Silvio Berlusconi: Rege al politicii italiene, dar si al gafelor. Cum si-a construit averea mogulul si cum a ajuns in centrul unor scandaluri precum „bunga bunga”

Berlusconi a murit luni la spitalul San Raffaele din Milano la varsta de 86 de ani.

Nascut la 29 septembrie 1936 la Milano, Berlusconi era copil in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. La fel ca multi tineri din Milano, a fost evacuat si a locuit cu mama sa intr-un sat aflat la o anumita distanta de oras. Si-a inceput cariera vanzand aspiratoare si si-a construit o reputatie ca artist, cantand mai intai in cluburi de noapte si apoi pe vase de croaziera.

Dupa ce a intrat in politica, ani de zile a reusit sa evite cu succes scandalurile sexuale si acuzatiile de coruptie, pana cand, in 2011, criza datoriilor din zona euro a afectat profund Italia si a dus la o scadere temporara a influentei sale.

Dar ceva si mai rau avea sa vina pentru omul pe care multi italieni ajunsesera sa il considere de neatins, dupa ce condusese patru guverne. A fost condamnat pentru frauda fiscala in 2013 si expulzat din Senatul italian. Dupa o alta condamnare, in 2015, toata lumea credea ca s-a incheiat definitiv cariera sa politica.

Dar, in ciuda faptului ca a suferit un atac de cord despre care medicul sau a spus ca l-ar fi putut ucide, in 2016, si ca a fost operat de urgenta la colon in 2019, carismaticul showman era pregatit pentru o noua revenire in politica.

Chiar daca i s-a interzis sa ocupe functii publice din cauza cazierului sau judiciar, el si-a condus partidul de centru-dreapta Forza Italia catre un succes electoral moderat in 2018. Iar un an mai tarziu, odata cu ridicarea interdictiei de a candida, si-a castigat un loc in Parlamentul European la varsta de 82 de ani. A revenit in forta in prim-planul politicii interne italiene in 2022, cand a negociat intrarea partidului sau in coalitia de guvernare condusa de premierul Giorgia Meloni.

De la cantaret la mogul media

Dupa ce a absolvit Universitatea din Milano cu o diploma in drept in 1961, Berlusconi a devenit dezvoltator imobiliar. A infiintat Edilnord, o companie de constructii, impunandu-se ca dezvoltator de locuinte rezidentiale in jurul orasului sau natal Milano si acumuland o avere considerabila pana in anii 1970.

Zece ani mai tarziu, in 1974, a lansat o companie locala de televiziune prin cablu - Telemilano - care avea sa se transforme in cel mai mare imperiu media din Italia, Mediaset, care controleaza cele mai mari trei posturi de televiziune private din tara.

In 1978 a lansat prima provocare directa la adresa monopolului national de televiziune. In 1980, a infiintat Canale 5, prima retea comerciala de televiziune din Italia, iar pana la sfarsitul deceniului, posturile create de Berlusconi dominau undele radio italiene.

Berlusconi si-a diversificat, de asemenea, afacerile, achizitionand magazine, cinematografe, edituri si echipa de fotbal AC Milan. Si-a consolidat imperiul sub umbrela holdingului Fininvest, un vast conglomerat care a ajuns sa controleze peste 150 de intreprinderi.

Silvio Berlusconi a ramas unul dintre cei mai bogati oameni din Italia. El si familia sa au construit o avere estimata inainte de pandemie la 6,4 miliarde de dolari de catre revista americana de afaceri Forbes.

Imensul sau holding Fininvest are in prezent sub umbrela sa Mediaset si cea mai mare editura italiana, Mondadori, si detine, printre altele, participatii in cotidianul Il Giornale. Berlusconi a vandut clubul de fotbal AC Milan unor investitori chinezi pentru 740 de milioane de euro in 2017.

Copiii sai - Marina, Barbara, Pier Silvio, Eleonora si Luigi - participa cu totii la conducerea imperiului sau de afaceri.

Berlusconi intra in politica 
Berlusconi a dominat politica italiana incepand cu anii 1990. A ajuns sa conduca patru guverne, intre anii 1994-1995, 2001-2006 si 2008-2011.

In 1993, si-a fondat propriul partid politic, Forza Italia (Hai, Italia!), cu o orientare conservatoare, numit asa dupa un celebru cantec italian cantat pe stadioanele de fotbal.

Multi au sperat ca priceperea sa in afaceri ar putea contribui la revitalizarea economiei Italiei. Oamenii isi doreau o pauza in ceea ce priveste coruptia si instabilitatea care afectau politica italiana de ani de zile.

In anul urmator a devenit prim-ministru, conducand o coalitie cu Alianta Nationala si Liga Nordului, partide de dreapta. Mandatul sau s-a dovedit a fi insa turbulent. La scurt timp dupa ce a preluat functia, in mai 1994, a fost lansata o ancheta de coruptie asupra imperiului sau de afaceri, iar disputele din cadrul coalitiei de guvernare au culminat cu iesirea de la guvernare a partidului Lega Nord (Liga Nordului), in decembrie. Confruntat cu un vot de neincredere, Berlusconi si-a anuntat demisia la 22 decembrie 1994, dar a ramas in functie ca interimar pana in ianuarie 1995.

Suisuri si coborasuri
Au urmat o serie de suisuri si coborasuri.

A fost condamnat pentru frauda si coruptie, dar verdictele au fost in cele din urma anulate. In pofida acestor acuzatii si a criticilor privind controlul pe care il detinea asupra unei mari parti a presei italiene, a ramas liderul Forza Italia. A pierdut alegerile din 1996 in fata stangii lui Romano Prodi. Promitand reduceri de taxe, mai multe locuri de munca si pensii mai mari, a condus o coalitie de centru-dreapta spre victorie la alegerile parlamentare nationale din 2001 si a devenit din nou prim-ministru, din nou in coalitie cu fostii sai parteneri. Dupa ce a condus cel mai longeviv guvern italian de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, a fost din nou invins de Prodi in 2006.

A revenit la guvernare in 2008, la conducerea unui partid reinnoit, redenumit Poporul Libertatii (PDL).

Sprijinul sau a disparut in 2011, pe masura ce costurile de imprumut ale tarii au crescut vertiginos in plina criza a datoriilor din zona euro, iar el a demisionat dupa ce si-a pierdut majoritatea parlamentara.

In februarie 2013, a fost la un procent de a castiga alegerile generale - suficient de aproape pentru a juca un rol in coalitia de guvernare.

Pe masura ce tensiunile au crescut din cauza condamnarii sale pentru frauda fiscala, partidul s-a divizat, iar Berlusconi l-a relansat sub vechea denumire, Forza Italia.

A ramas apoi departe de centrul scenei politice timp de aproximativ patru ani, dupa ce a fost expulzat din parlament.

In 2018, Forza Italia a fost lasata in afara coalitiei cu Liga Nordului, de dreapta, in ciuda unei performante electorale solide. In orice caz, Berlusconi nu ar fi putut ocupa el insusi o functie publica, din cauza cazierului sau judiciar. Dar aceasta interdictie a fost anulata in acelasi an, cand a fost considerat "reabilitat" de catre instante - si a anuntat ca va participa la alegerile europene din mai 2019. La acele alegeri, Forza Italia a obtinut mai putin de 10% din voturile din Italia - dar suficient pentru a avea mai multe mandate, inclusiv cel al lui Berlusconi.

A revenit apoi in Senat in urma alegerilor generale din 2022.

Un profil controversat 

In orice caz, ca politician Berlusconi a fost prima persoana care a preluat functia de prim-ministru al Italiei fara sa fi detinut anterior vreo functie guvernamentala sau administrativa. A ramas cunoscut pentru stilul sau politic populist si pentru personalitatea sa impunatoare. In timpul mandatelor sale, a fost adesea acuzat ca ar fi un lider autoritar si un om dur.

Berlusconi s-a impus ca o figura controversata, care diviza opinia publica si analistii politici.

Sustinatorii i-au subliniat abilitatile sale de lider si puterea sa carismatica, politica sa fiscala bazata pe reducerea impozitelor si capacitatea sa de a mentine relatii externe puternice si stranse atat cu Statele Unite, cat si cu Rusia.

Criticii i-au pus la indoiala performantele ca politician si etica practicilor sale guvernamentale in legatura cu propriile afaceri. A fost acuzat ca a gestionat prost bugetul de stat si ca a crescut datoria publica italiana, ca si-a urmarit interesele personale ca sef al guvernului, propriile companii beneficiind de pe urma politicilor promovate de guvernele sale. I s-a reprosat, de asemenea, ca avea vaste conflicte de interese din cauza detinerii unui imperiu media, cu care a restrictionat libertatea de informare, si ca a fost santajat in calitate de lider din cauza vietii sale private turbulente.

Dar poate cel mai controversat aspect al profilului sau in planul politicii externe ramane relatia si atitudinea fata de Moscova. Berlusconi s-a numarat printre cei mai vocali sustinatori ai unor legaturi mai stranse intre Rusia si Uniunea Europeana. Intr-un articol publicat in presa italiana la 26 mai 2002, el a declarat ca urmatorul pas in integrarea tot mai mare a Rusiei cu Occidentul ar trebui sa fie aderarea la UE. Berlusconi a avut o relatie calda cu Vladimir Putin. In septembrie 2014, dupa ce Putin anexase Crimeea, Berlusconi a acuzat Statele Unite, NATO si UE de "o abordare ridicola si iresponsabila de sanctionare a Federatiei Ruse, care nu poate decat sa apere cetatenii ucraineni de origine rusa pe care ii considera frati". Cei doi lideri au descris adesea relatia lor ca fiind o prietenie stransa, continuand sa organizeze intalniri bilaterale chiar si dupa demisia lui Berlusconi in noiembrie 2011.

Berlusconi a condamnat invazia rusa din 2022 in Ucraina, declarandu-se profund dezamagit de comportamentul presedintelui rus Putin, dar inaintea alegerilor generale italiene din 2022, el a aparat "operatiunea militara speciala" pusa in aplicare de Rusia, adaugand ca Putin a vrut doar sa inlocuiasca guvernul lui Volodimir Zelenski cu "oameni decenti". In octombrie 2022, inregistrari audio scurse catre presa au aratat ca Berlusoni si-a exprimat consternarea fata de sprijinul militar al Italiei pentru Ucraina si l-a invinuit pe Volodimir Zelenski pentru invazia rusa in Ucraina.

Regele gafelor

Berlusconi avea faima de a face gafe sau remarci insensibile.

La 2 iulie 2003, a sugerat ca europarlamentarul social-democrat german Martin Schulz, care ii criticase politicile interne, ar trebui sa joace intr-un film rolul unui gardian la un lagar de concentrare nazist. Berlusconi a insistat ca a glumit, dar i-a acuzat pe Schulz si pe altii ca sunt "turisti rau-voitori ai democratiei". Acest incident a provocat o scurta racire a relatiilor Italiei cu Germania.

Adresandu-se traderilor de la Bursa de Valori din New York, in septembrie 2003, Berlusconi a enumerat o serie de motive pentru a investi in Italia, primul dintre acestea fiind acela ca aici sunt "cele mai frumoase secretare din lume". Aceasta remarca a dus la proteste in randul femeilor din parlament.

In martie 2006, Berlusconi a afirmat ca sub Mao Zedong, comunistii chinezi au "fiert copii pentru a fertiliza campurile".

In 2008, Berlusconi a provocat controverse la o conferinta de presa comuna cu presedintele rus Vladimir Putin. Cand un jurnalist de la ziarul rus Nezavisimaia Gazeta a pus o intrebare despre relatiile personale cu Putin, Berlusconi a facut un gest catre jurnalist imitand un pistolar care tragea.

Tot in 2008, dupa ce Barack Obama a fost ales ca primul presedinte de culoare al SUA, Berlusconi s-a referit la Obama ca fiind "tanar, chipes si chiar bronzat".

La doua zile dupa cutremurul din 2009 de la L'Aquila, Berlusconi a sugerat ca persoanele ramase fara adapost ar trebui sa priveasca experienta lor ca pe un weekend petrecut cu cortul.

Nesfarsita saga judiciara a lui Berlusconi 

O mare parte din cariera politica a lui Berlusconi a fost afectata de o serie de batalii juridice. Originar din Milano, el s-a plans in mod frecvent ca a fost victima autoritatilor judiciare din aceasta metropola.

In 2009, el estima ca, in 20 de ani, a avut 2 500 de infatisari in instanta in 106 procese, cu un cost juridic de 200 de milioane de euro, scrie BBC.

El a negat delapidarea, frauda fiscala si contabilitatea falsa, precum si tentativa de mituire a unui judecator - acuzatii cu care s-a confruntat. In numeroase ocazii, a fost achitat, a avut condamnari anulate sau le-a vazut expirand in urma unui termen de prescriptie.

Munca in folosul comunitatii la 76 de ani 

A primit o palma atunci cand, in 2011, Curtea Constitutionala a anulat o parte a unei legi care ii acorda imunitate temporara lui si altor ministri de rang inalt.

Pana la sfarsitul anului a fost inlaturat de la putere, iar in octombrie 2012 a fost condamnat la patru ani de inchisoare pentru frauda fiscala si i s-a interzis accesul la functii publice.

Berlusconi si-a sustinut nevinovatia si a vorbit despre o "lovitura de stat judiciara".

Pentru ca avea peste 75 de ani, a primit o sentinta cu munca in folosul comunitatii, lucrand patru ore pe saptamana cu batranii bolnavi de dementa intr-un azil catolic de langa Milano.

Berlusconi nu a fost niciodata judecat pentru acuzatii legate de mafia siciliana, desi mai multi membri ai acesteia au declarat ca ar fi avut legaturi cu organizatia criminala siciliana.

Femeile lui Berlusconi si petrecerile bunga-bunga

Luptele lui Berlusconi in arena politica si in sala de judecata au fost insotite de o serie de relatari scandaloase despre viata sa privata.

A cunoscut-o pe cea de-a doua sotie, Veronica Lario, dupa ce aceasta a jucat topless intr-o piesa de teatru. Cand a fost fotografiat la petrecerea de 18 ani a modelului aspirant Noemi Letizia, sotia sa a decis sa divorteze de el in 2009.

In 1965, Berlusconi se casatorise cu Carla Elvira Dall'Oglio, cu care a avut doi copii: Maria Elvira, cunoscuta ca Marina (nascuta in 1966) si Pier Silvio (nascut in 1969).

In 1980, Berlusconi a inceput relatia cu actrita Veronica Lario, cu care a avut ulterior trei copii: Barbara (nascuta in 1984), Eleonora (nascuta in 1986) si Luigi (nascut in 1988). A divortat de Dall'Oglio in 1985 si s-a casatorit cu Lario in 1990. La acel moment, Berlusconi era un antreprenor cunoscut, iar nunta sa a fost un eveniment social notabil. Unul dintre cavalerii sai de onoare a fost Bettino Craxi, fost prim-ministru si lider al Partidului Socialist Italian, condamnat ulterior pentru coruptie.

La 28 decembrie 2012, Berlusconi a fost obligat sa-i plateasca fostei sale sotii Veronica Lario 48 de milioane de dolari pe an, in cadrul unui acord de divort, dar a putut pastra casa de 100 de milioane de dolari in care locuiau impreuna cu cei trei copii ai lor.

Dar reputatia sa a fost patata cel mai mult de acuzatiile privind petrecerile picante, denumite "bunga-bunga", de la vila sa privata la care participau fete care dansau in cluburi. Totul a culminat cu o condamnare pentru ca a platit pentru sex cu o prostituata minora.

In octombrie 2010, a iesit la iveala faptul ca Berlusconi a sunat la o sectie de politie pentru a cere eliberarea unei fete de 17 ani, Karima "Ruby" El Mahroug. Aceasta era retinuta pentru furt si se spunea, de asemenea, ca ar fi participat la petrecerile sale "bunga-bunga". In iunie 2013, el a fost gasit vinovat ca a platit-o pentru sex si ca a abuzat de putere. Cazul a fost in cele din urma anulat in 2014. A fost apoi judecat sub acuzatia de mituire a unui martor - lucru pe care il neaga - iar in cele din urma a fost achitat in februarie 2023.

Berlusconi a sustinut intotdeauna ca nu este "un sfant", dar a respins cu fermitate afirmatiile ca ar fi platit vreodata o femeie pentru sex. "Nu am inteles niciodata unde este satisfactia atunci cand iti lipseste placerea de a cuceri", spunea el.