La cinci zile dupa ce doua cutremure puternice au zguduit sudul Turciei in cel mai grav dezastru natural din ultima generatie, bilantul victimelor ajunge la aproape 24.000 de morti, iar in Nurdagi si in alte orase din sudul Turciei si nordul Siriei peisajele capata un nivel apocaliptic, relateaza g4media.ro.
La cimitirul din Nurdagi, oras din provincia turca Gaziantep, la granita cu Siria, in curand nu va mai fi loc pentru morti. Mormintele proaspat sapate sunt marcate cu pietre funerare goale sau doar cu bucati de panza rupta, luate de la hainele victimelor pentru a le identifica.
In afara cimitirului, pe strada, zeci de cadavre zac ingramadite unele peste altele intr-un sir de camionete, asteptand sa fie ingropate. Cel putin cinci imami s-au grabit sa ajunga la Nurdagi pentru a oficia in continuu slujbe de inmormantare in masa, uneori pentru pana la 10 victime odata.
NU MAI SUNT SUFICIENTE SICRIE
Nu mai sunt suficiente sicrie. Sunt aduse deja din satele invecinate si chiar de la Istanbul, pentru a oferi un loc de veci pentru numarul coplesitor de cadavre care sosesc in oras.
„Patruzeci la suta dintre oamenii care locuiau in acest oras ar putea fi disparuti”, a declarat Sadik Gunes, un imam din Nurdagi. Casa lui era situata langa moscheea care s-a prabusit. In lipsa unui loc de rugaciune, inmormantarile in masa din Nurdagi si din restul sudului Turciei sunt oficiate in aer liber.
„Am pierdut numaratoarea cadavrelor pe care le-am ingropat de luni”, marturiseste imamul Gunes. „Am amenajat o extensie a cimitirului. Sunt inca oameni sub daramaturi. Ii vom ingropa si pe acestia dupa ce vor fi recuperati. Ingropam cadavrele chiar si noaptea tarziu, cu ajutorul cetatenilor care vin sa ne ajute”, povesteste imamul.
In asteptarea medicilor legisti si a procurorilor, locuitorii unor orase din Turcia au ingramadit cadavrele pe stadioane sau in parcari, pentru a le oferi rudelor posibilitatea de a-i identifica rapid pe cei dragi inainte de a li se elibera un certificat de deces.
In Kahramanmaras, lucratorii de la serviciile de urgenta au continuat sa cerceteze locurile devastate. Gasesc, adesea, doar parti de corp. Un angajat povesteste ca a incercat sa identifice o victima aratandu-le familiilor indurerate doar un brat retezat, singurul extras din ruine, in speranta ca vor recunoaste culoarea lacului de pe unghii, pentru a obtine un nume pentru persoana decedata.
In orasul Osmaniye din sudul Turciei, un cimitir a ramas fara spatiu, in timp ce in afara orasului Kahramanmaras, in apropiere de epicentrul cutremurului, un cimitir improvizat s-a umplut cu atat de multe cadavre, incat a fost nevoie ca scanduri de lemn si blocuri de beton adunate din daramaturi sa serveasca drept pietre funerare.
DISTRUGERI TERIFIANTE
In Jinderes, in nord-vestul Siriei, un oras plin de oameni refugiati din cauza celor zece ani de razboi civil, cei care au supravietuit bombardamentelor si atacurilor cu gaze chimice a trebuit din nou sa fuga pentru a-si salva viata in timp ce cladirile se prabuseau.
Yasser Abu Ammar, membru al Apararii Civile Siriene sau Castile Albe, un grup care lucreaza de ani de zile pentru a scoate oamenii dintre daramaturile cladirilor distruse de loviturile aeriene, a intrat in Jindires in orele de dupa primul cutremur si a fost coplesit de amploarea distrugerilor. Mai mult de 100 de cladiri intesate de familii fusesera transformate in gramezi de moloz. „Am fost uluit de grozavia scenei. Distrugerile care s-au abatut asupra orasului sunt terifiante”, marturieste el.
Eforturile lor de salvare au continuat pe tot parcursul saptamanii, incetinite de lipsa de utilaje si de asistenta.
Orasul Idlib a ramas in mare parte inchis si izolat de lumea exterioara pana cand sase camioane ale Natiunilor Unite au ajuns in provincie, joi, oferind o linie de salvare, abia la cateva zile dupa cutremur.
MIRACOLE PRINTRE RUINELE DEVENITE MORMINTE
In tot nordul Siriei, oamenii care locuiesc acum in corturi ridicate in zapada au inceput sa arda tot ce pot pentru a se incalzi. Alimentele si alte lucruri de baza sunt rare. „Lumea a uitat de noi”, spune Mohammed Abu Hamza. „Avem mancare doar pentru o vreme, dar pentru a ne incalzi, avem putin lemn, il ardem doar cateva ore pe zi pentru a ne ajunge cat mai mult timp. Am fost lasati sa facem fata singuri acestei situatii”, spune barbatul.
Si totusi, inca se mai intampla miracole. Au mai fost gasiti supravietuitori, desi au trecut cateva zile de la seism. In Hatay, un barbat in varsta de 30 de ani a fost scos dintre daramaturi la mai bine de 100 de ore de la producerea seismelor.
Pe drumul de iesire din Nurdagi, un grup de oameni stateau in jurul unui foc, adunati pentru a gasi ultimii supravietuitori. „Cu cateva momente in urma tocmai am scos o fetita din daramaturi”, spune bucuros Suleyman Sahin, unul dintre salvatori. Cu toate acestea, miracolele sunt rare.
Multe familii au spus ca in primele 24 de ore dupa cutremure puteau inca distinge vocile slabe ale rudelor de sub daramaturi. Apoi, incet, linistea a cazut peste mormanele de beton si caramizi care candva au fost case, dar care acum au devenit morminte, relateaza news.ro, citand The Guardian.