Peste 500.000 de persoane au murit de la izbucnirea conflictului sirian in 2011. Cele mai recente victime au fost cele din Douma, localitate din Ghouta de Est, supusa unui presupus atac chimic.
Întrucât mii de barbaţi au fost aruncaţi dupa gratii sau ucişi de ISIS sau armata siriana, multe femei au ramas în urma, care nu ştiu daca fiii şi soţii lor sunt înca în viaţa.
Om Mohammed este doar una dintre femeile aflate într-o astfel de situaţie. Fiica a unui fermier de grâu şi bumbac, a trait alaturi de alţi trei fraţi într-un mic sat din Siria. La 16 ani, a fost casatorita cu un var de-al mamei sale, fiind forţata sa abandoneze studiile.
„Când m-am casatorit, am trait în Shaam din Damasc. Soţul meu lucra şi avea un salariu bun. Am trait aclo 17 ani, dar apoi au început protestele şi viaţa mea s-a schimbat. Am fost nevoiţi sa ne mutam şi, din cauza bomabardamentelor, n-am mai lasat-o nici pe fiica noastra la munca. Într-o zi, soţul meu n-a mai venit acasa”, a marturisit femeia pentru Independent.
Potrivit acesteia, o explozie într-un garaj din apropiere de locul de munca al barbatului le-a schimbat viaţa. Astfel, soţul n-a mai raspuns la telefon, iar doua luni familia l-a cautat la poliţie, în spitale şi apoi la morga.
„Am mers la 10 spitale şi am vazut atât de mulţi barbaţi morţi încercând sa-l gasesc pe al meu... Atât de multa lume murea în preajma mea. La un spital ne-a zis sa mergem în beci sa ne uitam la cadavre şi l-am gasit. M-am prabuşit la pamânt fara sa realizez ca l-am vazut. Când l-am luat acasa, am realizat ca nu îl putem înmormânta adecvat, pentru ca trupul lui suferise modificari”, a mai spus Om Mohammed.
Înainte ca femeia sa îşi caute cu disperare soţul, fiul cel mare al femeii, Aran, s-a mutat la câteva ore departare ca sa lucreze la un restaurant. În tot acest timp, el nu a ştiut ca tatal i-a murit.
„Într-o zi, un grup din ISIS a venit la restaurantul la care lucra Aran şi guvernul a aflat. A izbucnit o bataie, unii au fugit, alţii au murit, dar fiul meu n-a putut scapa. Guvernul sirian i-a capturat pe cei care lucrau acolo. Fiul meu a încercat sa se apere, spunând ca doar lucra acolo, dar guvernul i-a spus ca daca restaurantul nu avea o relaţie apropiata cu ISIS, ei nu ar fi avut încredere sa mearga sa ia cina acolo, aşa ca l-au arestat. I-au bagat în închisoare, i-au torturat, i-au batut. Li s-a dat de mâncare doar câte o bucaţica mica de pâine. Au facut asta zilnic, ca sa se asigure ca nu faceau parte din ISIS”, a mai spus Om Mohammed.
Femeia nu a ştiut ce s-a întâmplat cu fiul ei. Tot ce ştia este ca nu poate da de el, oricât de mult l-ar fi cautat.
„N-am auzit nimic, în nicio zi. Nu puteam face nimic. Ma gândeam doar ca mi s-a întâmplat din nou şi ca mi-am pierdut fiul.”
Fara niciun venit, fara alimente şi cu 5 copii de întreţinut, fratele sau a convins-o pe femeie sa se mute în Kurdistanul Irakian, unde a locuit într-o zona supraaglomerata cunoscuta drept tabara Domiz, „Mica Sirie.” Fratele i-a promis ca va continua sa îl caute pe Aran, chiar daca însemna sa caute din nou dintr-o morga în alta.
„Patru luni mai târziu, fratele m-a sunat sa-mi spuna ca fiul meu este înca în viaţa. Nu ştiam unde este sau cum se simte, doar ca a fost trimis sa lupte pe front pentru ISIS. Fratele meu a obţinut numarul unui ofiţer şi dupa multe insistenţe am aflat unde se afla. Mi-a zis un barbat ca îl va cauta.”
Când omul a sunat-o înapoi, nu mai avea credit pe telefon ca sa poata vorbi cu fiul ei, aşa ca a fost nevoita sa vânda zahar şi l-a dat la schimb pentru credit pe telefon.
„Am reuşit sa-l sunt înapoi. Se auzea prost, dar am auzit un zgomot: „mama, inima mea.” Am început sa plâng. Ştiam ca e baiatul meu, ca l-am gasit. Mi-a cerut sa vorbeasca cu tatal sau, nu ştia ca a murit. N-am putut sa-i spun.”
Ca sa mai poata vorbi cu el, femeia a vândut orez şi zahar. De fiecare data, el întreba de tata, iar Om Mohammed îl minţea.
„Vocea i s-a schimbat. Într-o zi mi-a zis ca e îngrijorat pentru mine şi m-a rugat sa am grija de copii. L-am întrebat ce e în neregula şi mi-a zis ca ştie, dupa care a închis.”
Dupa aproape doi ani, a reuşit sa strânga 1.300 de lire, sperând sa reuşeasca sa-l scoata pe fiul ei din Siria.
„I-am dat banii unui barbat care sa-l ajute. Aran şi-a rupt un braţ într-o batalie şi fusese relocat, ceea ce a facut misiunea mai uşoara. Pentru ca era într-o zona de civili, a fost uşor sa-l scoatem de acolo”, a mai spus ea.
Sursa: Independent.co.uk


