Protestele din Georgia, de saptamana trecuta, au fost doar cel mai recent indiciu al modului in care invazia dezastruoasa a lui Vladimir Putin in Ucraina a afectat relatiile cu fostele natiuni din blocul estic, scrie stirileprotv.ro.
De la Erevan la Chisinau si de la Tbilisi la Astana, invazia Ucrainei a amplificat temerile legate de o agresiune rusa in unele tari si le-a fortat pe altele, considerate aliati, sa reevalueze cel putin rolul Moscovei ca partener stabil, noteaza publicatia britanica The Observer, citata de News.ro.
A accelerat, totodata, o tendinta existenta deja in randul tinerilor nascuti dupa epoca Uniunii Sovietice de a adopta o pozitie mai vocala impotriva influentei rusesti in regiune, arata saptamanalul britanic intr-o corespondenta de la Moscova.
Actiunile Rusiei s-au intors impotriva ei in mai multe feluri. A facut ca Ucraina sa primeasca un ajutor militar fara precedent din partea unei coalitii conduse de SUA, Finlanda si Suedia au depus cereri de aderare la NATO, iar Occidentul a dat dovada de o tarie neasteptata in impunerea de sanctiuni impotriva Moscovei si in a rezista sa mai utilizeze energie ruseasca. In randul vecinilor apropiati ai Moscovei, eforturile de ani de zile de a cultiva elitele politice, de a dezvolta o incredere in garantiile de securitate rusesti si de a insufla nostalgia locala pentru Uniunea Sovietica au fost, de asemenea, zdruncinate de pariul Rusiei in Ucraina.
Georgia
Cand protestatarii georgieni s-au ridicat saptamana aceasta impotriva noii legi pregatite de guvern referitoare la „agentii straini”, ei purtau pancarte pe care scria „Nu legii rusesti!", iar altele denuntau spiritul de autocratie si imperialism care este acum ferm asociat cu influenta Moscovei in regiune. Dupa toate aparentele, legea la care s-au opus a fost o initiativa locala pentru a permite partidului de guvernamant Visul Georgian sa reprime societatea civila si sa castige viitoarele alegeri. Dar apropierea perceputa a acestui partid de Moscova si asemanarile cu o lege ruseasca celebra impotriva „agentilor straini” au fost strigatul ce a contribuit la mobilizarea populara.
„Toata lumea stie ca Rusia nu este populara aici”, spune Korneli Kakacia, profesor la Universitatea de Stat din Tbilisi si director al Institutului Georgian de Politica din Tbilisi. „Protestatarii vor, de asemenea, sa le arate georgienilor care ar fi rezultatul acestei legi. Uitati-va doar la ce s-a intamplat cu Rusia!” - arata profesorul. „Rusia si-a pierdut soft power-ul”, considera Kakacia. „Ei nu mai stiu cum sa o foloseasca in relatia cu vecinii lor. Folosesc doar aceasta forta brutala”, adauga el.
Kazahstan
„Cum sa traiesti langa acest tip de stat care este toxic?”, se intreaba Nargis Kassenova, director al programului pentru Asia Centrala la Centrul Davis pentru Studii Ruse si Eurasiatice de la Universitatea Harvard,. „Este dificil, pentru ca vulnerabilitatile sunt mari si sunt pe toata linia. Nu ne putem muta din regiune si trebuie sa traim alaturi de Rusia pentru totdeauna. Asa ca trebuie sa gasim un modus vivendi. Nu este usor, dar poate ca este o sansa buna de a construi o anumita suveranitate si de a ne decupla partial de Rusia", arata cercetatoarea, avand in minte Kazahastanul.
Azerbaidjan
In 2020, Vladimir Putin a negociat o incetare a focului intre Armenia si Azerbaidjan in razboiul pentru regiunea Nagorno-Karabah. Intelegerea a oferit Moscovei o prezenta militara prin intermediul a 2.000 de pacificatori si l-a prezentat pe Putin drept un negociator abil. Acum, cu atentia Moscovei concentrata in mod ferm asupra Ucrainei, tensiunile cresc din nou in vidul lasat in urma, iar Azerbaidjanul pare incurajat de inactivitatea Rusiei.
Din decembrie, reprezentantii Azerbaidjanului au blocat singurul coridor terestru catre regiunea Nagorno-Karabah, ceea ce a dus la o penurie de alimente si electricitate. Iar contingentul rus de mentinere a pacii, marginalizat si potential subaprovizionat, nu a intervenit.
Armenia
„Nu numai ca Rusia este distrasa, dar este pur si simplu coplesita de invazia sa esuata din Ucraina”, considera Richard Ghiragosian, seful Centrului de Studii Regionale din capitala Armeniei, Erevan. „Rusia a pierdut initiativa diplomatica in ceea ce priveste Armenia-Azerbaidjan, precum si Nagorno-Karabah”, spune el.
Dar Armenia a ramas puternic dependenta de Rusia in materie de securitate, energie si comert, care aproape ca s-a dublat in ultimul an. Sfidarea directa a influentei rusesti in aceasta tara ar fi „sinucigasa”, arata Ghiragosian. In acelasi timp, relatia a devenit mult mai imprevizibila. „Pentru Armenia, Rusia a aparut ca o provocare mult mai serioasa. Provocarea este ca Rusia a devenit un asa-zis partener nesigur, iar Organizatia Tratatului de Securitate Colectiva (condusa de Rusia) a devenit lipsita de sens”, puncteaza expertul.
Republica Moldova
In timp ce Rusia a parut distrasa de la unele dintre interesele sale externe, in unele tari a crescut presiunea, in incercarea de a-i santaja pe liderii locali ca sa-i fie loiali sau chiar de a provoca un nou „scenariu ucrainean”.
In Moldova, presedinta Maia Sandu a avertizat ca Rusia pregateste o lovitura de stat. „Planul includea sabotaje si persoane antrenate militar, deghizate in civili, care sa desfasoare actiuni violente, atacuri asupra cladirilor guvernamentale si luari de ostatici”, a declarat Maia Sandu luna trecuta, in timpul unei conferinte de presa in care a cerut masuri de securitate sporite.
Pe de alta parte, presa din regiunea separatista Transnistria, sustinuta de Rusia, a afirmat ca a existat o tentativa zadarnicita de asasinare a liderului sau, iar SUA au avertizat, de asemenea, ca „actori rusi, unii dintre ei avand legaturi actuale cu serviciile secrete rusesti, incearca sa organizeze si sa foloseasca protestele din Republica Moldova ca baza pentru a promova o insurectie fabricata impotriva guvernului moldovean”.
Rusia a marsat pe „dependenta energetica, dependenta bisericeasca, mass-media, folosind agresiunea hibrida”, explica Iulian Groza de la Institutul pentru Politici si Reforme Europene din Chisinau. „De cand a inceput razboiul, anul trecut, toate riscurile de securitate care vin dinspre Rusia au crescut. Ambitiile imperialiste ale Rusiei, se pare, nu se refereau doar la Ucraina, ci la cresterea controlului si extinderea influentei sale inclusiv in Republica Moldova”, sustine Groza.
Spre deosebire de situatia de dinainte de razboi, mai spune el, amenintarile cu un „scenariu ucrainean” vin acum direct de la inalti oficiali rusi, si nu doar de la propagandistii din mass-media.
Utilizarea de catre Rusia a resurselor ca o parghie pentru santaj a venit cu un pret pentru Moscova, instrainandu-i pe unii dintre cei care simpatizau cu ea, convingand Moldova sa isi reduca dependenta de gazul rusesc, in ciuda costurilor ridicate implicate, si sporind controlul fortelor de ordine asupra fortelor politice din tara, cum ar fi oligarhul fugar Ilan Sor, ale carui obiective politice par sa se alinieze cu cele ale Moscovei.
In general, strategia rusa s-a indreptat mai degraba spre tactici de forta decat spre modalitati mai subtile de raspandire a influentei.
„Rusia a trebuit sa treaca din ce in ce mai mult de la o strategie de utilizare a soft power si a influentei - nu a fost niciodata foarte blanda, dar nu a fost nevoie sa se bazeze tot timpul pe coercitie”, arata Bob Deen, expert in regiune si cercetator senior la thinktank-ul Clingendael Institute. „In Republica Moldova, a cultivat legaturi cu numerosi politicieni, are o prezenta masiva in mass-media, o multime de continut rusesc este redifuzat si a existat o afinitate reala in randul unei parti considerabile a populatiei", explica analistul. „Toate acestea se diminueaza foarte repede din cauza agresiunii impotriva Ucrainei”, mai spune el, in timp ce Rusia si-a valorificat controlul asupra fluxurilor de gaze si a amenintat in schimb cu instabilitatea politica.
Kirghizstan si late state din Asia Centrala
In Asia Centrala, unde sunt unii dintre cei mai implicati parteneri ai Moscovei, razboiul a afectat, de asemenea, imaginea Rusiei, crede Temur Umarov, cercetator la Carnegie Endowment for International Peace, care se afla la Biskek, in Kirgizstan.
„Pentru unii oameni, (Rusia) a parut relativ stabila - acum este vazuta mai mult ca o tara imprevizibila care nu mai este genul de model pe care toata lumea vrea sa il urmeze”, spune el. Diferenta dintre generatii in ceea ce priveste opiniile despre Rusia a fost deosebit de distincta, tinerii „reflectand mult la istoria propriilor lor tari”, puncteaza analistul. In acelasi timp, a adaugat el, liderii politici au pastrat „un element de incredere urias in elitele politice rusesti. Nu vad schimbari uriase in aceasta privinta”, spune Umarov.
„Vedem ca tarile sunt foarte pragmatice si folosesc schimbarile economice actuale pentru binele lor”, adauga el, subliniind cresterea exporturilor din Kazahstan si Kirgazstan catre Rusia, precum si acordurile de cooperare in domeniul gazelor cu Kazahstan si Uzbekistan.
„Ceea ce doresc tarile din Asia Centrala este sa faca doar atat cat sa nu cada sub sanctiuni secundare si sa extraga cat mai mult profit posibil din intreaga criza economica”, arata el.
Liderii tarilor care sunt si mai dependente de Moscova, cum ar fi Emomali Rahmon din Tadjikistan, au transmis cereri emotionale pentru un „respect” mai mare, inclusiv mai multa atentie din partea lui Putin, si pentru investitii.
Rusia si-a intensificat in mod remarcabil actiunile diplomatice in regiune, Putin vizitand toate cele cinci natiuni din Asia Centrala si organizand peste 50 de intalniri (online si in persoana) cu liderii Asiei centrale in 2022.
„Cum directia vestica este inchisa pentru Rusia, Moscova este mai interesata de Asia Centrala. Vedem mult mai multa atentie din partea Rusiei, mai multe vizite la nivel inalt in toate statele din Asia Centrala. Lumea lor s-a micsorat - unde pot lucra si ce pot face. Iar Asia Centrala este locul unde pot lucra”, a declarat Kassenova.