Democratia europeana a avut saptamana trecuta doua reusite remarcabile, dar si un fiasco. Investirea lui Donald Tusk in functia de premier al Poloniei in urma victoriei lui electorale asupra partidului iliberal Lege si Justitie a fost una dintre izbanzi, potrivit The Financial Times, scrie g4media.ro
A doua a fost acordul UE privind pornirea negocierilor de aderare cu Ucraina, in ciuda amenintarii cu veto a premierului ungar Viktor Orban. Dar acelasi Orban a reusit sa provoace si un fiasco, blocand un acord UE privind un ajutor pentru Kiev de 50 de miliarde de euro esalonat pe patru ani si periclitand astfel capacitatea Ucrainei de a-si finanta efortul de razboi contra Rusiei.
UE trebuie sa gaseasca o solutie pentru „problema Orban”, daca vrea sa asigure asistenta financiara pentru Ucraina in 2024 si daca vrea sa ramana un actor geopolitic eficient.
Liderii UE ar trebui sa inceapa prin clarificarea faptului ca Orban e motivat in principal de bani. El are nevoie ca fondurile UE sa continue sa se reverse in Ungaria, sustinand economia nationala si asigurandu-i lui baza electorala. Dupa 2021 Ungariei i-au fost blocate miliarde de euro din cauza problemelor cu statul de drept. Saptamana trecuta Orban incerca sa-si foloseasca vorbele goale referitoare la Ucraina drept parghie pentru deblocarea fondurilor inghetate. El realizeaza totodata ca viitoarea aderare a Ucrainei va micsora portia financiara disponibila pentru Ungaria si ceilalti membri din Europa Centrala.
Orban nu are nici o dorinta de a „parasi UE”, dupa cum a si afirmat intr-un interviu. Vrea in schimb sa „preia controlul asupra ei”, impreuna cu aliati avand aceeasi mentalitate. Ceea ce a fost totusi remarcabil saptamana trecuta e evidenta ca Orban inca este extrem de departe de acel tel, mai ales dupa ce Polonia a schimbat cursul si in ciuda avansului populistilor in alte tari. De fapt, in chestiunea Ucrainei el a fost complet izolat.
Cu 26 de lideri impotrivindu-i-se, pana si Orban insusi a parut sa se considere prea slab pentru a merge pana la capat cu amenintarea unui veto dublu, parasind sala si permitand restului UE sa voteze inceperea negocierilor cu Kievul.
Dar Orban si-a demonstrat totusi capacitatea de a baga bete in roate. Prin urmare, capitalele UE ar trebui sa insiste si mai mult pe masurile menite a-i curma comportamentul indezirabil, precum si pe al altora care l-ar putea imita. Acum, cand Budapesta nu se mai poate baza pe protectia Varsoviei, UE ar trebui sa clarifice ca e din nou posibila activarea Articolului 7 si suspendarea dreptului de vot al Ungariei, chiar daca unele state ezita sa foloseasca aceasta „optiune nucleara”.
Dupa ce au muncit din greu la infiintarea unui mecanism ceva mai eficient pentru inghetarea fondurilor atunci cand un stat o ia pe contrasens in privinta democratiei si statului de drept, liderii UE nu ar trebui sa ezite sa il si foloseasca. Orban a demonstrat deja cum pot fi distorsionate astfel de ezitari si transformate in parghii contra vointei Uniunii.
Chiar daca saptamana trecuta i s-au eliberat Ungariei fonduri de 10 miliarde de euro dupa ce Bruxelles-ul a afirmat ca Budapesta i-ar fi indeplinit conditiile, nu ar trebui sa existe targuri „murdare” pentru deblocarea si mai multor fonduri fara motive intemeiate, nici macar de dragul Ucrainei. A proceda astfel echivaleaza cu neutralizarea celui mai credibil instrument pe care il are la dispozitie UE pentru a aplica legea.
Pentru finantarea Ucrainei UE trebuie sa gaseasca pur si simplu alta cale – un acord interguvernamental intre celelalte 26 de state. Va fi mai complicat, dar va asigura pe moment continuitatea fluxului de bani. Solutii similare ar putea fi posibile si in privinta altor masuri – desi nu si in privinta extinderii, domeniu in care, dupa cum a remarcat si Orban, necesitatea unanimitatii la fiecare pas ii ofera Ungariei multiple ocazii viitoare de a bloca accederea Ucrainei.
Acest ultim episod a expus limpede, din nou, problemele structurale care afecteaza procesul decizional al UE, probleme care trebuie sa fie rezolvate acum, data fiind perspectiva aderarii a sase ori mai multe tari. Trebuie sa existe mai multe categorii de decizii care pot fi luate cu majoritate calificata si trebuie sa existe mai multe posibilitati de manevra pentru formarea unor „coalitii de vointa” pentru a se putea avansa in caz de blocaj.
E improbabil ca statele membre sa renunte la obligativitatea unanimitatii in privinta extinderii – desi e posibil ca nevoia unanimitatii sa fie limitata doar la inceputul si finalul procedurii de aderare. Deocamdata, liderii UE vor trebui sa foloseasca orice mijloace au la dispozitie pentru a-l convinge si rusina pe Orban sa nu foloseasca veto in privinta Ucrainei. Pentru stabilitatea Europei in general, e benefic ca extinderea a revenit pe agenda. Totusi, pe masura ce se extinde, UE nu poate permite ca mecanismele ei de functionare sa fie luate ostatice de o minoritate restransa.