"Sunt roman si asta o simt foarte tare". Mihai I al Romaniei, povestea ultimului monarh al Romaniei - GALERIE FOTO

Discursul-testament rostit de ultimul monarh al României, la împlinirea a 90 de ani, a trezit în noi toti mândria de a fi români.
Ultimul secol de istorie zbuciumata a neamului se confunda cu marirea si decaderea ultimului sef de stat în viata participant la cel de-Al Doilea Razoi Mondial. Nascut cu sânge albastru, si înrudit cu marile capete încoronate ale Europei, regele Mihai a trait pentru o jumatate de veac într-un anonimat total.

Viata plina de zbucium a suveranului a început înainte de vreme, în seara zilei de 25 octombrie 1921. Rod al iubirii nefericite dintre Carol al II-lea si principesa Elena, principele nou-nascut a avut un destin aparte.

Mama sa Elena a avut o sarcina dificila, iar nasterea a fost cumplita.

“La un moment dat ne-am temut groaznic cu totii ca nu va supravietui copilul”, scria mai târziu bunica viitorului suveran, Regina Maria.

“Astazi, Pronia Cereasca a harazit Dinastiei un nou vlastar”, anunta cu enorma speranta regele Ferdinand, bunicul lui Mihai, fericit ca avea, din acel moment, un mostenitor la tron.

Principele Mihai a fost crestinat în ianuarie 1922, la Bucuresti, în rit ortodox. Ceremonia religioasa a fost oficiata în sala mare a Tronului de la Palatul Regal.

Nasi au fost Regele Ferdinand - întâiul nas, Regele Constantin al Greciei, bunicul matern al copilului, Regina-Mama Olga a Belgiei, Regele Albert al Belgiei, Printul Christofor si Printesa Irina a Greciei.

Copilaria zbuciumata a lui Mihai avea sa înceapa mai repede decât si-ar fi dorit oricine. Mariajul parintilor sai - Carol si Elena - unul profund nefericit, avea sa se încheie în decembrie 1925. Tatal sau a parasit tara si a renuntat la tron, devenind, prin decizia Consiliului de Coroana, un muritor de rând cu numele Carol Caraiman.

“De la nastere pâna la tinerete, nu am cunoscut - ca sa spun asa - decât intrigile de palat si singuratatea puterii”, rememora regele Mihai în ’95 anii copilariei. Iar amintirea unei mame mai tot timpul în lacrimi i-a marcat primii ani ai vietii. 

“Suferinta mamei a fost cea mai veche amintire a mea din România...”, spune regele mult mai târziu.

Sângele albastru ce-i curgea prin vene nu l-a protejat de destinul complicat. În iulie 1927, dupa aproape un an de suferinte provocate de cancerul la colon, bunicul sau - regele Ferdinant - inchidea ochii pentru totdeauna, la 62 de ani. În aceea zi, dar dupa-amiaza, principele Mihai, care nu împlinise 6 ani, devenea rege al României.

Pe 20 iulie 1927, Principele Mihai a fost adus de la Sinaia în Capitala, cu trenul regal, pentru a fi prezentat Camerelor reunite. Venise împreuna cu mama sa, Principesa Elena.

„Traiasca Regele Mihai I”, au strigat deputatii, iar Regele în pantaloni scurti a salutat pentru prima oara Parlamentul, în calitate oficiala.

La vârsta la care copii de vârsta sa învatau cititul si socotitul, Mihai învata sa fie ... rege. Copilaria retezata, intrigile de la Palat si reputatia unui tata aventurier i-au marcat definitiv caracterul ... taciturn.

“Am învatat sa nu spun ce simt si sa le zâmbesc celor pe care-i urasc cel mai mult”, îi spunea el bunicii sale, Reginei Maria.

Ajuns asadar pe tronul României la nici 6 ani, Mihai a avut nevoie de o regenta care alaturi de care sa conduca tara. Printul Nicolae - fiu al Regelui Ferdinand si unchi al lui Mihai, Patriarhul Miron Cristea si Gheorghe Buzdugan, presedintele Înaltei Curti de Casatie, au fost alesii.

Însa dupa 3 ani fara o luna, în 1930, nestatornicul sau tata, Carol al II-lea se întorcea în tara si devenea rege. Pentru copilul Mihai avea sa înceapa o alta drama personala, fiind despartit de mama sa Elena, trimisa în 1932 în exil, în Italia.

În septembrie ’40, Carol al II-lea îi acorda puteri discretionare generalului Ion Antonescu, iar acesta l-a fortat sa abdice în favoarea fiului sau, Mihai. Asa ca, la numai 18 ani, tânarul monarh îsi începea al doilea mandat în fruntea României, în conditii cu adevarat dramatice. Legal însa, regele avea rol pur decorativ, singura sa prerogativa fiind cea de sef suprem al Armatei.

În plin razboi mondial, tocmai aceasta atributie a facut din regele Mihai un monarh respectat în toata lumea.

În august 1944, Ion Antonescu a fost arestat în Palatul Regal si încredintat comunistilor. Pe 23 august, într-un apel radiodifuzat catre natiune si catre armata, regele Mihai a proclamat trecerea României de partea Aliatilor si a declarat razboi Germaniei.

Gestul politic a fost laudat în toata lumea, considerându-se ca întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste de catre România a scurtat razboiul cu cel putin sase luni si a salvat astfel sute de mii de vieti omenesti.

Miscarea de la 23 august ’44 a tânarului rege nu a impedicat însa ocupatia sovietica, nici capturarea de catre URSS a peste 100 de mii de militari romani, multi dintre ei gasindu-si sfârsitul tragic în lagarele de munca fortata.

Mai mult, la 6 martie 1945, Mihai a acceptat numirea unui guvern pro-sovietic, cu Petru Groza premier. Toate la presiunea Moscovei. Inevitabil, acest lucru a dus la finalul domniei si la începutul unei exil ce parea interminabil.

În noiembrie 1947 Mihai a calatorit la Londra, la nunta viitoarei regine Elisabeta a II-a. Cu aceasta ocazie a cunoscut-o pe printesa Ana de Bourbon-Parma, care avea sa-i devina sotie. La întoarcerea în tara, a fost silit sa abdice, la 30 decembrie 1947.

Comunistii au anuntat imediat abolirea monarhiei, cinci zile mai târziu Mihai a fost silit sa paraseasca România. Departe de tara pe care nu a încetat niciun moment sa o iubeasca, Mihai s-a casatorit cu Ana de Bourbon în iunie 1948, cu care a avut cinci fete: Margareta, 1949; Elena, 1950; Irina, 1953; Sofia, 1957; Maria, 1964.

Înca foarte tânar si cu o familie din ce în ce mai numeroasa, Mihai a trebuit sa se obisnuiasca cu statutul de muritor de rând, cu sânge albastru. În ’53 s-a angajat într-o companie aeriana, la Geneva. Sase ani mai taziu, a înfiintat o companie de electronica si de mecanisme automate, numita Metravel.

Producea elemente pentru calea ferata si sisteme de alarma, iar uneori vindea avioane de ocazie. În exil, a încercat si meseria de broker, urmând cursuri la Bursa din Wall Street.

Interdicitia de a reveni în România parea a se fi încheiat în decembrie ’89, o data cu caderea regimului comunist. Însa, nu a fost asa. În decembrie 1990, Mihai I ateriza la Bucuresti, dupa 43 de ani de pribegie. Venise pentru a se reculege la Manastirea Curtea de Arges, la mormintele stramosilor sai regali. Însa avea sa fie oprit de politie, întors din drum si obligat sa paraseasca tara.

Ruptura regelui fata de tara careia îi declarase neconditionat dragostea sa se încheia în 1992, de Paste. La acea vreme, Guvernul de la Bucuresti i-a permis regelui Mihai sa revina în tara, fiind întâmpinat cu o simpatie uriasa de populatie - peste 1 milion de oameni s-au strâns în Bucuresti sa îl vada pe ultimul monarh al României. Iar în 1997, sub presedintia lui Emil Constantinescu, regele a recapatat cetatenia romana.

Majestatea sa, Regele Mihai: “Sunt roman si asta o simt foarte tare. Si pe unde pot, fac tot ce-i posibil pentru Tara Româneasca”.