Razboiele mititele a mai avut. A invadat Cecenia in 1999, Georgia in 2008 si Ucraina in 2014. De razboi ii este frica; oricit de nebun ar fi, stie ca nu are cum sa cistige in fata americanilor. Asa ca acum viseaza la un razboias, nici prea mare, nici prea mic, numai bun pentru a-i asigura o batrinete linistita.
Caci si Putin imbatrineste, iar dictatorii singerosi nu au optiunea de a iesi la pensie. Cel putin daca spera sa nu-si petreaca ultimele zile intr-o puscarie sau in fata plutonului de executie... Asa ca "tatucul" e nevoit acum sa-si gaseasca o asigurare pentru viitor, mai ales ca politicile dezastruoase ale regimului sau au subrezit economia Rusiei si au produs inegalitati sociale enorme. Mai mult, tara este amenintata si de o uriasa criza demografica; intr-un cuvint, Rusia lui Putin este o tara lipsita de viitor. Succesul unui atac asupra Ucrainei sau, si mai bine, obtinerea unor importante concesii doar prin amenintarea cu razboiul, i-ar incununa cariera si i-ar oferi o uriasa crestere de popularitate in tara, astfel incit sa aiba peste citiva ani optiunea unui exit mai lin si mai sigur.
Poate si mai important din perspectiva establishment-ului de la Moscova ar fi efectul pe care l-ar obtine in est, nu in vest! "Marea prietenie" ruso-chineza este frecvent afisata in mass-media si are o baza reala care tine de o anumita complementaritate economica a celor doua tari, dar este departe de a fi o prietenie sincera. In aceasta alianta de facto, Moscova este partenerul junior si risca sa-si piarda foarte mult din influenta pe care o are acum in orientul indepartat. Ca sa dau un singur exemplu, in vara lui 2020 Rosneft a fost nevoita sa abandoneze un proiect petrolier off-shore in Vietnam in urma presiunii politice a Chinei] Singurul punct forte al Rusiei in fata Beijingului este forta militara, iar un succes in Ucraina i-ar oferi Moscovei un statut ceva mai bun in negocieri.
Dar este posibil un astfel de succes militar? Depinde.
Fara indoiala, armata ruseasca este mult mai mare, mai bine echipata si mai pregatita decit cea ucraineana. In cazul unui atac pe scara larga, Rusia ar putea ocupa Ucraina, mai ales ca aceasta este aproape inconjurata de trupele inamice. Insasi capitala este foarte vulnerabila caci se afla la doar o aruncatura de bat (sau de racheta...) de granita cu Belarus, acolo unde alti zeci de mii de soldati rusi asteapta ordinul de atac.
Totusi, succesul sau insuccesul vor fi masurate dupa un criteriu specific: eficienta armatei. Cit de usor ar putea sa invinga? Ce pierderi vor avea? Cit ar costa, mai ales din punct de vedere uman, ocupatia? Daca armata ruseasca ar suferi mii de morti, iar ocupatia s-ar transforma intr-un lung si costisitor razboi de gherila, consecintele pentru Rusia ar fi catastrofale, iar regimul lui Putin s-ar prabusi rapid. Iar rezultatele armatei rusesti in luptele din ultimele doua decenii sint departe de a fi stralucite...
Bineinteles ca Putin a cistigat si in Cecenia si in Georgia si in estul Ucrainei. Dar cu ce costuri? Estimarile variaza enorm, dar chiar si in cazul in care luam in calcul valorile minime avansate, numarul militarilor morti este impresionant. In cel de-al doilea razboi din Cecenia au murit peste 7.000 de oameni, circa 9% din soldatii trimisi in regiune; in Donbas – un conflict de mult mai mica amploare si in care majoritatea pierderilor s-au inregistrat in cadrul trupelor paramilitare – armata "oficiala" ruseasca tot a pierdut peste 2% din oameni (cel putin 220 de morti, inregistrati in doar doua batalii, dintr-un total de circa 10.000 de soldati). Ca sa avem un termen de comparatie, in cel de-al doilea razboi din Irak - un razboi major -, trupele americane au pierdut doar 139 de oameni. Pina si in micuta Georgie rusii au avut probleme, pierzind nu mai putin de 7 avioane de lupta!
Asa ca Putin nu vrea un razboi, ci un razboias. Vrea sa obtina o victorie facila, fara sa fie nevoit sa justifice, in fata acolitilor si a poporului, pierderi enorme de vieti omenesti si, la fel de important, fara a arunca Rusia intr-o criza economica de proportii. Dar sperantele i se clatina in fata hotaririi ucrainienilor de a-si apara tara si a pozitiei ferme a occidentului, iar timpul nu lucreaza in favoarea lui.
Tactica americana de a evita orice provocare si, in paralel, de a expune in public miscarile de trupe si planurile de lupta rusesti a avut succes si l-a fortat pe Putin sa tot amine atacul. Pina si Hitler s-a straduit din greu sa fabrice un casus belli impotriva Poloniei, asa ca devoalarea intentiilor sale a prins Moscova pe picior gresit. Pe zi ce trece, justificarea unei actiuni militare impotriva Ucrainei devine din ce in ce mai trasa de par.
Asa ca Putin va fi fortat curind sa ia o decizie. Primavara se apropie, iar temperatura tot creste, pamintul dezghetat tranformindu-se intr-un noroi gros, ce face dificila deplasarea rapida a tancurilor si camioanelor. Costurile mobilizarii a peste 100 de mii de soldati sint importante, atit financiar, cit si politic. Mai presus de orice, fiecare zi de intirziere afecteaza moralul trupelor, caci ma indoiesc ca soldatul rus obisnuit priveste cu entuziasm perspectiva de a merge la razboi impotriva unui oponent motivat si hotarit sa-si vinda scump pielea.