Iranul a livrat rachete balistice unor militii siite aliate in Irak si dezvolta in aceasta tar capacitati de productie cu scopul de a-si proteja interesele.
Al doilea scop ar fi de a-si oferi mijloacele cu care sa riposteze unui atac al inamicilor sai în regiune, potrivit unor surse occidentale, irakiene si iraniene, relateaza Reuters, citata de news.ro.
Orice strategie militara mai ofensiva din partea Iranului este susceptibila sa amplifice tensiunile cu Statele Unite - deja puternice dupa decizia lui Donald Trump de a se retrage din acordul din 2015 de la Viena în dosarul nuclar iranian - si sa stânjeneasca tarile europene, care depun eforturi sa salveze acordul.
Franta, mai ales, a fost deranjata de continuarea programului balistic iranian si a îndemnat Teheranul sa negocieze acest dosar, joi, prin vocea ministrului sau de Externe Jean-Yves Le Drian, care a îndemnat Republica islamica sa ”evite aceasta tentatie hegemonica pe care o manifesta”.
Însa îndemnurile Parisului au fost respinse, vineri, drept ”brutale si excesive” de catre Ministerul iranian de Externe.
Adversar regional al tarilor sunnite de la Golful Persic si Israelului, Iranul este acuzat de catre puterile occidentale ca furnizeaza rachete si tehnologii de armament unor militii siite care lupta atât în Siria, alaturi de regimul de la Damasc al lui Bashar al-Assad, cât si rebelilor huthi în Yemen si Hezbollahului libanez.
Doua surse occidentale din domeniul securitatii, trei oficiali iranieni si doua surse irakiene în domeniul securitatii afirma ca Teheranul a transferat rachete, în ultimele luni, catre grupari din Irak. Cei cinci oficiali precizeaza, de asemenea, ca Iranul a îndemnat aceste grupari sa lanseze propria productie balistica.
”Logica este sa existe un «plan B» daca Iranul este atacat”, explica un oficial iranian de rang înalt. ”Numarul de rachete nu este mare, doar câteva zeci, însa el poate sa creasca daca este necesar”.
Iranul da asigurari ca activitatile sale balistice sunt prin natura lor pur defensive.
Contactati de Reuters, oficiali iranieni au refuzat sa comenteze în mod oficial aceste informatii. Guvernul si armata irakiene nu au comentat nici ele.
Surse occidentale confirma ca câteva zeci de rachete au fost transferate si ca acest lucru a fost perceput ca un avertisment adresat Statelor Unite si aliatilor lor în urma unor atacuri aeriene israeliene asupra unor obiective iraniene în Siria.
”S-ar parea ca Iranul este pe cale sa faca din Irak o baza avansata pentru rachetele sale”, a adaugat aceeasi sursa.
Rachetele respective - Zalzal, Fateh-110 si Zolfaghar - au raze de actiune cuprinse între 200 si 700 de kilometri, adica o raza suficienta pentru ca sa atinga capitala saudita Riad sau Tel Avivul în Israel, dar si forte americane în regiune, în cazul în care sunt lansate de la baze situate în vestul sau sudul Irakului.
LANÅ¢ DE PRODUCÅ¢IE ÎN IRAK
Aceste baze, plasate sub controlul fortelor Al Qods, o unitate de elita din cadrul Gardienilor Revolutiei iraniene însarcinata cu operatiuni în teatre externe, sunt supervizate de generalul Qassem Soleimani, precizeaza trei surse.
Decizia de a folosi miltii pentru a produce rachete în Irak a fost luata în urma cu un an si jumatate, însa abia recent s-a constatat o intensificare a activitatii, odata cu sosirea unor lansatoare de rachete, afirma sursele iraniene si o sursa irakiana din cadrul securitatii.
”Noi detinem baze de acest fel în numeroase locuri, iar Irakul este unul dintre ele. Daca America ne ataca, prietenii nostri vor ataca interesele americane si pe aliatii lor în regiune”, declara un comandant de rang înalt din cadrul Gardienilor Revolutiei, un veteran în Razboiul Iran-Irak din anii ’80.
Surse occidentle si iraniene în domeniul securitatii precizeaza ca fabricile alese în vederea productiei locale se afla la Al Zafaraniya, la est de Bagdad, si la Jurf al Sakhar, la nord de Kerbala. Alta sursa iraniana evoca un al treilea loc de productie în Kurdistanul irakian.
Toate zonele citate se afla sub controlul unor militii siite, în principal gruparea Kataëb Hezbollah - sau Hezbollahul irakian -, una dintre cele mai apropiate de Teheran.
Mai multe surse confirma faptul ca irakieni au fost formati în Iran în mânuirea rachetelor. O sursa irakiana în domeniul securitatii precizeaza ca Al Zafaraniya a fost folosita în trecut la producerea unor ogive si unor mulaje din ceramica de rachete, în timpul fostului presedinte Saddam Hussein, dupa care a fost refacuta în 2016 de catre militii siite ajutate de Iran.
Ingineri siiti angajati odinioara de fabrica au fost chemati sa o faca din nou operationala. Teste de rachete au fost efectuate în apropiere de Jurf al Sakhar, adauga aceeasi sursa.
LUPTA ÎMPOTRIVA SI, DETURNATÄ‚
Agentia Centrala americana de Informatii (CIA) si Pentagonul au refuzat sa faca vreun comentariu. Un oficial american a confirmat însa, sub protectia anonimatului, transferul recent de rachete, fara sa se pronunte asupra capacitatilor de lansare a bazelor.
O sursa regionala din domeniul securitatii, care apreciaza ca Iranul interpune un anumit numar de rachete balistice în zone aflate sub control siit, a declarat însa ca nu este în masura sa confirme existenta unui lant de productie iranian în Irak.
Un al doilea conducator din cadrul serviciilor irakiene de informatii a declarat însa ca rachete iraniene au fost livrate unor miltii siite în cadrul luptei împotriva gruparii jihadiste Statul Islamic (SI) si livrari au continuat dupa înfrângerea Daech în Irak.
”Era clar pentru serviciile de informatii irakiene ca arsenalul trimis de Iran nu era destinat luptei împotriva Daech, ci reprezenta mai degraba un mijloc de presiune care sa poata fi mobilizat de Iran în cazul unui conflict regional”, spune el.
”Noi nu putem împiedica aceste militii sa traga rachete iraniene, pur si simplu pentru ca nu sunt în mâinile noastre comenzile, iranienii le controleaza”, a adaugat el.
În 2016, Parlamentul irakian a adoptat o lege în vederea integrarii coalitiei militiilor siite Unitatile de Mobilizare Populara în cadrul armatei nationale si plasarea lor, astfel, sub controlul premierului siit Haider al Abadi. Însa, în fapt, Iranul îsi pastreaza controlul asupra conducatorilor lor, care discuta regulat cu generalul Soleimani.