În timpul Războiului Rece, Uniunea Sovietică sprijinea grupuri teroriste care desfășurau atacuri în Europa, semănând frică și confuzie în rândul populației. Aceste grupuri, precum Facțiunea Armata Roșie sau Brigăzile Roșii, își justificau acțiunile printr-o ideologie marxistă, însă scopul lor nu era să aducă „avansul marxismului global”. În schimb, terorismul sovietic urmărea destabilizarea societăților capitaliste prin acte de violență aleatorii, care să slăbească încrederea publicului în instituțiile statale.

Tactica Moscovei: frică și confuzie

Potrivit specialistului Chuck Pfarrer, fost ofițer al Navy SEAL și jurnalist specializat în chestiuni de securitate, scopul acestor atacuri nu era unul militar convențional. Terorismul sovietic avea un obiectiv mai profund: să erodeze încrederea publicului în guvernele occidentale și să forțeze statele să investească resurse uriașe în contracararea acestora, distrăgându-le astfel atenția de la alte priorități strategice.

Dezinformarea și atacurile cibernetice, o nouă formă de destabilizare

În prezent, Rusia a înlocuit vechile tactici de terorism cu o formă mai subtilă și mult mai periculoasă de război: cyber warfare. Dacă atacurile teroriste fizice se limitau la zone izolate, războiul digital are un impact mult mai larg. Prin manipularea informațiilor și atacurile cibernetice, Kremlinul poate ajunge să influențeze milioane de oameni zilnic, destabilizând întregi societăți fără a necesita o intervenție militară directă.

Grupurile de hackerii ruși: APT28 și APT29

Grupurile de hackeri ruși, precum APT28 (Fancy Bear) și APT29 (Cozy Bear), sunt acum principalele instrumente ale Moscovei în acest război cibernetic. Aceste grupuri de hackeri au fost implicate în atacuri cibernetice împotriva infrastructurilor critice, sistemelor guvernamentale și afaceri private, având ca scop nu doar obținerea de informații, ci și perturbarea serviciilor publice, erodând astfel încrederea în guvernele țărilor vizate.

Atacurile cibernetice ale Rusiei nu sunt doar o formă de spionaj, ci o parte esențială a unui război psihologic global. Scopul lor este de a semăna neliniște și de a submina stabilitatea internă a națiunilor vizate. Prin intermediul acestor acțiuni, Rusia caută să creeze un sentiment de insecuritate în rândul populației, slăbind astfel coeziunea socială și sprijinul pentru guvernele naționale.

Războiul cibernetic și tactica zonei Gri

Tactica „Zonei Gri”, descrisă de expertul Fred Hoffman, include acțiuni care se află între pace și război deschis. Astfel de tactici sunt concepute pentru a slăbi adversarii fără a provoca conflicte directe. Dezinformarea și atacurile cibernetice sunt instrumente preferate de Kremlin, având avantajul că sunt relativ ieftine, scalabile și greu de atribuit direct Rusiei.

Ucraina a fost unul dintre cele mai afectate state de atacurile cibernetice rusești, înregistrând peste 2.000 de atacuri în 2022. Aceste atacuri nu urmăresc doar spionajul, ci erodarea încrederii publicului și slăbirea rezilienței națiunii. În această luptă, Rusia încearcă să afecteze suportul populației pentru efortul de război și să creeze diviziuni interne, ceea ce face ca războiul cibernetic să fie mai mult un război psihologic decât unul militar.

Răspunsul Occidentului

Odată cu intensificarea acestor acțiuni, națiunile din Vest sunt puse într-o poziție dificilă: trebuie să reevalueze modul în care definesc actele de agresiune. Răspunsul tradițional al NATO și al țărilor europene a fost insuficient în fața acestui tip de război. Este esențial ca statele occidentale să recunoască atacurile cibernetice ca acte de război, pentru a putea contracara mai eficient acest tip de agresiune.

Pe Telegram-ul  Pro TV Chisinau  găsiți imaginile, dar și știrile momentului din Moldova și din întreaga lume! Fii reporter Pro TV. Dacă ai surprins imagini care pot deveni o știre, ni le poți trimite pe Viber, Whatsapp sau Telegram la numarul 079400508.