Prima iarna fara gaz rusesc in Germania: Cum se vede mostenirea energetica a Angelei Merkel

La scurt timp dupa ce Gazprom a anuntat pe 2 septembrie ca suspenda pe termen nelimitat livrarile de gaze naturale prin gazoductul Nord Stream 1, datele publicate de BDEW, cea mai mare asociatie industriala din Germania, aratau o cifra neverosimila in dreptul importurilor din Rusia: zero.

Apoi, inspre sfarsitul lunii septembrie au urmat exploziile de la cele doua gazoducte Nord Stream ce trec pe sub Marea Baltica, a caror sursa ramane deocamdata neelucidata desi fac obiectul mai multor investigatii.

Detonarile care au tras pe linie moarta cele doua conducte de gaz care legau energetic Rusia de Germania au reprezentat practic punctul culminant al unor evenimente incepute in luna noiembrie a anului trecut, cand autoritatile de reglementare germane au suspendat certificarea gazoductului Nord Stream 2.

Apoi, pe 22 februarie, cu doua zile inainte de declansarea invaziei rusesti in Ucraina, noul guvern german condus de cancelarul Olaf Scholz a decis suspendarea proiectului Nord Stream 2, o masura ceruta de ani de zile de aliatii NATO din Europa de Est si Statele Unite.

Multi au vazut situatia drept un esec rasunator al politicilor energetice duse de fostul cancelar Angela Merkel, considerata timp de ani de zile drept cel mai puternic om din Europa. Cancelarul Olaf Scholz a dat insa asigurari saptamana trecuta ca securitatea energetica a tarii este asigurata pentru iarna aceasta.

HotNews.ro a discutat despre aceste lucruri cu Tudor Dan Ancuta, un tanar analist politic roman specializat pe probleme legate de Germania si bursier international al Bundestagului anul acesta, pentru a vedea cum au fost ele percepute de catre clasa politica germana si opinia publica din Germania.

Probleme cu Nord Stream in Germania

Cum a fost vazuta suspendarea autorizarii gazoductului Nord Stream 2 in parlamentul german? Incepuse sa se construiasca un consens sau macar o majoritate favorabila in aceasta directie, tinand cont ca procesul de certificare a fost pus pe pauza inca de anul trecut?

Trebuie sa ne uitam in primul rand la evolutia discursului. Inca de la sfarsitul anului 2020 existau voci care cereau oprirea NS2, aparute in principal dupa otravirea lui Alexei Navalnii. Voci din toate partidele s-au intrebat atunci daca este sau nu momentul intreruperii NS2, cele mai vocale in favoarea masurii fiind cele de la Grune (Verzii germani) si FDP (Partidul Liber Democrat), pe atunci in opozitie.

Consensul in guvernul Merkel ramasese insa ca NS2 trebuie sa mearga mai departe, lucru care s-a si intamplat. Apoi au venit alegerile si s-a schimbat coalitia guvernamentala dupa 8 ani, fiind prima data cand a venit iar un cancelar SPD dupa mai bine de 16 ani.

Acest guvern nou, format din social democrati, ecologisti si liberali, a avut o misiune grea de a crea un program de guvernare care sa fie pe placul tuturor, mai ales din perspectiva politicii externe. De aceea, in programul de guvernare Rusia apare mentionata de doar 6 ori in sectiunile privind combaterea schimbarilor climatice, denuclearizarea si ca partener necesar de discutie pentru pastrarea pacii in Europa.

Cand s-a luat decizia de a opri certificarea proiectului de catre institutiile germane (inca era Merkel cancelar in luna noiembrie a anului trecut), lucrul a fost vazut ca un soc la Berlin. Perceptia legata de proiect nu se schimbase inca, deoarece Scholz cand a preluat mandatul in decembrie a repetat o fraza deja devenita celebra in legatura cu proiectele NS si anume ca „proiectul este unul pur economic”.

Se simtea insa potentialul ca retorica sa se schimbe daca Rusia incepe un razboi cu Ucraina.

Atat actori importanti din SPD (Partidul Social Democrat german) cat si presedintele CDU (crestin-democratii lui Merkel), Friedrich Merz, spuneau inca din luna ianuarie ca oprirea NS2 ar fi o greseala economica majora, dar ca in cazul unei invazii rusesti nu exista alta optiune decat oprirea proiectului.

Pana si acei politicieni considerati prea apropiati de Moscova au acceptat decizia lui Scholz, cel putin in public, zicand ca trebuie sa existe consecinte, chiar daca acestea o sa afecteze economic Germania. Interesant a fost si ca mari sustinatori ai NS2, precum Sigmar Gabriel, fost ministru federal al economiei, au iesit public si au declarat ca NS2 este mort.

Clasa politica germana si gazele rusesti

Cum au evoluat apoi lucrurile in Bundestag pe masura ce Rusia a redus treptat livrarile de gaze naturale, totul culminand cu oprirea lor la inceputul lunii septembrie?

S-au format in mare doua tabere in sistemul politic german: o tabara care cerea ca Germania sa opreasca activ importul de gaze pentru a forta Rusia sa puna capat razboiului, cealalta tabara care spunea ca nu trebuie amestecat ajutorul oferit Ucrainei pentru a se apara cu necesitatea Germaniei de a importa gaze din Rusia.

Iar cu timpul, mai ales incepand cu vara lui 2022, au aparut si vocile care cereau deschiderea NS2. Argumentul era ca este nevoie de NS2, pentru a compensa fluxul scazut din NS1, care, potrivit partii ruse, avea niste defectiuni si deci nu mai putea sustine cantitatea necesara de gaz de care avea nevoie Germania.

Desigur, dupa cum stim, NS2 nu a fost pornit, gazul a continuat sa curga pana in momentul in care Rusia a inchis cu totul robinetul, iar Germania s-a grabit sa isi construiasca propriul terminal de gaz lichefiat pentru a putea importa atat din SUA, cat si din Qatar gazul de care avea nevoie.

Care a fost reactia in parlamentul german la exploziile de la gazoductele Nord Stream din Marea Baltica? Mai sperau/spera inca unii deputati la reluarea livrarilor de gaze rusesti dupa incheierea razboiului din Ucraina?

Au existat suficienti parlamentari federali, mai ales de la partidele aflate la marginile spectrului politic, AfD si Linke, care au cerut deschiderea NS2 chiar si dupa explozii.

Asta se intampla imediat dupa ce Dmitri Peskov a spus ca NS2 nu este avariat si ca ar putea incepe sa livreze gaz in Germania, lucru pe care NS1 nu il mai poate face.

Politicienii regionali, chiar si cei din Mecklenburg - Vorpommern, landul german unde ajungeau conductele Nord Stream in Germania, n-au iesit in fata in momentul de dupa explozii, exceptia fiind chiar prim ministra landului, Manuela Schwesig (SPD), care a cerut o ancheta cat mai rapida si exhaustiva pentru a afla ce s-a intamplat.

Desigur, politicienii acestia regionali aveau toate interesele ca NS2 sa porneasca si au spus-o de nenumarate ori in lunile dinaintea exploziilor, dar fiind atat de aspru criticati in acest ultim an, nu au mai abordat subiectul prea mult.

Cancelarul Olaf Scholz a atacat-o de mai multe ori dupa izbucnirea razboiului pe Angela Merkel, acuzand-o ca a facut Germania dependenta de gazele rusesti. E un atac oportunist postfactum tinand cont ca el a fost ministrul ei de finante si SPD s-a aflat intr-o forma sau alta la guvernare aproape incontinuu din 1998, sau reflecta o schimbare de mentalitate reala pe scena politica germana?

S-au facut multe afirmatii, mai ales in presa straina, ca Scholz ar fi atacat-o pe Merkel. In dezbaterea generala din Bundestag, la care se face referire cand se vorbeste despre faptul ca Scholz a atacat-o pe Merkel, Scholz de fapt a atacat partidul ei.

E drept ca a zis cu subiect si predicat ca de vina pentru situatia proasta din domeniul energetic e guvernarea trecuta, el adresandu-se direct grupului parlamentar care a sustinut-o pe Merkel, dar aici trebuie privit relativ nuantat.

Scholz a dat si exemplu in acea critica ca cei de la CDU/CSU (Uniunea Crestin-Sociala, aliatii din Bavaria ai partidului lui Merkel) au esuat in dezvoltarea energiei regenerabile si ca au purtat un razboi cu fiecare eoliana in parte - aici sunt atacuri directe la guvernarea CSU. Pe Merkel insa nu a mentionat-o explicit in discurs.

De altfel, Scholz la mijlocul lui noiembrie recunostea intr-un speech la „RedaktionsNetzwek Deutschland” ca el se consulta constant cu Merkel si ca are o relatie buna cu aceasta. Dar atacul este bineinteles unul oportunist, un atac demn de o dezbatere in plen. Dezbaterile din plenul Bundestagului sunt de foarte multe ori doar show.

Merkel si decizia de a renunta la energia nucleara

Sa ne intoarcem putin in trecut la decizia lui Merkel de a renunta la energia nucleara dupa dezastrul de la Fukushima. A fost o decizie care a socat la nivel international la momentul respectiv si inca ii nedumereste pe multi. Ce ne poti spune despre ea?

Cum a fost vazuta in Bundestag dezbaterea ce a urmat dupa dezastrul de la Fukushima nu va pot spune decat tot ca observator extern, deoarece mai aveam ceva ani pana sa ajung sa lucrez acolo. Dar decizia a fost receptionata si in Germania la fel cum a fost receptionata in strainatate.

La sfarsitul anului 2009, cand au fost alegerile federale in Germania, atat CDU/CSU, cat si FDP, au avut trecut in programele politice faptul ca o sa intoarca decizia luata de Schroder de a inchide centralele nucleare. La nici un an de la alegeri, guvernul Merkel II, format din CDU/CSU si FDP, treceau o lege care practic anula decizia luata de Schroder.

Se vorbea atunci ironic in presa de „iesirea din iesirea din energia nucleara”. La doar 5 luni dupa decizia de a prelungi folosirea energiei nucleare a venit insa dezastrul de la Fukushima iar doar trei zile mai tarziu, Merkel dadea un moratoriu in domeniul energiei nucleare, lucru care a insemnat ca toate centralele nucleare urmau sa se inchida temporar, pentru trei luni, pentru a se parcurge controale de securitate la toate acestea.

S-a speculat mult care au fost motivatiile dar pana cand nu isi va scrie Merkel memoriile probabil ca nu o sa stim concret. Cert este ca la doar cateva zile dupa decizia de a inchide temporar centralele urmau alegerile din landul Baden Wurttemberg, un land care fusese aproape 60 de ani condus de prim-ministri CDU.

Multi sustinatori ai CDU si FDP, dar si alegatorii in general, au simtit ca Merkel a luat decizia asta numai din considerente electorale, deoarece sondajele aratau ca s-ar putea sa nu mai poata guverna in BW si ca guvernul va fi preluat de un prim ministru ecologist.

Iar aceasta problema de incredere a fost probabil un factor important pentru faptul ca CDU chiar a pierdut acele alegeri (desi au fost pe locul 1, nu au avut cu cine sa faca o coalitie de guvernare, asadar ecologistii si social-emocratii au format impreuna un guvern).

Intr-un final, Merkel a aratat ca pentru ea nu a fost o decizie luata doar din considerente electorale, mergand pana la capat cu iesirea din energia nucleara (proces numit ironic de presa germana „iesirea din iesirea din iesirea din energia nucleara”).

Au existat de-a lungul anilor voci proeminente in Germania care s-au opus deciziei de a renunta la energia nucleara sau la strategia de crestere a importurilor de gaze rusesti?

Au existat multe voci care s-au opus deciziei de renuntare la energia nucleara, mai ales inainte de Fukushima, ca dovada ca Merkel si luase initial decizia sa nu se mai renunte. Post-Fukushima nu au mai existat aproape deloc voci disidente in politica din Germania.

Iar populatia pro-nucleara, chiar daca exista, era prea linistita pentru a se face auzita in comparatie cu miscarile anti-nucleare care erau extrem de vocale.

Strategia de crestere a importului de gaze rusesti nu prea a avut mari disidenti din simplul fapt ca era nevoie de ceva ce sa inlocuiasca toata energia pierduta din zona nucleara, iar pana in acel moment Rusia (si URSS inainte) s-au dovedit parteneri de incredere pentru Germania in domeniul energetic.

Decizia de a creste importurile de gaze din Rusia oricum nu fusese o decizie luata doar de Merkel, era politica de stat a Germaniei inca din anii '70.

Angela Merkel isi apara mostenirea

Merkel a avut mai multe interventii dupa izbucnirea razboiului din Ucraina in care si-a aparat practic toate deciziile luate, de la blocarea aderarii Ucrainei la NATO in 2008, la politicile fata de Putin si Rusia, la strategia energetica. Cum au fost privite aceste declaratii ale ei in parlamentul german, dar si in randul opiniei publice din Germania?

In Bundestag declaratiile ei au fost vazute relativ negativ, atat de catre fostii ei colegi de partid, precum Schauble, cat si de catre celelalte formatiuni politice. Principalul argument adus de acestia este faptul ca nu reuseste sa fie sincera cu ea si sa recunoasca ca a facut greseli.

In acelasi timp, Merkel este in continuare vazuta pozitiv de catre populatie. In ultimul sondaj care i-a masurat popularitatea, inainte de inceperea invaziei rusesti, era de departe cea mai apreciata persoana dintre politicienii de top ai Germaniei.

Desigur, popularitatea ei urma sa scada, atat din cauza razboiului, cat si din simplul fapt ca nu mai detine o functie politica si in mare a fost foarte retrasa de la inceputul anului pana acum, avand doar cateva evenimente publice la care a participat.

Putem vedea insa ca este in continuare vazuta pozitiv de catre electoratul german. Desi o majoritate considerabila de oameni spun ca nu isi mai doresc ca ea sa fie cancelar, tot acestia o considera o persoana mai decisa si mai abila politic decat Scholz.

Pana si votantii SPD din sondaje spun ca ea este un politician mai hotarat decat actualul cancelar. Cred insa ca in timp o sa putem discuta concret ce a facut bine si ce a facut rau in mandatele ei, fiind totusi cancelar pe o perioada de 16 ani, atat cu esecuri, cat si cu victorii impresionante si semnificative.

Daca tot ai mentionat de el, te-as intreba putin si despre fostul cancelar Gerhard Schroder, artizanul proiectului Nord Stream, dat fiind tot scandalul din jurul acestuia in ultimele luni. Este el acum o sursa de stanjeneala pentru Germania?

Cu certitudine el este in prezent o sursa de stanjeneala, atat pentru Germania ca tara, cat si pentru multi dintre apropiatii lui. Imediat dupa inceperea razboiului isi dadeau demisia toti angajatii lui din cadrul biroului, care ii era pus la dispozitie de guvernul federal ca privilegiu pe care il primesc toti fostii inalti demnitari (cancelari si presedinti federali).

O luna mai tarziu la Berlin se lua decizia sa i se retraga privilegiile acestea post-functie: birou, angajati, sofer/masina de serviciu samd. S-a pus problema inclusiv daca sa i se taie pensia, dar decizia nu a mai fost luata din motive de constitutionalitate.

Avand in vedere toate aceste lucruri, cum ai zice ca priveste clasa politica germana, dar si germanul de rand, „mostenirea energetica” a lui Merkel? E ea inca „Mutti” sau a inceput lumea sa ii reevalueze politicile si mostenirea in Germania?

Mostenirea energetica a lui Merkel este cu siguranta vazuta negativ. Intrebarea e daca alternativele la Merkel ar fi facut ceva diferit. Cum ziceam, Merkel nu a inventat politica asta, ci doar a continuat-o exact cum au facut si Schroder si Kohl inaintea sa.

Imaginea i-a fost cu siguranta afectata, dar nu cred ca putem vorbi inca de o reevaluare a ei ca politician, mai ales ca in multe alte domenii ea inca este vazuta foarte bine.