O romanca din Italia traieste in aceste zile drama vietii ei. Plecata in tara sa-si inmormanteze mama a fost pusa in izolare la domiciliu din cauza epidemiei de coronavirus care bantuie acum si prin Europa. Nu este bolnava, nu a avut nici macar febra si nicun alt simptom, dar nu a putut fi alaturi de mama ei pe ultimul sau drum.
„Simt ca innebunesc in casa, am venit in Romania sa imi inmormantez mama si in schimb am fost inchisa intre patru pereti”, ne-a spus femeia in lacrimi.
Cu Mihaela am vorbit la telefon si ne era greu sa incheiem conversatia. Pentru clipe bune am ramas in tacere, ea plangand, noi muti, cu teama ca orice i-am spune nu i-ar fi de niciun folos. Consideram in acele clipe ca oricum nu puteam gasi cuvintele potrivite sa o consolam, apoi ne parea rau sa inchidem telefonul si sa o lasam iar singura. Cum, cu ce vorbe ai putea consola o fiica venita de la mii de kilometri distanta sa o insoteasca la groapa pe cea care i-a dat viata, dar in schimb este fortata sa ramana inchisa in casa? Ce i-ai putea spune pentru a-i linisti sufletul deznadajduit de vina ca ani la rand si-a vazut mama doar in luna august si nici acum nu i-a putut fi alaturi, in ultima ei clipa petrecuta pe acest pamant?
Mihaela este din Campia Turzii, dar traieste din anul 2007 in Italia, la Cuneo. Nu este singura acolo, are alaturi toata familia, sotul, copiii, nepotii. Acasa, in Romania, o mai avea pe mama si o sora, atat. Spre sfarsitul lunii februarie, mama ei, in varsta de 70 de ani, a fost internata la spital, avea probleme cu inima si din nefericire a murit miercuri dimineata, pe 26 februarie.
Mihaela a hotarat sa plece de urgenta in tara si ca sa se informeze daca sunt probleme a sunat la aeroportul din Cluj sa intrebe daca va fi pusa in izolare. De la aeroport au asigurat-o ca nu sunt niciun fel de probleme daca nu are febra sau vreun alt simptom provocat de coronavirus. Cum Mihaela nu avea nimic care sa prevesteasca o astfel de infectie, fiind perfect sanatoasa, a mers fara teama, doar cu sufletul ranit si cu gandul mereu la suferinta si moartea mamei sale.
A luat avionul de la Bergamo si a ajuns la Cluj noaptea tarziu, iar la aeroport a asteptat-o cumnata sa cu masina. „Am completat chestionarul cu datele personale, m-au intrebat din ce zona vin mai exact, mi-au masurat temperatura si totul a fost in regula”, ne-a povestit romanca noastra. „Am mers acasa, la Campia Turzii, pe mama o aduceau la capela cimitirului a doua zi.”
Lucurile au luat insa o intorsatura neasteptata pentru Mihaela, desi in avionul cu care venise nu a fost nicio persoana suspecta de coronavirus si cu toate ca ea era perfect sanatoasa si nu prezenta absolut niciun simptom al bolii, dis-de-dimineata s-a trezit la usa cu o doamna de la DSP (Directia Publica de Sanatate) care i-a transmis ca este declarata in izolare la domiciliu si nu are voie sa paraseasca locuinta timp de 14 zile. „Cum?? Nu-mi venea sa cred!”, ne-a marturisit Mihaela, „de la aeroport nu-mi spusese nimic, cum de asa, deodata, sunt suspecta de coronavirus?”
Nu numai Mihaela era fortata sa ramana pentru doua saptamani in casa vrand-nevrand ci si cumnata ei care a luat-o cu masina de la aeroport si cu care intrase practic in contact. „O colega de-a cumnatei mele de serviciu m-a parat la DSP”, spune femeia, „in Romania lumea se teme de coronavirus, iar noi, cei din Italia, suntem priviti cu suspiciune. Colega cumnatei mele stia ca vine sa ma ia de la aeroport si a sunat la DSP. Doamna care a venit si m-a instiintat ca nu am voie sa parasesc domiciliul timp de 14 zile a vorbit cu mine de departe, de pe scari, nici nu s-a apropiat de usa”, isi aminteste Mihaela. De atunci nimeni nu s-a mai prezentat sa o controleze, nu a mai primit niciun telefon macar, dar doamna de la DSP i-a dat de grija ca, in eventualitatea ca paraseste voluntar locuinta, i se va deschide proces penal.
Isi inghite cu greu lacrimile, ii auzim prin telefon sughitul si plansul inecat, stiam ca ochii ii sunt rosii si gura uscata de tristetea si amaraciunea ultimelor zile. O lasam sa ne povesteasca fara sa o intrerupem, suntem descatusarea unei furii pe care a strans-o zile la rand in suflet:
„Doar sambata de dimineata mi-au permis sa ies un pic pana la capela sa o vad pe mama, cand nu era nimeni. Mi-au spus cei de la Directia de Sanatate ca pot sa merg la inmormantare, dar sa stau minim la 2 metri distanta de toata lumea, sa am masca la gura si oricum, daca ma prezint acolo vor fi puse in izolare la domiciliu toate persoanele prezente. Cum sa ma duc atunci?? Cum?? Din vina mea sa stea cu totii inchisi in casa, stiti ce inseamna sa stai inchis intre patru pereti gandindu-te ca poate cine stie ce boala da peste tine dintr-un moment in altul? Cu toate ca la inmormantare nici nu a fost lume multa, nu vine lumea, se teme de adunari, mai ales ca multi stiau ca veneam eu din Italia”, ne-a spus Mihaela.
Femeia primeste produse alimentare de la persoane care ii cumpara ce are nevoie, ii duce acasa si le da banii. Se intreaba iar, si iar, de ce trebuie sa stea izolata daca nu are niciun simptom de coronavirus. „Ce spuneti, este oare posibil sa ma imbolnavesc pe parcursul izolarii, a acestor 14 zile?”, ne-a intrebat cu o unda de neincredere in glas.
Nu stim, Mihaela, stim doar ca trebuie sa avem o atitudine pozitiva, sa nu ne fie frica de boala, sa nu lasam panica sa ne doboare fizic si moral, sa gasim in noi puterea necesara de a merge mai departe in viata si a trece peste greutati. Dupa aceasta izolare fortata, dupa tristetea acumulata in aceste zile, te vei intoarce in Italia, la familia ta, la sotul si copiii tai, cu inima deschisa si cu siguranta ca nu vei fi o eventuala sursa de boala pentru ei. Iar in sufletul tau va fi august pentru totdeauna, pentru ca vei purta mereu in inima si gand amintirea cea mai draga si mai de pret pe care o vei putea avea vreodata: pe mama ta!
'Sursa: rotalianul.com