Presedintele turc Recep Erdogan apara moneda cu subventii. Lira care scazuse cu peste 50% a revenit puternic, marti, dupa o decizie extrem de controversata: statul va acoperi diferenta de curs pentru banii tinuti in banci in moneda locala. Analistii economici considera ca este o decizie atipica, costisitoare, periculoasa cand ar fi fost mai simplu sa fie majorata dobanda de catre banca centrala.
Masura prevede ca atunci cand lira se devalorizeaza in raport cu valutele forte mai mult decat dobanda oferita de banci, atunci statul va acoperi diferenta, astfel incat depozitele in lire sa isi conserve valoarea in dolari sau euro.
Recep Erdogan, presedintele Turciei; De acum, niciun cetatean nu are motive sa mai schimbe economiile din lire in moneda straina in perspectiva ca lira se va devaloriza.
Insa, aceasta masura este de fapt o majorare de dobanda ascunsa. Si nu una mica pentru ca ea ar urma sa acopere un diferential mare si, ca nivel total, inca necunoscut.
Analistii citati de Bloomberg sustin ca e o masura periculoasa si poate genera o spirala, cu un curs din ce in ce mai mare si inflatie in accelerare. Politica de dobanzi dictata de Erdogan, cu scaderi ale ratelor chiar cand inflatia creste, a generat o prabusire a lirei.
Presedintele a devenit extrem de nepopular si astfel de masuri de sprijin ar trebui sa-i ofere timp in perspectiva alegerilor de la jumatatea anului 2023.
O astfel de plasa de siguranta are ca scop reducerea cererii de valuta de catre populatie, insa subventionarea depozitelor muta riscul valutar pe bugetul public. Pentru deprecierea monedei Trezoreria ar urma sa plateasca direct. Asta va pune o presiune uriasa asupra ultimului bastion din economia Turciei- pozitia fiscala relativ buna.
Pana acum cinci ani, bugetul Turciei era construit cu un deficit mic, in jurul a 1% din PIB. Politica fiscala prudenta a fost un factor stabilizare a economiei. Insa, in timp, au aparut deficitele mai mari. Cele actuale sunt de aproximativ 3,5% din PIB.
Executia bugetara la 10 luni arata o crestere a veniturilor de aproximativ 23%, insa cheltuielile au avansat cu peste 34%. Procentele mari nu trebuie sa surprinda in conditiile in care ultimele date arata o inflatie de 21%. Insa ritmul mult mai mare de crestere a cheltuielilor este ingrijorator, iar subventionarea diferentelor de curs va pune presiune pe cheltuieli. Astfel de masuri de fapt pun in sarcina contribuabililor, politicile monetare atipice pentru ca se plateste din banii colectati sprijinul pentru moneda. Cetatenii ajung sa fie penalizati pe doua cai - prin inflatie si prin utilizarea finantelor publice pentru a ajuta moneda.