Science Report: SUA are o gramada de filmari cu OZN-uri, dar nu vrea sa le arate. Proaspetilor tatici li se micsoreaza creierul. Calea Lactee musteste de apa si noi de abia aflam

SUA are o gramada de filmari cu OZN-uri, dar nu le arata ca va speriati

Dupa ce, in ultimii ani, au tot facut publice documente cu privire la aparitia OZN-urilor pe cerul Statelor Unite ale Americii, documente care, intre noi fie vorba, n-au facut nicio sfaraiala, oficiali al Marinei americane, citati de site-ul Livescience, sustin ca au si mai multe, dar nu le fac publice pentru ca „ar afecta siguranta nationala” si, in felul asta, ar mai speria si publicul slab de inima.

Gregory Cason, un oficial al US Navy, sustine ca astfel de materiale, odata facute publice, ar arata inamicilor SUA nu doar secrete ale apararii americane, ci si slabiciunile ei. Zice el ca unele mai scapa in presa, nu se stie cum, asa, cat sa nu uite lumea ca exista si pericolul asta. Dar, per total, ar fi circa 144 de cazuri OZN semnalate din anul 2004 si pana in prezent, ceea ce ne arata noua ca e o viermuiala de extraterestri pe aici mai ceva ca in filmul Men in Black.

Una peste alta, ca sa fie cetateanul planetar cat de cat linistit, dar totusi vigilent, Departamentul Apararii din SUA a anuntat ca a solicitat si a primit unda verde pentru niste fonduri suplimentare, ca sa deschida un nou birou specializat numai pe cazuri din astea neobisnuite. Aaaa, pai de ce n-au inceput, dom`ne, cu asta? Acum chiar ca te ia cu furnicaturi.

Apropo, nu ei au trimis discul ala de aur cu naveta Voyager in `77? Aia pe care apar, printre altele, un el si o ea goi, plus indicatii cum sa ajunga extraterestrii la noi? Acum, la ce s-or fi asteptat? Sa vina aia cu flori si bomboane intergalactice? Cine stie ce perversi de „alieni” au pus mana pe mesaj? In fine, ei au comis-o, ei sa o rezolve, si asta pe banii contribuabililor lor, cum au facut din anii `50 incoace. La noi oricum se duc banii intr-o sumedenie de gauri negre, nu ne mai raman si pentru extraterestri.

Proaspetilor tatici li se micsoreaza creierul

De cand e lumea lume, toata comunitatea stiintifica si nu numai s-a concentrat exclusiv pe proaspetele mamici, pe ce schimbari se petrec in organismul lor dupa nastere si, nu in ultimul rand, pe modul in care se schimba creierul lor. Nimeni nu s-a gandit si tatici, la cat trag si ei, de parca zici ca misiunea lor se incheie fix dupa ce au avut placerea sa il faca pe ala mic. Iata ca se face dreptate si aflam azi, dintr-un studiu publicat in revista de specialitate Cerebral Cortex, ce schimbari majore se petrec in creierele noilor tatici. Cum ar veni, vai de capul lor.

Astfel, studiul a avut in vedere 40 de subiecti, toti proaspat tatici, jumatate din Spania si cealalta jumatate din California. De mentionat ca voluntarii fusesera testati si cu cateva luni inainte de nasterea primului copil. In absolut toate cazurile s-a observat o reducere a materiei cenusii in zona corticala a creierului. Asta nu este neaparat un lucru rau, desi asa ar parea la o prima vedere.

In realitate, sustin cercetatorii mentionati, asta arata o modificare a functiilor creierului prin care se intensifica activitatea centrilor responsabili cu atentia si memoria vizuala. Cum ar veni, taticii isi intra in rol imediat dupa nasterea primului copil, pentru ca asa sunt ei programati genetic. Evident, dupa cum se subintelege din studiu, e nevoie, in primul rand, de un creier ca sa se poata produce toate schimbarile alea.

Calea Lactee musteste de apa si noi de abia aflam

Este foarte posibil ca astronomii sa fi ratat pana acum o sumedenie de planete pline de apa, se arata intr-un studiu publicat in revista Science. Le-au ratat ca n-au avut ce trebuie ca sa le observe. Dar situatia se schimba, iar noile date indica posibila existenta a multor planete pe care ar fi apa sa-ti pui si in cap.

Spre exemplu, cu ajutorul noile telescoape, astronomii au identificat doua metode prin care pot confirma prezenta unei planete care orbiteaza o stea. Primo, ar fi o diminuare a luminii stelare atunci cand planeta se interpune intre noi si steaua ei. Secundo, oscilatiile lungimii de unda a luminii stelare, datorate fortei gravitationale exercitate de planeta. Pe baza acestor date se poate calcula nu doar distanta planetei fata de soarele ei, ci si raza si masa acesteia. Simplu ca buna ziua pana aici.

Acum, ca avem toate datele astea, e si mai simplu sa calculezi densitatea corpului ceresc. O densitate mica inseamna o planeta gazoasa. Una mare, adica ai o planeta solida. Problema apare atunci cand descoperi o planeta cu o densitate care nu e nici cal, nici magar. Si, explica studiul, astfel de planete ar fi, cel mai probabil, unele care retin o cantitate mare de apa in compozitie. Nu, nu sunt planete de apa, ci unele solide care au apa in compozitia lor. Mai exact sub forma de gheata, in roci si asa mai departe.

Interesant este ca astfel de planete orbiteaza in general in jurul piticelor rosii, stele cu o masa mai mica decat jumatate din cea a Soarelui, dar care au o existenta de pana la 100 de miliarde de ani. Deci nu pleaca nicaieri, sa zici ca dispar ele pana ajungi tu acolo. Unde mai pui ca piticele astea rosii reprezinta circa 73-80% din totalul stelelor din Univers. In concluzie, planete care sa contina apa exista cu ghiotura. Numai sa vrem noi sa ne ducem acolo si sa le terraformam.

De Craciun taiem caracatita!

Trecerea la o dieta bazata in special pe fructe de mare a populatiei planetare ar duce la reducerea semnificativa a gazelor cu efect de sera, ni se spune intr-un studiu publicat in revista Communications Earth & Environment. Proteina animala, vezi cazul porcului, vitei, puiului si asa mai departe, poate fi inlocuita nu doar cu succes, ci si cu multe beneficii pentru sanatate, daca apelam la surse sustenabile de animale acvatice.

Revelatia asta a venit dupa ce, din 2015 si pana in prezent, s-a observat ca fermele acvatice de fructe de mare, respectiv crescatoriile de peste, afecteaza mult mai putin mediul inconjurator decat fermele de animale. E adevarat ca nici cercetatorii implicati in realizarea studiului cu pricina nu au luat in calcul efectele pe care astfel de ferme acvatice le au asupra ecosistemelor dar, na, scopul scuza mijloacele.

Prin urmare, ni se recomanda intens sa adoptam o dieta bogata in acizi grasi, vitamine, minerale si proteine, totul doar din fructele de mare. Salvam planeta si vom si plesni de sanatate! QED!