirea sa s-a diminuat, Khan a lansat o campanie agresiva pentru a o restabili. A organizat mitinguri masive si a tinut discursuri pe teme nationaliste si religioase emotionante, prezentandu-si tot efortul ca pe o lupta intre bine si rau. Si cand a parut ca adversarii sai au adunat suficiente voturi pentru a-l inlatura, Khan a dizolvat legislativul la 3 aprilie si a aranjat ca votul sa fie anulat brusc, pe motiv ca se baza pe o conspiratie straina.
Sustinatorii sai au refuzat initial, duminica trecuta, sa supuna la vot motiunea de cenzura si au ales sa dizolve Adunarea pentru a convoca alegeri anticipate. Dar Curtea Suprema a decis ulterior ca intregul proces este neconstitutional, restabilind Adunarea si organizarea votului care a dus in final la caderea premierului, cu 18 luni inainte de incheierea legala a mandatului sau.
Succesorul lui Imran Khan in fruntea acestei republici islamice care detine arme nucleare ar urma sa fie Shehbaz Sharif, liderul Ligii Musulmane din Pakistan (PML-N). Oricare ar fi insa numele noului prim-ministru, urmatorul guvern se va confrunta cu provocari importante. Dificultatile economice, reaparitia atentatelor si o relatie furtunoasa cu Statele Unite se numara printre prioritatile ce trebuie gestionate. Cresterea datoriei externe, inflatia galopanta si deprecierea abrupta a rupiei au coincis cu o crestere economica lenta in ultimii trei ani, scrie AFP, preluata de Agerpres.
Dar multi observatori pakistanezi spun ca, intr-un fel, tot ceea ce s-a intamplat este un pas pozitiv pentru democratia slaba din Pakistan. Pentru prima data de la fondarea natiunii, in 1947, nu a fost nici o lovitura de stat militara, nici o alta forma de interferenta extrajudiciara care sa scurteze mandatul unui prim-ministru. A fost un vot desfasurat legal, aprobat de sistemul judiciar, intr-un demers legal atent, care a fost aplaudat la scena deschisa, mentioneaza The Washington Post.